Amărăciunile Amarei

Publicat în Dilema Veche nr. 252 din 15 Dec 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Începutul lunii decembrie e ceţos. Ceaţă e şi la Slobozia, unde pe stradă au apărut un fel de lampioane rotunde şi pufoase, de bună seamă agăţate cu ocazia sărbătorilor, printre ele mai atîrnînd şi cîte un baner electoral uitat, cu figuri de candidaţi precum Ştiucă sau Neacşu. Tot ceaţă e şi pe şoseaua ce leagă Slobozia de Amara, ceaţă şi pe lacul de agrement dinainte de intrarea în staţiune. Un muncitor cu un singur dinte se recomandă drept administrator al micului camping de lîngă micul lac. Pretinde că repară căsuţele de lemn şi aranjează totul pentru vara viitoare. Lîngă bărcile aşezate cu fundul în sus zac nişte tractoare mari cu utilitate incertă. "Ne plimbăm cu ele pe aici - explică omul şmechereşte - mai mult nu vă spun că, de fapt, nu sînt eu administratorul, el a plecat în Italia." Nu înţeleg nimic. Nămolul scump Lacul Amara e la rîndu-i scufundat într-o ceaţă care şterge contururile dintre apă şi cer. Raţe sălbatice, pescăruşi, lebede şi alte păsări de apă mai mici şi mai mari dormitează pe apă ca nişte pete într-un peisaj lăptos. Pe dinafară şi Hotelul "Lebăda" pare adormit şi fără clienţi. Înăuntru e totuşi ceva activitate, oameni în vîrstă cu bastoane, basmale şi mişcări încete sînt dăscăliţi de asistente în halate albe care-i îndrumă către cabinetele de tratament. Directoarea Cornelia Zlotea îşi varsă oful, spunînd că ea n-a riscat niciodată în viaţă. Adică, n-a avut curajul să meargă în zona privată. Acum aşteaptă o nouă lege care să consfinţească proprietatea sindicatelor asupra bazelor de tratament pe care astăzi le au doar în administrare pe baza unor vechi decizii guvernamentale destul de ambigue. Ea crede că abia atunci se vor putea face mai multe investiţii, vor putea fi accesate fonduri europene şi vor fi atraşi mai mulţi clienţi. Deocamdată, totul bălteşte, iar nămolul e din ce în ce mai scump. Anul acesta, Apele Române, responsabile cu nămolul, ar fi mărit preţul de zece ori, fără nici o justificare, iar un metru cub a ajuns să coste 10 milioane de lei... miraculosul nămol sapropelic care se găseşte pe fundul lacului Amara. Un nămol despre care Cornelia Zlotea spune că e folosit şi în staţiunea Eforie, pentru că cel local, de Techirghiol, s-a degradat. "Îţi ia de pe umeri greutatea a zece ani" - zic unii dintre cei care i-au testat proprietăţile. Un grup de pensionari din judeţul Mureş, cu multe sacoşe rotunde al căror conţinut e învelit în ziare, se pregătesc să plece. Aşteaptă un maxi-taxi care să-i ducă la Slobozia, de unde vor lua trenul spre Bucureşti şi, mai departe, un alt tren către Tîrgu Mureş şi apoi un autobuz... Un drum de o zi, după cele 18 zile de cură în care n-au avut unde se mişca. "Noroc c-am avut televizor în cameră - spune unul dintre ei - altfel, unde să ieşi şi ce să faci pe aici?" "Parcul dintre cele trei hoteluri (atîtea există la Amara) este plin de mizerii, nimeni nu face nimic, e o jale - intervine şi o femeie. În alte staţiuni cică se poartă mai bine cu oamenii, dar nu au nămolul aşa de bun şi pe noi asta ne interesează, în primul rînd. Poate că vara e mai bine, poţi sta şi la plajă, dar noi venim iarna pentru că avem animale în gospodărie şi vara n-ar avea cine să aibă grijă de ele. Mai uşor e să le laşi iarna." Unii oameni vin în aceeaşi staţiune de foarte mulţi ani, chiar şi dinainte de 1989, şi îşi amintesc că pe atunci unul dintre hoteluri era destinat ţăranilor colectivişti. Acum li se pare că pe vremea aceea parcul era mai îngrijit. Public şi privat Zona publică a staţiunii arată într-adevăr dezolant, aleile sînt pline de gropi, iar spaţiul verde e invadat de pungi de plastic. Pe o potecuţă, printre copacii învăluţi în ceaţă, se distinge o oază viu colorată, un fel de bazar. O femeie vinde acolo tot felul de textile şi încălţări. Papuci moi de casă şi papuci de plastic pentru duş, cizme ieftine din imitaţie de piele şi ghete din stofă îngrămădite pe o folie de plastic albastră. Deasupra, pe o sîrmă sînt înşirate halate şi prosoape. Pe unele scrie BMW. Oamenii au nevoie de aşa ceva în timpul tratamentului, iar vînzarea pare să meargă binişor. Tot prin ceaţă se întrezăreşte un hotel vopsit strident în roşu şi albastru. E cel aflat în administrarea Ministerului Muncii. "Acum cîţiva ani era o căzătură, o ruină - spun pacienţii mai vechi - acum i-au mai scos faţa, au mai investit cîte ceva." Mai bine arată însă cel de-al treilea hotel, "Parc" (nume mult prea obişnuit al staţiunilor noastre), care este privat. Directorul - Cristian Ionescu - susţine că afacerea ar fi destul de riscantă şi că nu poate fi amortizată mai repede de zece ani. Se plînge şi el de nămolul scump şi de indolenţa Primăriei care n-ar face nici un fel de investiţii. Constată că sutele de