Cu ochii în 3,14

SISTEMUL CARE PERMITE
HĂRMĂLAIE MARE
LA FIECARE PORTIŢĂ
(INVERS PROPORŢIONALĂ
CU NUMĂRUL ZGUDUIT)
A DECIS SĂ FILMEZE
CE SE VA ÎNTÎMPLA ÎN PLUS

● Era joi după-amiază şi citisem în ultima vreme multe articole legate de romi, de venirea lor acasă din Franţa. Pe Calea Griviţei, hărmălaie mare, covor de seminţe şi haine strălucitoare. M-am uitat la plăcuţa instituţiei prin dreptul căreia treceam şi am văzut că era ceva cu drepturile omului. Primul gînd a fost că oamenii aceia se strînseseră buluc să protesteze pentru ceva. Am mai făcut cîţiva paşi şi mi-am dat seama că doar petreceau, era nuntă mare în cartier. (A. M. S.)

● Spre Bicaz drumul este presărat cu minibetoniere, cam la fiecare portiţă existînd un sătean care învîrtea un asemenea dispozitiv. La Bicaz, misterul s-a lămurit: pe o clădire impunătoare trona un banner generos: Clubul Cimentiştilor. (S. G.)

● Un autopromo la Digi Sport (tot îmi vine să scriu Gigi Sport) face publicitate transmisiunilor din campionatul englez de fotbal, Premier League. În spot ni se povesteşte că acest campionat e atît de mare şi de tare încît acolo „nu e loc pentru gentlemani“. Aşadar, forţa unui campionat e invers proporţională cu numărul de gentlemani. Cînd nici un gentleman nu mai are loc, atunci e desigur vorba de campionatul cel mai tare de pe planetă. Înseamnă că de-aia e aşa de prost firavul nostru campionat intern, fiindcă dă pe dinafară de fair-play şi gentileţe. (A. M.)

● Din tot ce am auzit săptămîna trecută, nici o idee nu m-a zguduit ca aceea încredinţată lui Laurenţiu Ungureanu, de la Adevărul, de către pensionarul Simion Avram, adică fostul clovn Siminică, celebrul Siminică: „Acum nu mai e circ… a dispărut de tot clovnul adevărat“. Am repetat aceste cuvinte, căci aveam de ce, de cîteva ori pe zi. (R. C.)

● S-ar putea să încalc legea privind protecţia datelor personale – nu ştiu. S-ar putea să scrie Cristian Ghinea (încă) un articol foarte bun pe tema asta, precum cel despre Orange – nu ştiu. Dar simt nevoia să vă împărtăşesc textul celui mai nou spam pe care l-am primit (desigur, în semitraducerea automată pe care o oferă Internetu’): „Hi, doar a decis să se cunoască nu veţi fi un fel surprised. If de tine, atunci poate doriţi să ştiţi (lurita_4life@yahoo.in). cu dragoste. lurita“. Ahhh, Lurita…(M. V.)

● Simpatici jandarmii la flash mob-ul de vineri de la Ministerul de Finanţe. Mi-au luat buletinul – dezavantajul de a fi fost înconjurat de ziarişti, deci au presupus că eu sînt capul răutăţilor. Ne-au rugat frumos să stăm mai pe margine, iar la final se uitau la borcanele cu mărunţiş lăsate pe treptele de la minister (plus petiţia online cu 3600 de semnături care cer declaraţii fiscale simplificate). Cum stăteau ei şi se uitau la borcane, şi-au adus aminte de mine şi m-au întrebat: „Domnu’, şi ce facem cu borcanele astea, nu le luaţi?“. Zic: „Lăsaţi, că dau bine la presă“. Păreau miraţi de argument, dar nu au zis nimic. Un reporter de la Realitatea TV a promis că stă să filmeze ce se va întîmpla cu borcanele. (C. G.)

● Peste tot în lume, clienţii fideli ai unui restaurant au parte de o atenţie specială. Şi de mici atenţii din partea casei. Facem de mult timp glume pe acest subiect. Nu înseamnă că s-ar fi schimbat ceva. În afară de nişte zîmbete de recunoaştere n-o să primţi nimic în plus nici dacă mergeţi ani de zile în acelaşi loc. De aceea, remarca unui prieten, cum că o să primim ceva doar din partea casei… de marcat, mi s-a părut genială. (A. M. S.)

SISTEMUL CARE PERMITE
GARDURI LIPSITE DE FEMINITATE (BLOCÎND TIMP DE ZECE ORE ŞCOALA VIEŢII) NAŞTE MONŞTRI
ÎN CĂDERE LIBERĂ

● Săptămîna trecută, Adrian Păunescu urla pe Realitatea TV despre „mizeria“ sistemului care permite moartea bebeluşilor în maternităţi. Cum omul ştie cîte ceva şi despre sistemul care permite uciderea oamenilor în trafic, l-am ascultat cu atenţie. (M. C.)

● Din efectele crizei: în unele oraşe de provincie se păstrează încă atmosfera Bucureştiului anilor ’90: copii de romi şi căţei se iţesc pe la garduri cerşind, fiecare în felul lui. Agresiv şi gata să-ţi ia din farfurie… (I. P.)

