Canicula care ucide!

Publicat în Dilema Veche nr. 83 din 18 Aug 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Canicula, cea pe care am văzut-o la ştiri drept unul dintre "principalele titluri ale zilei", ucide! După ce, pe timp de iarnă, ne-am obişnuit deja ca, la primii fulgi de zăpadă, să aflăm că trăim într-un "coşmar alb" sau că luptăm împotriva "terorii albe", reporterii transmiţînd în direct din dreptul "nămeţilor ucigaşi", probabil cei mai înalţi pe care i-au găsit pe marginea drumurilor înzăpezite, cînd vara îşi intră cu adevărat în drepturi simţim în permanenţă aceeaşi ameninţare: se apropie sfîrşitul lumii! Numărul victimelor creşte alarmant, cardiacii sînt cuprinşi de panică, ţăranii pier pe ogoare, ambulanţele gonesc pe străzile pustii de parcă tocmai ar fi izbucnit epidemia de ciumă, iar meteorologul de serviciu ne comunică sec şi sleit că "temperaturile sînt cu mult peste limita normală pentru această perioadă" şi că, în zilele care urmează, nu vom avea parte de nici un strop de ploaie. La ţară, oamenii joacă tontoroiul în bătătură ca să se adune norii şi declară în faţa camerei de filmat, cu mîna pe inima chinuită de palpitaţii, că "aşa căldură n-am mai prins pe aicea, pe la noi, de douăj de ani!". Sînt aceiaşi oameni care în urmă cu două săptămîni, cînd încă înfruntam live "urgia apelor", îşi făceau cruci peste cruci şi spuneau că "n-au avut parte de aşa un potop de cînd erau copii!". Pe terasă "La proletari", la ora prînzului, în ciuda avertismentelor, toată lumea consumă băuturi alcoolice. La umbră sînt 36Ÿ, iar sub umbrelele mari, galbene, din plastic, vreo 40. La televizor s-a spus că vînzările la bere s-au dublat în timpul caniculei. Aici la modă e şpriţul la halbă şi bitterul stins cu apă minerală. Te aşezi la o masă şi poţi face cunoştinţă cu mulţimea de consumatori pe un sfert beată, pe trei sferturi amorţită. Conversaţia lîncezeşte. Cei care adorm sînt scoşi cu scaun cu tot în afara perimetrului terasei şi lăsaţi să se odihnească la umbră, pe trotuar. "Io vara nu beau nici un strop de bere, că berea îţi mănîncă inima mai ales pe căldură!", îmi comunică un moşuleţ care citeşte presa, la masa de alături. "Numa' coniace! Coniacul în cantităţi moderate reglează tensiunea arterială... beau două, trei sute pe zi, în funcţie de cum mă simt cu pitpalacul!". Prietenul lui de pahar transpiră abundent; se pare că i-a urmat sfatul, iar acum face eforturi să bea cu înghiţituri mici cantitatea de coniac recomandată. La o altă masă, două adolescente grăsuţe, în tricouri negre, cu blugi negri, se delectează cu un lichid verde care pare lichior de mentă. Din cînd în cînd rîd zgomotos, la unison. Cîţiva tineri cu alură hippie consumă frustraţi vodcă. "Vreţi să plecăm la noapte în Vamă?", propune unul dintre ei. "Bă, io anu ăsta nu mai merg la mare fără nici un chior... m-am săturat să fiu atîrnache!", spune un altul, vizibil ameţit, fără să-şi dea seama că tocmai a depăşit o etapă din viaţa sa. "La proletari" se bea la orice oră, pentru că băutura e foarte ieftină şi pentru că aici vin oameni care cred, mai mult sau mai puţin conştient, că "trebe să ne matolim, căci altfel nu se mai poate!". Terasele "cu fiţe" sînt însă goale la prînz. Lumea bună vine numai după ora 9 seara şi consumă apă minerală cu lămîie, bere fără alcool, eventual un gin tonic cu multă gheaţă. Motivul pentru care se întîlnesc "la terasă" (un concept total diferit faţă de cel de "cîrciumă") este cel al comunicării; fiecare e dornic să povestească ce i s-a mai întîmplat peste zi, căci "la noi în firmă s-a stricat aeru' şi am stat vreo două ore ca să-l repare şi dup'aia a căzut şi netu'!" şi "io nu pot să-mi iau concediu decît în septembrie şi a venit asta mică din Grecia, era