milioane de lei pe care le-a plătit drept impozite locale nu se văd nicăieri. "I-am spus primarului că din banii ăştia îmi asfaltam singur drumul pînă aici şi mai curăţam şi parcul. Chiar dacă noi investim în hotel şi în baza noastră de tratament, sînt oameni care nu vin pentru că în afara hotelului nu găsesc absolut nimic." Lacul e în administrarea Apelor Române însă mai multă grijă de el - spune Cristian Ionescu - au hotelierii din zonă care, conştienţi că lacul şi nămolul de pe fundul lui constituie baza activităţii lor, angajează oameni vara pentru a-l păzi de turiştii care aruncă gunoaie sau care ar dori să se lanseze pe suprafaţa lui cu tot felul de ambarcaţiuni interzise. Filiala Buzău a Apelor Române exploatează nămolul de la Amara şi-l vinde apoi peste tot. Nu face nici o reducere celor din Amara. "Şi lacul ăsta e de-a dreptul binecuvîntat - spune directorul - să vedeţi cum rămîne sarea pe piele după ce ieşi din el. Are o salinitate de 20%." Am părăsit staţiunea mergînd pe o şosea de unde am mai zărit o dată apele înceţoşate ale lacului liniştit, cu tot cu păsăretul lui adormit. M-am îndreptat către centrul localităţii, spre Primărie. Oraş nou, uliţe vechi Amara e de patru ani oraş. Primarul PSD Victor Moraru, reales în vară, susţine că din noul statut, localitatea a avut de cîştigat, că s-au obţinut bani (veşnicele fonduri europene), că s-au "reabilitat" reţelele de canalizare apă şi gaze, lucruri de care beneficiază şi staţiunea, deşi ştie că cei de acolo spun că Primăria n-a făcut nimic. Ştie şi că afacerea cu un hotel într-o staţiune balneară e foarte bună şi deloc riscantă (cum ar vrea iniţiatorii ei să creadă). Asta pentru că nu trebuie să umbli după clienţi, pensionarii fiind trimişi acolo automat, prin casele de pensii. Cît priveşte drumurile şi alte investiţii în parcul staţiunii, acestea nu se fac - susţine el - din vina... ultimelor guvernări. Guvernele sînt de vină că nu există un program coerent pentru staţiunile balneo-climaterice, că resursele lor sînt exploatate de agenţii (precum Apele Române) care n-au nici un fel de legătură cu autorităţile locale. Că într-o staţiune precum Borsec, de exemplu, se exploatează apele minerale de către societăţi fără legătură cu staţiunea şi ale căror camioane nu fac decît să îi strice drumurile. Victor Moraru ştie toate acestea pentru că e şi preşedintele unei asociaţii a staţiunilor balneo-climaterice. "Sînt numai 78 de staţiuni de acest fel în România. Ei bine, guvernul ar trebui să dea cîte un milion de euro, anual, pentru fiecare. Noi, din bugetul local n-am avea bani nici de dat cu var prin staţiune. Înainte de 1989, spaţiile verzi erau întreţinute pentru că fiecare hotel avea între 12 şi 18 angajaţi numai pentru asta. În plus, mai erau scoşi şi pionierii din şcoli, la aşa-numita muncă patriotică." Cu toată lipsa de programe guvernamentale, pe site-ul Primăriei sînt menţionate proiecte de refacere a drumurilor şi a parcului staţiunii. Banii ar trebui să vină tot de la Uniunea Europeană. Termenele nu sînt însă prea clare. Primarul speră că lucrările la drumuri ar putea începe prin luna mai, după licitaţii, semnări de contracte şi alte proceduri birocratice (nămoloase). La alegeri, Victor Moraru a promis amaraştenilor (aşa le-o fi zicînd?) că va face din oraşul lor o adevărată "perlă a Bărăganului". Tînăr şi plin de energie pare primarul şi, în acelaşi timp, extrem de atent la tot ceea ce spune ziariştilor, pe care-i ştie probabil mari vînători de... perle. Am ieşit din Primărie, pe uliţele (încă) pline de noroi ale proaspătului oraş, m-am strecurat printre bălţi, maşini şi căruţe, pe lîngă casa de cultură numită "Jan Căciulă" şi am pornit către altă staţiune: Sărata Monteoru (care, într-adevăr, s-a dovedit ceva mai plină de sare).

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.
E cool să postești jpeg
Discursul populist (sau cine mănîncă poporul?)
Prin compătimire, le este indus oamenilor un sentiment de victimizare care, mai apoi, este zgîndărit, pînă la transmutarea acestuia în furie.
Despre viața filosofului  Un scenariu inactual jpeg
Despre viața filosofului. Un scenariu inactual
În cazul filosofilor, atenția cu care le este citită și judecată biografia este mai mare decît în cazul scriitorilor sau pictorilor.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Roua învierii
Din prospețimea naturală a dimineții, roua trece în registrul auroral al vieții spirituale, care are nevoie de speranța eficace a începuturilor și a reînnoirii.
Zizi și neantul jpeg
Educație religioasă
În copilărie nu știam ce se serbează de Paști. Știam că se vopsesc ouă roșii și chiar, mai tîrziu, că vine Iepurașul.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Au apărut: artist multimedia, barista și expert în prăjirea cafelei.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.