Bazarul: o instituție a taifasului

Publicat în Dilema Veche nr. 353 din 18 - 24 noiembrie 2010
CouchSurfing   călătorul, drumul şi canapeaua jpeg

„V-am mai văzut azi trecînd pe stradă, acum cîteva ore. Eu stau aici, într-un punct fix, şi-mi place să privesc oamenii care trec pe stradă, în faţa mea. Dacă-mi este permis, dacă nu sînt indiscret sau obraznic, pot să vă spun ce am citit pe faţa dvs., ce fel de om sînteţi. Mă scuzaţi dacă nu găsesc cuvintele potrivite, engleza mea nu este foarte bună, însă ce pot să vă spun...“ De fapt, afişează prea multă modestie – sau poate vanitate: vorbeşte bine engleză, fluent, cu un şarm aparte, datorită pronunţatului accent arab. În timp ce vorbeşte, ochii mari, negri, reflexivi, uşor melancolici îţi dau de înţeles că ştiu totul, că au atins un nivel de înţelepciune la care tu nu ai acces. Şi, după ce îţi povesteşte ce a citit pe faţa ta – într-un fel măgulitor, de parcă ai avea un destin aparte, diferit de al simplilor muritori – continuă discuţia: despre viaţă, prietenie, dragoste, ce înseamnă să fii străin, cum este să te simţi acasă, de ce se pierd tradiţiile şi cum lumea nu-ţi mai găseşte rostul. Este atît de convingător că la fiecare idee a lui dai din cap, afirmativ: da, aşa stau lucrurile. Timpul a trecut prea repede şi ai vrea să te ridici de pe scaun. „Dar nu se poate, unde plecaţi? Trebuie să bem o cafea împreună, fac eu cinste, nu e nevoie de bani. Dacă refuzaţi, consider că e o insultă.“ Nu, nu poţi să refuzi. Pe urmă îţi prezintă, pe îndelete, dugheana lui cu obiecte de artizanat beduine. „Ştiţi, eu sînt beduin. Ce vedeţi aici am învăţat să fac de la părinţii mei, care au preluat meşteşugul din moşi-strămoşi. Acum, daţi-mi voie să vă povestesc despre viaţa noastră, a beduinilor, şi ce înseamnă pentru un om care are viaţa nomadă în sînge, ca mine, să se stabilească într-un oraş ca acesta.“ Te uiţi la ceas: au trecut trei ore, tot atîtea cafele şi un număr dublu de ţigări. Se face seară, n-ai vizitat nici un sfert din ce ţi-ai propus, trebuie să te întorci la hotel, mîine o să te scoli de dimineaţă să iei autobuzul de întoarcere, în sfîrşit, cîte nu sînt de făcut? Dar, deşi ai vrea să pleci, încăperea încărcată de covoare, carpete, bijuterii, argintărie, haine grele de atîtea broderii te atrage cu putere de magnet. La sfîrşit, pentru că nu te lasă inima sau pentru că ai vrea să păstrezi o amintire a acestei întîlniri unice, cumperi, într-un act care poate fi definit, economic vorbind, drept sinucidere financiară, o pereche de cercei, la un preţ piperat. Ce e drept, o voce interioară, cea a raţiunii, îţi spune că preţul pare exagerat: dar, pînă la urmă, cum să dai dovadă de meschinărie în faţa unui înţelept beduin care a citit totul pe faţa ta?  

Vînzătorul –  între psiholog şi povestitor 

Samir beduinul este unul dintre zecile de vînzători ai bazarului din acea parte a Ierusalimului numită, pe hărţile turistice, Oraşul Vechi. Acesta e împărţit în patru cartiere: creştin, evreiesc, musulman şi armenesc. Fiecare cu locurile lui sfinte, care atrag cohorte de turişti-pelerini ai celor trei mari religii monoteiste, şi, în acelaşi timp, cu o mulţime de pieţe, chioşcuri, tarabe, în care găseşti orice: de la haine în toate formele şi culorile la pipe şi tabac, de la suveniruri religioase la încărcătoare de telefoane mobile, plus şaormării şi patiserii. Dugheana lui Samir şi felul în care acesta m-a primit – prima întîlnire de acest fel din Oraşul Sfînt – mi-au întins o capcană: cea a unei posibile întîmplări deosebite, la limita miraculosului, în care un exotic negustor îţi înţelege, dintr-o privire, starea de spirit. Mi-a luat ceva timp petrecut în Israel să înţeleg că această şedinţă de confesiuni este o sofisticată mizanscenă pentru cumpărarea unui produs, oricît de mic. Ulterior, aveam să mă întîlnesc de multe ori cu situaţii asemănătoare – cu inventivitatea de Şeherezadă şi pătrunderea de psiholog experimentat ale vînzătorului din Orientul Mijlociu. Acel loc greu de desluşit în care apropierea sufletească şi comerţul, confesiunea sinceră şi sceneta sau – vorba clişeului, spiritul şi materia – nu se disting prea clar. Turiştii deplîng, de exemplu, starea în care se găseşte, în Ierusalim, Via Dolorosa/Drumul Crucii: grupurile de pelerini înaintează cu greu printre tarabele ticsite cu produse ale bazarului arăbesc. După criterii raţionalist-europene, avem de-a face cu lucruri incompatibile, cu o întrepătrundere nefirească a unor niveluri din sfere diferite ale existenţei. Negustorul din această parte a lumii ar ridica, nedumerit, din umeri. Ce e ciudat aici? Nu de puţine ori, ascultă la radio rugăciunea de vineri, din moschee, cu o atitudine evlavioasă, după care, printr-o rapidă schimbare de atitudine, aranjează dantelele şi ciucurii unei rochii.   