neagră peste tot, mi-a făcut o poftă...!" sau "la toamnă vreau şi io să-mi schimb job-ul, da' să treacă odată vara, că vara nu se întîmplă nimic în oraşu' ăsta!". Dacă începe o aversă de ploaie, cea cu care ne tot ameninţă meteorologul de serviciu, nimeni nu se bucură, căci "trebe să ne mutăm înăuntru!". Viaţa teraselor bucureştene nu există, e numai lene şi plictiseală, dar oricum mai bine decît acasă. Am aflat de la ştiri că românii s-au îmbulzit să cumpere aparate de aer condiţionat şi erau dispuşi să plătească taxe de urgenţă pentru instalări cît mai rapide. Într-un bloc de pensionari din Colentina astfel de aparate nu s-au inventat încă. Silvia, cea cu doi pekinezi, doarme cu uşa de la intrare larg deschisă "ca să se facă curent". În miez de noapte, cîinii tunşi regulamentar la zero se plimbă nestingheriţi pe palierele blocului şi, din cînd în cînd, se întîlnesc cu doamna Mocanu, care bîntuie şi ea ca o stafie, în chiloţi şi maieu, lac de transpiraţie. Urcă şi coboară etaje, după care dă buzna în garsoniera Silviei şi o zgîlţîie ca să o trezească: "Vecină, mai poţi? Că io nu mai pot, mor!". Silvia o pîrăşte în fiecare dimineaţă pe doamna Mocanu administratorului, dar acesta e împăciuitor, căci "trebe să o înţelegem şi pe ea, că e singură, n-are cui să se plîngă, iar pe căldura asta cu toţii sîntem foarte nervoşi!". "Problema" e dezbătută îndelung întreaga zi, "la bancă", singurul refugiu al pensionarilor "pe vreme de caniculă" unde mai adie cîte o briză dinspre ghenă şi cîte un vînticel răcoros dinspre camera frigorifică a supermarket-ului din colţ. Cele trei familii de tineri din bloc, de condiţie medie, nu se implică, căci tocmai şi-au montat acele aparate-minune, iar acum îi vezi tot timpul strănutînd în batiste, cu dureri de cap şi de gît. "Păi da, vecină, aşa îţi trebe, dacă l-ai pus ca nesătula la şaişpe grade, să se facă la tine în casă ca la pol!", spune o funcţionară de la bancă, cu o îndelungată experienţă în utilizarea "aerului". "Ăsta se pune şi el la douăj' două, douăj' trei de grade şi nu dormi noaptea cu aeru' deschis că te ia de cap!". S-a mai spus la ştiri că românii inventivi au mers noaptea la ştrandurile deschise non-stop, pentru a scăpa de sauna din apartamente. Am văzut cîţiva puştani care se bălăceau chirăind sau săreau în cap de pe mica trambulină din dotare. Nu i-am invidiat. Într-o ţară săracă, bucuriile meschine pe care ţi le poţi oferi îţi dau, mai degrabă, un sentiment de tristeţe: un coniac care-ţi reglează tensiunea, o conversaţie de doi lei la terasă, "un aer" pe care nu ştii să-l potriveşti, o baie noctură într-un bazin ceva mai mare decît cada de acasă. O mare iluzorie. Şi, în rest, televizorul, cu zecile de posturi de la care afli că trăim într-un loc blestemat unde după secetă vine potopul care se transformă apoi în viforniţă.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
Augustin Viziru a dezvăluit cu cine l-a înșelat Oana Mareș: „Tu ai putea să ai ceva sexual cu el?”
Augustin Viziru a mărturisit că nu a fost „ușă de biserică” în timpul mariajului cu Oana Mareș alături de care a fost vreme de 11 ani.
image
A murit tânărul aflat în comă de două luni de la o durere de măsea
Ionuț Marian Călărău, care a stat în comă aproape două luni după ce a ajuns la spital cu o durere de măsea, a murit în spital. Anunțul a fost făcut pe rețelele sociale de familie și prieteni.
image
Fetiță de 11 ani, filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Imaginile au ajuns la colegi
O minoră de 11 ani, elevă în clasa a V-a la o școală din Cluj, a fost filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Filmările realizate în vacanța școlară au fost distribuite colegilor.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.