Cetatea cu multe camere

Publicat în Dilema Veche nr. 84 din 25 Aug 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cetatea, la o primă vedere, îţi dă un sentiment tonic, de bine fizic, pe care, de altfel, îl ai cum păşeşti în Braşov şi dincolo de el. E ceva în atmosfera oraşelor ardeleneşti, cu arhitectura lor pudică şi culorile de turtă dulce, precum şi în cel puţin aparenta decenţă a oamenilor, care mă face să fiu foarte exuberantă. Cetatea din Prejmer e albă, simplă, uriaşă, cu o biserică liniştită şi o curte interioară îngrijită. E suficient pentru a-ţi induce o stare de confort, rezultat din prezenţa unui trecut trainic fără să se dorească spectaculos. Paul Salmen, zis şi dl Pauli, născut în Prejmer, dar emigrat, de 22 de ani, în Germania, se întoarce în fiecare vacanţă în comuna natală şi studiază documente privind trecutul ei. El face parte din Comitetul saşilor prejmereni, înfiinţat în 1982, şi rolul lui oficial este tocmai cel legat de colectarea documentelor. "Cînd începi să cercetezi undeva, parcă te cuprinde un fel de boală, nu te mai lasă", spune dl Pauli, care a ajuns şi la Arhiva de stat din Braşov, unde a pozat şi arhivat toate documentele legate de viaţa prejmerenilor. Speră ca, în timp, să le şi prelucreze şi să se nască, astfel, o cronică locală. Pînă atunci, a aflat deja destule lucruri despre viaţa cotidiană a strămoşilor lui. Aceştia, venind cu carul cu boi dinspre Rin Mein, astăzi Valonia şi Luxemburg, s-au stabilit în Prejmer pe la 1200, chemaţi de regele Geza al II-lea, al Ungariei. Fiind prima comună în calea diverselor năvăliri - turci, tătari, mongoli - (deja ne sună clopoţelul istoric alimentat de manualele noastre şcolare), iar casele din chirpici şi paie fiind distruse de nenumărate ori, s-a ajuns la construcţia încăperilor de familie din cetate. Căci cetatea din Prejmer are, ceea ce mi s-a părut foarte ingenios, 272 de camere numerotate. Nu e vorba de un vechi hotel, aşa cum turistul incult şi dornic de senzaţii tari din ziua de azi ar presupune, ci de o serie de încăperi - una pentru fiecare familie - unde saşii se retrăgeau în caz de atac. Cristina Balog, administratorul cetăţii, ne lămureşte că singurele lucruri care se aflau în încăperi erau alimentele - saci cu grîne - depozitate pentru situaţii speciale, şi nicidecum mobilierul săsesc din complet altă perioadă, amenajat astfel de ei pentru turişti. De jur împrejurul cetăţii s-a păstrat Drumul Străjii, pe care "patrulau" ţăranii - liberi, căci dl Pauli spune că, cel puţin dintre saşi, nu existau iobagi - deveniţi oşteni. Şi, bineînţeles, Biserica evanghelică, în stil gotic, construită de către cavalerii teutoni - la orga căreia, toată luna august, au loc concerte în fiecare duminică. Cea mai mare cetate ţărănească din Ardeal este, acum, monument Unesco. A fost restaurată pe vremea lui Ceauşescu, iar din 1992 este în parteneriat cu Biserica evanghelică din Prejmer şi Fundaţia saşilor din München, care susţine întreţinerea şi renovarea cetăţii. Vizitatori sînt, dar cu precădere străini, şi foarte puţini români: nici măcar toţi localnicii nu au văzut-o, spune Cristina. Sînt grupuri de nemţi, francezi, olandezi... Dl Pauli spune că cetatea e mai cunoscută în străinătate decît în România. Totuşi, cei implicaţi în administrarea cetăţii sînt mulţumiţi cu turismul liniştit de pînă acum: "Nu mi-ar plăcea ca Prejmerul să devină tot atît de turistic ca şi Branul: turismul face bine, dar şi extrem de mult rău", spune dna Balog. Care adaugă că a trebuit să închidă cu sîrmă multe din camerele cetăţii, pentru că erau folosite drept toalete (deşi există o toaletă adevărată, bine dotată, la intrare). Saşii şi românii Dl Pauli vine şi studiază documentele exact ca hospites saxones de pe vremuri (tot el ne spune că asta era vechea denumire a saşilor, oaspeţi saxoni): stînd în gazdă, pe la case de oaspeţi sau la prieteni. Pentru că nu mai are casă, el plecînd în Germania în anii '80. Are însă de