Acolo unde latră Căţelul Pămîntului

Publicat în Dilema Veche nr. 234 din 7 Aug 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

După o noapte petrecută într-un hotel mizerabil din Craiova, al cărui personal ţine morţiş să-ţi amintească de destinaţia sa iniţială, cea de cămin de nefamilişti, drumul spre Dunăre îţi creează o senzaţie reconfortantă, de vacanţă. Se simte deja apropierea apei, pe şosea trec maşini hîrbuite, cu numere de Dolj sau de Mehedinţi, supraîncărcate de bagaje, corturi şi unelte de pescuit. Vor opri într-un sat de dincolo de Orşova, al cărui nume, pe hartă, nu-ţi spune nimic, la un cot al Dunării sau în dreptul unei adîncituri a malului unde se formează un mic golf sălbatic, într-un "loc bun", ştiut doar de cunoscători. Pentru ceilalţi întreaga călătorie se transformă într-o aventură printr-un ţinut rupt de lume. Vor rătăci fără ţintă şi fără repere turistice de tipul "cazare" sau "masă", cu spaima că nu vor întîlni în drumul lor nici măcar o benzinărie, deşi în urmă cu doar cîţiva ani canistrele pluteau "în derivă" spre ţara vecină. Totuşi, vor avea parte de un peisaj ce nu se compară cu nimic văzut/bifat în România, marcat din loc în loc de rămăşiţele unui trecut industrial: scheletul uzinei de prelucrare a minereului de la Moldova Nouă sau cariera de piatră sîrbească de unde şi acum se ridică un nor de praf alb, ca un abur. În rest, nu există pensiuni cu patru margarete, nici magazine de suveniruri şi nu se organizează curse de ATV-uri (deşi porţiunea de drum dintre Orşova şi Sviniţa ar fi potrivită pentru aşa ceva). Fluviul nu este străbătut dintr-o parte într-alta de bărci sau şalupe. Seara e chiar înspăimîntător de pustiu şi de tăcut, amintindu-ţi de rolul pe care l-a avut dintotdeauna, cel de graniţă. Într-un secol al frontierelor fictive, aici Dunărea separă, deşi ai putea să le faci cu mîna pescarilor sîrbi care îşi improvizează aceleaşi gospodării de week-end pe malul lor. Doar ţînţarii migrează, căci ei nu au nevoie de viză. Orşova: un moment turistic Vaporaşul, cu steag românesc, înţesat de turiştii amatori de a naviga pe Dunăre se apropie de ţărm, aplecîndu-se ameninţător în partea stîngă. Pare gata să se răstoarne, cei de la bord nu mai au răbdare şi se foiesc neliniştiţi. Motoarele se opresc, ambarcaţiunea încremeneşte la mai puţin de o sută de metri de terasa "lacustră" pe care ne aflăm. O terasă cochetă, cu flori şi scaune de răchită. Dincolo de ea se află oraşul şi portul, dominat de blocurile socialiste cu patru şi zece etaje. Privirile tuturor celor de pe terasă sînt atrase de forfota de pe vaporaşul derutat. "Nu puteţi să acostaţi, nu-i aşa? O să staţi acolo pînă diseară! Se termină whisky-ul pînă veniţi voi..." Un domn cu alură de fost director de întreprindere împarte într-adevăr o sticlă de whisky cu un prieten şi vorbeşte la telefonul mobil cu cineva de pe vas, arătîndu-i prin semne paharele pline de pe masă. Cuburile de gheaţă încep să se topească cu un trosnet discret. Cele trei chelneriţe se mişcă în reluare, dar zîmbesc pline de bunăvoinţă. Este singurul lucru pe care au învăţat să-l facă de cînd restaurantul are "clientelă internaţională". La masa alăturată, o tînără proaspăt întoarsă din Franţa vorbeşte tare pentru a ieşi în evidenţă. Are un decolteu larg şi şuviţe de păr albastre şi roz. Tocmai s-a întîlnit cu o rudă (sau o prietenă) din Orşova care o ascultă uşor stînjenită. "Păi, i-am spus: dacă tot voia să rămînă în Maroc, de ce n-a rămas în Maroc?!" - îşi continuă fata povestirea. De masă se apropie un bărbat căruia ea îi sare de gît. "Tocmai tu să nu vii să mă vezi? Uite, mi-am făcut şi părul pentru tine... nu stau decît o oră, plec la Timişoara!" Orşova e o destinaţie "de tranzit" şi pentru grupul de turişti nordici care au ocupat o masă de 12 persoane şi le-au bulversat pe chelneriţele ce se agită inutil în jurul lor, scoţînd diverse carneţele de prin buzunare. Este doar un prînz grăbit în periplul lor de vacanţă. Unul dintre ei fotografiază cu un teleobiectiv o pasăre care plonjează în apă. Noi nu vedem decît un punct mişcător. Sviniţa: un moment festiv Leii Zlatiţei aleargă şi transpiră pe terenul de sport din curtea şcolii. Cei din echipa sîrbească sînt ceva mai amorţiţi. În satele dunărene, vara, la ora prînzului, nu se mişcă nici o frunză, iar soarele e ucigător. Temperatura trece des de 