Cu ochii-n 3,14
DE LA DREAPTA LA STÎNGA, MAI DEVREME SAU MAI TÎRZIU, FEMININUL ȘI MASCULINUL SE VOR SIMPLIFICA PRIN EFORTURILE UNEI PERSOANE CARE A ÎNCEPUT ÎNNOIREA
● Stăpînul unui pitbull disciplinat și vorace, pe nume „Bounce”, obține milioane de vizualizări și like-uri postînd pe YouTube filmulețe în care își hrănește jivina. Pe fundalul studioului se află un peisaj selenar, populat de siluete științifico-fantastice; dulăul stă așezat în spatele unei mese joase și devorează metodic, de la dreapta la stînga, fără să iasă din cadru, felurite bucăți de carne crudă, înșiruite ordonat pe un fund de lemn. Meniul de azi include carne de vînat, rinichi de oaie, coadă de porc, potîrnichi întregi și gîturi de rață. Clefăială majoră. (M. P.)
● „Am construit o civilizație bazîndu-ne pe știință și tehnologie, dar în același timp am făcut în așa fel încît aproape nimeni nu înțelege știința și tehnologia. Acest lucru este o rețetă sigură pentru dezastru. Mai devreme sau mai tîrziu, acest amestec inflamabil de ignoranță și putere ne va exploda în față.” – regretatul Carl Sagan într-o emisiune TV din anii ’80. (M. C.)
● La o brutărie din cartier care primește comenzi pentru parastase (și alte evenimente unde prezența unor produse de panificație tradiționale este obligatorie), egalitatea de gen e un fapt împlinit: „cap femeie (1.700 gr.) – 20 lei, cap bărbat (1.700 gr.) – 20 lei“. Ba chiar, precum se poate observa (ca o încununare a egalității), femininul și masculinul au același gramaj. (D. S.)
● Poveștile de familie nu se vor simplifica niciodată, oricît de mult le-ar fi întors scriitorii de pe o parte pe alta. E suficient să petreci mai mult cu una extinsă, fie a ta, fie a altora. Tolstoi începe Anna Karenina cu fraza asta: „Toate familiile fericite seamănă între ele, fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei”. Cum familie fericită nu prea există, am început să apreciez familiile în care oamenii reușesc măcar să se amuze. (A. M. S.)
● În clasa 0 a unei școli de limbă germană, părintele unui copil care graseiază se opune inițiativei corective a specialistului logoped. „R”-ul velar, argumentează genitorul, are o noblețe aparte, care favorizează pronunția elegantă, de vorbitor nativ, a limbii germane din nord și care ar fi păcat să se piardă prin eforturile nesolicitate ale prozaicului logoped. (M. P.)
● Din lumea licitațiilor. O vază chinezească, din porțelan, cu emailuri bleu reprezentînd dragoni printre nori, înaltă de 54 de centimetri, este scoasă la licitație cu o evaluare de 1.500-2.000 de euro, ca un obiect printre multe altele, provenind din patrimoniul domestic al unei persoane care a murit. Însă piața („mîna nevăzută” care spune adevărul) a reacționat șocant la această evaluare. Vaza singură s-a vîndut cu nouă milioane de euro, după ce două duzini de milionari chinezi s-au „bătut” pe ea, licitînd. Experții casei de licitații au stabilit că vaza e făcută în secolul XX și i-au pus prețul. Vaza a fost văzută de un colecționar chinez care a știut imediat că e din secolul al XVIII-lea și este o raritate. S-a dus buhul printre colecționarii chinezi, care se pare că sînt animați de un elan patriotic, urmărind licitațiile occidentale ca să cumpere și să aducă înapoi în China obiecte din patrimoniul cel mai de preț al țării lor. Așa încît, spre stupoarea francezilor, ceea ce credeau ei că face 2.000 de euro făcea nouă milioane. Rețineți: o vază de porțelan cu dragoni bleu. Scotociți prin case și, dacă găsiți ceva, chemați chinezii! (S. V.)