gînd s-o recupereze, cu tot riscul uriaşelor cheltuieli. Înainte de război - ne spune el - în Prejmer erau 90% saşi şi 5% români. După război au ajuns la egalitate, iar proporţia a crescut considerabil în favoarea românilor după deportările saşilor din '45. În anii '70, Ceauşescu i-a vîndut statului german, iar în '90 a plecat mult tineret. Acum - ne spune Cristina Balog - mai sînt 96 de saşi, în raport cu 8.000 de români. Dl Pauli însuşi a fost martorul succesiunii epocilor: născut dintr-o familie avută de agricultori prejmereni, cu străbunic primar, a avut ghinionul să aibă o curte mare: tocmai de aceea, acolo s-au înfiinţat Gostat-ul şi IAS-ul local. Familia lui a convieţuit alături de aceste noi instituţii cooperatiste, ceea ce, pentru dl Salmen n-a fost - spune el - doar un dezavantaj, pentru că aşa a învăţat, pînă la urmă, meseria de mecanic auto, care i-a fost de folos şi în Germania, unde e acum maistru la o firmă de construcţii. Conform părintelui de la Biserica ortodoxă, Sorin Şerban, românii au avut şi ei ceva de spus în Prejmer, poate chiar înaintea saşilor: există documente - afirmă el - care atestă faptul că, pe locul actualei Biserici evanghelice, ar fi fost o altă biserică, românească, din secolul al VI-lea. Actuala biserică ortodoxă datează din 1769, din vremea Mariei Tereza (pe locul ei fiind, înainte, o alta, din 1601). Biserica se află în afara cetăţii, deoarece comunitatea românească a fost împinsă către margine - explică părintele. Actuala biserică ortodoxă, în formă clasică de cruce cu trei abside semicirculare, a fost pictată, în secolul al XVIII-lea, de Ioan Zugravul, şi păstrează icoane din aceeaşi perioadă. Părintele confimă că acum, după migraţia saşilor, românii sînt majoritari, dar adaugă că tot ei erau cei mai mulţi în zonă înainte de venirea primilor oaspeţi saxoni, în secolul al XII-lea. Prejmerul - aflăm tot de la părinte - a avut unul din cele mai puternice IAS-uri din ţară, plus fabrici de textile, mobilă şi mezeluri. Acum, deşi cele de mai sus nu mai funcţionează, prejemerenii au rămas o comunitate înstărită, care trăieşte din agricultură şi găseşte de lucru în apropiatul Braşov. Maria Drinovan, directoarea Colegiului pentru Agricultură şi Industrie Alimentară din Prejmer, confirmă acest lucru. Precum şi faptul că atmosfera din comună este liniştită, cu infracţiuni şi beţii puţine şi, de asemenea, cu nu prea mulţi plecaţi în străinătate. Cum se explică acest lucru? Poate şi din cauza multiculturalismului, adaugă Claudia Mihaiu, profesoară de istorie şi coordonatoarea ANTREC din zonă: românii s-au "contaminat" de la respectul faţă de intimitate al saşilor, care-şi desfăşoară viaţa privată în spatele porţilor înalte. În acelaşi spirit multicultural, ziua de hram a bisericii ortodoxe (Sf. apostoli Petru şi Pavel, pe 29 iunie, care au fost şi patronii Bisericii evanghelice) a dat tonul Zilelor Prejmerului. E vorba de trei zile cu caracter festiv, în care, pe lîngă slujba propriu-zisă de hram, se organizează conferinţe, spectacole folclorice, concurs de desene pentru copii. Totul în acelaşi spirit discret, neostentativ, păstrînd echilibrul între tradiţii, credinţă şi distracţie. Colegiul şi agroturismul De la Maria Drinovan aflăm cîte lucruri se pot face într-un liceu de comună. Mai întîi, mă mir că o comună, chiar dezvoltată, poate avea liceu. Explicaţia e simplă: fostele IAS-uri aveau, pe vremea lui Ceauşescu, licee agricole pe lîngă ele. Pînă în '90, cel din Prejmer pregătea cu precădere mecanici agricoli. Acum specializările s-au diversificat, absolvenţii lui putînd deveni măcelari, brutari, specialişti în lactate, ba chiar lucrători în agroturism. Specializarea de agroturism a ajuns deja la al treilea an: ajutaţi de o fundaţie din Austria, Kulturkontakt, după ce profesori şi elevi ai liceului au fost la cîteva pensiuni de acolo să vadă cum e, domeniul s-a pus pe picioare şi aici. Cei doritori să lucreze în agroturism învaţă cum să