Avem tot timpul din lume 

Israelul este cunoscut, conform jurnalelor de ştiri, drept locul conflictului dintre evrei şi palestinieni – sau, prin extensie, aproape întreaga lume musulmană. Însă la formarea statului Israel au fost încorporaţi în noua naţiune musulmani, druzi, beduini care ajung astăzi la aproximativ un milion de locuitori, arabi cu cetăţenie israeliană. Ei au, practic, monopolul comerţului din bazaruri şi pieţe. Nimeni nu le contestă întîietatea şi meritele în ale negustoriei. Cînd ajungi în astfel de paradisuri ale vînzării cu amănuntul, e destul de dificil să găseşti vînzători evrei. Unele localităţi sînt cunoscute în primul rînd prin existenţa unor bazaruri exotice. Un exemplu este BeerSheba, oraş din sudul Israelului, faimos pentru piaţa beduinilor (lîngă BeerSheba trăieşte o comunitate numeroasă de beduini) sau Dalyat-el-Carmel, sat format în majoritate de druzi, cu un bazar specific. 

Nu toţi vînzătorii abordează stilul filozofico-psihologic, ca Samir. Unii devin agresivi. De exemplu, constată că porţi o pereche de şalvari, piesă vestimentară comodă şi răcoroasă în arşiţa din regiune. Insistă să-ţi arate zeci de exemplare de şalvari, în diferite materiale, modele şi culori, acţiune acompaniată de un torent verbal şi gestual care te aduce într-o stare apropiată de năucire. După un astfel de proces de „frăgezire“, poţi foarte uşor să pierzi din vedere faptul că te afli în mijlocul unei negocieri, care începe de obicei de la un preţ de trei-patru ori mai mare decît cel obişnuit. 

Unele trucuri funcţionează fără greş: de exemplu, la vederea unui cuplu, toată atenţia şi curtoazia se îndreaptă spre femeie, fiindcă, fapt cunoscut, urmaşele Evei sînt mai cheltuitoare – şi convingătoare – decît jumătatea adamică a omenirii. Abia în momentul final al plăţii, cu un soi de respect umil, este abordat bărbatul: se ştie, ele decid şi ei plătesc. Alteori, constaţi, cu surprindere, că negustorul ştie mai mereu cîteva cuvinte în limba ta. „You come from Romania? A, ce face? Face bine?“ Pe urmă îţi spune povestea: ba a vizitat România acum cîţiva ani, ba are prieteni acolo, ba băiatul a avut o prietenă româncă pe cînd făcea stomatologia la Iaşi. E posibil să fie adevărat sau doar o invenţie:  cunoaşterea cîtorva cuvinte uzuale, în diferite limbi, face parte din bagajul de seducţie negustoresc, e o metodă brevetată în breaslă de cucerire a clientului. Aveam să constat acest lucru cînd un prieten suedez a fost rugat, din senin, în mijlocul unei discuţii, să spună cum zic suedezii „ce faci?“, „mulţumesc“ şi „eşti frumoasă“, după care să scrie totul pe o bucată de hîrtie, într-o variantă cît mai apropiată de pronunţie. De bună seamă, astfel vor fi abordaţi următorii turişti scandinavi, abordare însoţită, probabil, de povestea unei vizite la Stockholm, cu cîţiva ani în urmă. 

Există un întreg ritual al negocierii, care la un moment dat poate deveni atît de intens, încît preţul în sine cade în plan secund, iar conversaţia şi ludicul primează. Aici, timpul nu se măsoară în unităţi europene. Nu este indicat să te uiţi prea des la ceas. Altminteri, te enervezi inutil: nimeni nu e grijuliu cu programul tău. Cumva, în bazar s-a păstrat ceva din inocenţa unei ere în care timpul nu se măsura în ore, ci în răsărituri şi apusuri, lună plină şi zile de sărbătoare. E un altfel de comerţ, insistent, şi totuşi nu de tip consumerist, în care o pereche de şalvari se transformă în pretext pentru o poveste.

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

Adevarul.ro

image
Cu cât vor creşte salariile bugetarilor. OUG cu majorări şi sporuri a fost retrasă, un nou proiect a fost publicat de Ministerul Muncii
Ministerul Muncii a publicat, miercuri, în dezbatere publică un nou proiect de ordonanţă de urgenţă, care prevede majorarea salariilor tuturor bugetarilor, începând din luna august, cu un sfert din diferenţa dintre salariul prevăzut pentru anul 2022 în legea salarizării bugetare şi cel din luna decembrie 2021.
image
Fetiţa luată de curenţi la Vama Veche, salvată de Salvamar. Plutea pe o saltea pneumatică, spre Bulgaria
Salvatorii din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) al Judeţului Constanţa au fost solicitaţi pentru salvarea unui minor care plutea pe o saltea pneumatică pe mare.
image
Misterul decesului unui opozant al lui Putin, găsit mort în SUA. Soţia neagă varianta sinuciderii, susţinută de o jurnalistă rusă
Dan Rapoport (52 de ani),  un om de afaceri cu dublă cetăţenie letonă / americană, care a făcut o mulţime de bani în Rusia înainte de a deveni un critic al lui Vladimir Putin, a fost găsit mort în SUA.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.
image
Iuliu Maniu, „un om de extremă rigiditate morală, în timp ce partidul s-a arătat dispus la tranzacţii“
Cea mai mare provocare politică internă PNŢ a primit-o nu de la muncitorii nemulţumiţi de scăderea salariilor și de șomaj sau de la opoziţia liberală, ci de la fostul principe Carol, îndepărtat de la tron prin actul din 4 ianuarie 1926.