● În urmă cu aproape un an, în parcul IOR a fost instalată o pistă pentru alergare. E acel gen de pistă din material moale, care face ca încheieturile alergătorilor să nu sufere. Nu spun că pista a început deja să se degradeze serios, pentru că e evident că orice lucru, mai ales prin părțile noastre, e supus degradării din prima zi a existenței sale. Dar, mai nou, am constatat că pista a devenit chiar mai moale decît a fost gîndită, fiind presărată din abundență cu balegi de cal. Adică, în vreme ce proprietarii de cîini sînt obligați să strîngă de pe străzi mizeria făcută de animale, polițiștii călare, care patrulează uneori și prin parc, nu par să fi aflat încă nici măcar de existența acelor coșuri care, în orașele civilizate, se pun sub coada calului. Iar caii lor se balegă liniștiți și mîndri pe pista oamenilor care aleargă. (A. M.)
● Un divorț te poate lăsa și fără permis de conducere, și cu o condamnare la închisoare. I s-a întîmplat unui bărbat din Oradea cu legitimație de nevăzător, care a reușit să se angajeze, acum cîțiva ani, șofer la o firmă de curierat. L-a ajutat soția, care a făcut analizele oftalmologice pentru înnoirea permisului de conducere cu numele ei, apoi l-a șters și l-a trecut pe al bărbatului. Toată povestea s-a aflat pentru că cei doi au divorțat recent, iar femeia și-a reclamat fostul consort la Parchetul de pe lîngă Judecătoria Oradea. Ca să scape, a pretins că bărbatul a falsificat actele, dar expertiza grafologică a dovedit că era scrisul ei. A primit un an de închisoare, iar fostul soț, trei luni, pedepse cu aplicare amînată pe o perioadă de supraveghere de doi ani. (A. A. D.)
SE CREDE CĂ LA NOI A CRESCUT PE DRUMURI ALTCEVA
● O pensionară în vîrstă de 75 de ani din landul Saxonia, în estul țării, este suspectată că a fost ceea ce anchetatorii au numit „creierul ideologic” din spatele grupului de extremă dreapta care a planificat răpiri și atacuri asupra instalațiilor energetice, menite să provoace pene de curent în toată Germania. Se crede despre ea că ar fi liderul unui grup terorist care plănuia să lanseze atacuri asupra politicienilor germani și a infrastructurii energetice. Alți patru bărbați care aveau legătură cu aceste comploturi au fost arestați în aprilie. Unii se plictisesc la pensie, alții se joacă de-a supereroii. (A. M. S.)
● Sunată fiind de cineva de la o companie de asigurări, am fost asaltată cu toate pericolele, bolile și accidentele care mi se pot întîmpla. Cu cît insistam că nu mă interesează, cu atît agenta de vînzări îmi băga în cap un univers de prăpădenie. Copleșită de atîtea năpaste, nu mai îngăimam decît „Doamne ferește!”, drept care, pesemne exasperată de pioșenia mea, doamna a răbufnit: „Doamne ferește, Doamne ferește, dar nu mai bine vă feriți dumneavoastră și luați o asigurare de la noi?”. (S. G.)
● Cercetătorii au reușit să crească plante în țărîna adusă de pe Lună în care n-a crescut nimic, niciodată, vreme de miliarde de ani. Iar eu, la țară, încă mă chinui cu niște lalele olandeze. (M. C.)
● În California va începe procesul unei femei acuzate că a ucis intenționat un bărbat pe care nu-l cunoștea deloc. Într-o seară, femeia conducea spre locuința ei și i s-a părut că autovehiculul din fața ei a vrut să calce o pisică ce a traversat intempestiv strada. Femeia a condus agresiv, a blocat automobilul neglijent, cei doi șoferi au coborît din mașini și au început să se certe. La un moment dat, femeia scoasă din minți s-a urcat la volan, a accelerat și a dat intenționat cu mașina peste bărbatul pe care-l acuza că a vrut să calce pisica. Bărbatul a murit pe loc. Avînd în vedere că mă cheamă Cotoi, ar trebui să fiu solidar cu femeia aceasta, dar mărturisesc, ca bărbat care conduce pe drumuri adesea străbătute de pisici, că ceva mă oprește... (S. V.)
● Mi-a fost dat să aud, într-o farmacie, cea mai bună replică din lume: aducîndu-i toate medicamentele cerute pe tejghea, farmacista își întreabă, cu solicitudine, clienta: „Să vă mai servesc și cu altceva?”, doar ca să primească drept răspuns, din partea doamnei, interogația supremă, pe un ton sec: „De ce?”. (S. G.)