conducă o pensiune, cum să o aranjeze şi întreţină, ba chiar cum să servească şi gătească produsele tradiţionale (de pildă, tăiatul porcului). Au şi norocul de a fi aproape de Bran, "leagănul agroturismului", cum îl numeşte dna Mihaiu, unde cei interesaţi fac practică. Coordonatoarea ANTREC din zonă ne lămureşte că şi agroturismul local a luat fiinţă odată cu studierea lui la liceu. Ideea a pornit de la programele de schimburi ale şcolii: tineri din comună au plecat în Franţa, la practică agroturistică, în 2001; apoi, alţii au fost să lucreze la ferme ecologice în Danemarca. În 2002, tinerii care s-au întors din Franţa, în parteneriat cu şcoala, primăria şi ANTREC-ul, au ajutat la "lansarea" primelor pensiuni locale. Acum deja există 7 clasificate, cu 2 sau 3 margarete (după sistemul ANTREC) şi pînă la 12 în curs de calificare. Pensiunile nu sînt mari, ci de tip familial, cu maxim 4 camere, cu dotările de rigoare (băi, televizoare, încălzire centrală). Ideea este ca în zonă să se practice un turism interactiv: vizitatorii să se integreze în viaţa familiei, cu care să mănînce, să meargă la plimbare sau la biserică. De fapt, acelaşi lucru se doreşte pentru mai multe localităţi învecinate (Prejmer, Teliu, Vama Buzăului, Budila, Tărlungeni), care s-au constituit într-o micro-regiune de dezvoltare durabilă în domeniul turismului (şi nu numai), adugă Izabela Dobai, consilier pe probleme de integrare la Primăria Teliu. Deocamdată, majoritatea turiştilor rămîn străinii, românii fiind mai puţin atraşi de o zonă nouă şi necuprinsă în clasicul circuit Litoral-Valea Prahovei, adaugă dna Mihaiu. Poate, în timp, măcar Păstrăvăria locală - dacă nu Cetatea - va constitui un punct de atracţie şi pentru curioşii neaoşi.

image png
Supraviețuire
Pentru că am aflat de pe Facebook că o pisică îngheață și moare de frig la -15 de grade.
image png
Autenticitatea, între parfum și mujdei
În psihologie, esența unei personalități este definită, în principiu, de cinci caracteristici centrale.
image png
Speranța
Speranţa este una dintre virtuţile teologice.
image png
Scriptura: arbore, spital, cer
Pentru că Dumnezeu însuși li se dezvăluie ca o carte care „nu se închide”.
image png
Inima casei
Acum, la facultate, împreună cu colegele mele, doctorande în arhitectură, Irina Scobiola și Silvia Costiuc, îi învățăm pe studenții noștri cum să proiecteze o locuință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Sau că liliecii sînt, în unele privințe, niște creaturi de invidiat? Sau că bat sex e totuna cu bad sex?
image png
Moș Nicolae
Poveștile lor nu mi-au diminuat cu nimic credința în Moși.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Sărbătorile vin!”
Problema nu prea are legătură cu renul Rudolf și vorbește mai mult despre tine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.

Adevarul.ro

image
Kim Basinger împlinește 70 de ani: iubirile pasionale ale actriței. Ce roluri i-au adus celebritatea VIDEO
Actriță și fost model, Kim Basinger a devenit celebră datorită rolurilor în filme precum Batman, L.A. Confidential și 9 1/2 Weeks. Vedeta premiată cu Oscar a avut o carieră excepțională, precum și o viață personală fascinantă. Astăzi, vedeta de la Hollywood împlinește 70 de ani.
image
Moartea misterioasă a uneia dintre cele mai mari vedete rock. Ultimele clipe din viața lui Jim Morrison, solistul trupei The Doors
Solistul trupei americane The Doors a fost unul dintre cele mai mari staruri rock din toate timpurile. La 52 de ani de la dispariția sa prematură, moartea sa este încă învăluită în mister, iar mulţi cred că Jim trăieşte şi azi.
image
Cartofii la cuptor, un deliciu. Cum faci cea mai ușoară mâncare de post, condimentele care îi fac irezistibili
Este un preparat simplu, dar deosebit de gustos. În post, cartofii la cuptor sunt o masă sățioasă și ușor de pregătit. Pot fi serviți cu murături, salată de legume ori cu sos de usturoi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.