● „Căutăm fete cu vîrste cuprinse între 18-25 de ani, care cel puţin o dată au fost catalogate de prieteni sau de membrii familiei ca fiind vulgare, sălbatice, lipsite de feminitate, sau chiar violente, pentru a participa la cursurile primei Şcoli de BUNE MANIERE din România, prin intermediul unui nou proiect tv, desfăşurat în cadrul postului Prima tv.“ Dacă daţi mai departe la zece prieteni şi nu mai deschideţi televizorul în următorii cinci ani, o să vi se întîmple o mare bucurie în 2012. (L. V.)

● O ştire de acum cîteva zile spunea că trei hoţi de cabluri din Bulgaria au întrerupt din greşeală legăturile de transfer de date dintre Germania şi Asia. Hoţii, în căutare de fier vechi, ar fi tăiat cablurile de fibră optică, blocînd timp de zece ore transferurile de date şi au afectat printre altele şi transferurile bancare. Prejudiciile totale s-ar fi ridicat la aproape un milion de euro. Toate ca toate, hoţi de fier mai sînt şi pe la noi. Întrebarea care se iscă e însă: ce căuta neamţu’ pe cablul din Bulgaria? (A. M.)

● „Bă, eu am şcoala vieţii!“, declara cu mîndrie un teleprost matur, ajuns mare ştab. „Şi cîte clase are şcoala asta?“, l-a întrebat un puştiulache de lîngă el. În locul oricărei scatoalce dibace, a venit prompt răspunsul: „Nu discut cu elitiştii!“. (R. C.)

● Globalizarea naşte monştri. Cel puţin, unii lingvistici. Mi-am amintit zilele trecute – şi am rîs de una singură pe stradă – de fraza pe care am ticluit-o, încercînd să-i explic unei recepţionere din Porto, care nu ştia nici o limbă străină, că aş dori să recuperez o pungă cu alimente „tradiţionale“ pe care o lăsasem în frigiderul hotelului cu o zi în urmă. Fraza suna cam aşa; „Nous avons un sac con chorizo in your refrigerator!“. Desigur, n-a priceput nimic. (A. P.)

● Erno Rubik, mulţumesc. Îmi amintiţi periodic că nu sînt chiar atît de inteligentă pe cît cred. Am ţinut ani de zile cubul dvs. pe birou fără să fiu în stare să fac măcar o latură de aceeaşi culoare. Şi vine Harris Chan, daltonist de 16 ani, care-l rezolvă în 10 secunde. După care vine şi Ludwig Fichte, sare cu paraşuta de la 4000 şi ceva de metri şi-l face în jumătate de minut, în cădere liberă. Vă rog, nu puteţi inventa un cub Rubik mai simplu, cu o culoare, maximum două, ca să-mi crească şi mie stima de sine? (L. V.)

SISTEMUL CARE PERMITE
PURTAREA VĂLULUI
ÎNTR-O AMBULANŢĂ
AFLATĂ ÎN MIŞCARE
CITEŞTE LUMEA PRIN SPATELE POEZIEI

● O angajată la Disneyland-ul american a dat firma în judecată pentru că nu i se permite purtarea vălului la serviciu. Mă întreb: cum ar arăta Mickey Mouse sau Donald cu văl? Că Albă ca Zăpada şi Frumoasa Adormită sînt aşa din dotare… (S. S.)

● În oraşul Tremonton, din statul american Utah, legea spune că femeile nu au voie să facă sex într-o ambulanţă aflată în mişcare. Dacă este descoperită, femeia va fi judecată pentru comportament sexual neadecvat, iar numele ei va fi publicat în ziarele locale. Bărbaţii implicaţi într-o asemenea situaţie însă nu sînt puşi sub acuzaţie, iar numele lor nu este dezvăluit publicului. Poftim discriminare sexuală! Bărbatul de ce să nu aibă parte de glorie!? (M. C.)

● Lecturi de (sfîrşit de) vară sau ce mai citeşte lumea prin metrou. Urc la Piaţa Victoriei. Nu trece bine o staţie că aflu Adevărul (de seară). Mă simt precum Lorelei (Ionel Teodoreanu) şi aştept Sărutul de foc (Pavel Coruţ), dar nu prea mult… Întorcîndu-mă, văd Dune: Cruciada maşinilor (Brian Herbert şi Kevin J. Anderson). Însă nu am timp, aşa că dau Click! şi-mi spun Relaxează-te, viaţa merită trăită! (Loretta LaRoche). Fiecare cu Libertatea lui; eu la prima cobor. (P. M.)

● Am găsit în cutia poştală un fel de bancnotă de un milion de euro pe spatele căreia scria aşa: „O întrebare de un milion de euro: vei merge tu în Rai? Iată un test rapid: ai spus vreodată o minciună? Ai furat? Ai preacurvit în inima ta?“ etc. Nu m-am prins care era răspunsul corect pentru a primi tot bănetul ăla. (M. C.)