35 de grade. Oamenii nu se văd nici măcar la cîrciumă, doar cîinii vagabonzi se tîrăsc la umbră. O umbră grea care te îmbie la somn (însă nu acel somn letargic, cu iz de asfalt încins, din marile oraşe). La un moment dat, se porneşte vîntul şi bate cîteva zile la rînd. Ca şi cum cineva ar fi uitat în priză un uscător de păr uriaş care îţi suflă cu putere în ceafă. Fluier de final. Spectatorii nu părăsesc încă tribuna. Îşi face apariţia invitatul-surpriză al Festivalului Smochinelor. Miodrag Belodedici s-a născut la cîteva zeci de kilometri de Sviniţa, la Socol. Încă e un erou local. Echipele se îngrămădesc ca să facă poze de grup. Copiii care amestecă cuvintele româneşti cu cele sîrbeşti îi cer autografe. Pe tricouri, pe spate şi pe mîinile bronzate - un bronz frumos, ciocolatiu. Ştii cine este el? "Nu, dar mi-a zis un băiat de pe stradă." Cei care s-au plictisit de fotbal se îngrămădesc la cîrciumă, clasicul magazin mixt cu mese şi scaune din tablă pe care atunci cînd le muţi scot acel zgomot insuportabil ce-ţi aminteşte de berăriile de odinioară. Şi cum toţi unesc mese într-un iureş festiv sau se mută cu scaune cu tot de la o masă la alta, conversaţiile devin doar un amestec de sunete, de neînţeles. Cînd în sfîrşit se face linişte, nu mai vorbeşte nimeni. Cîţiva aţipesc cu berea în mînă. Nu există semnal la mobil, nici la Orange, nici la Vodafone. Doar la Cosmote-ul sîrbesc. Dacă vrei să suni la Bucureşti, suni prin roaming. Doi grăniceri şi-au cumpărat o pîine şi o conservă şi se pregătesc să-şi ia masa de prînz. Sviniţa este o fostă colonie sîrbească. Aici, în secolul al XVIII-lea, administraţia austriacă a înfiinţat un centru de grăniceri pentru supravegherea traficului fluvial. Satul de azi nu se poate încadra în nici o zonă etnografică. Sînt cîteva case aruncate pe un deal stîncos, pe care nu ştii de unde să le iei, par să nu aibă nici un specific. Doar vagi influenţe. Străzile sînt în pantă, în unele curţi bolta de viţă e atît de joasă încît parcă ar fi fost pusă acolo pentru un taifas de pitici. Satul se termină brusc pe malul apei. Un mal sălbatic, neprietenos, plin de mărăcini, de ierburi jilave şi de corcoduşe storcite. Totuşi, ajungi la gardul unei proprietăţi private. Într-o rîpă se ridică o casă de vacanţă. Locuitorii ei se prăjesc la soare, aruncă cu pietre după şerpii de apă şi se bălăcesc într-o mică piscină gonflabilă. Strada principală e străbătută la un interval de un sfert de oră de către un puşti cu o motoretă care face ture fără noimă şi stîrneşte praful. Un afiş scos la imprimantă anunţă programul festivităţilor. La ora 21,00 va începe balul. Au sosit deja cu o dubiţă fraţii Balaci, formaţia invitată să cînte la bal. Ei şi berea la pet vor fi responsabili cu buna dispoziţie, pînă tîrziu în noapte. Lumea se înghesuie la Căminul cultural. Sînt mese întinse ca la nuntă. Pe scenă deja se acordă premiile la competiţiile sportive care au avut loc cu ocazia Festivalului Smochinelor. Cros, fotbal, tenis de masă şi şah. Cîştigătorii ies din mulţime ca să-şi ia diplomele şi să facă poza pentru album. Cros: un adolescent se înroşeşte şi zîmbeşte stînjenit, deşi galeria fluieră şi îl aclamă. Ping-pong: un gospodar îşi suge burta şi îşi împinge pieptul în faţă, cu o atitudine sportivă. Şah: un bătrînel îşi aranjează smocurile de păr de pe chelie şi agită bucata de hîrtie triumfător. Plecăm exact la timp, adică atunci cînd încep tînguirile pseudofolclorice ale fraţilor Balaci. Moldova Nouă: un moment cinematografic Oraşul mi-a amintit de filmul documentar al bulgarului Andrey Paounov, Problema cu ţînţarii şi alte poveşti. Un film care a lansat un adevărat trend în Europa şi care este luat de către occidentali drept reper: cam aşa ar trebui să arate viaţa tuturor comunităţilor mici din fostul bloc comunist, cu specificitatea lor, ancorate în trecut, lipsite de şanse, de perspective. Acolo era vorba despre localitatea bulgărească Belene, tot un orăşel de pe malul Dunării. Momentul cel mai puternic al filmului: o maşină care împrăştie pe străzile oraşului o soluţie contra ţînţarilor, un fum alb, ireal ce acoperă totul ca o pătură de nori, prin care copiii aleargă şi se joacă. N-am văzut ţînţari la Moldova Nouă (deşi probabil că nu m-am nimerit în orele lor), în schimb la nici un kilometru depărtare se află fostul iaz de decantare al minei de cupru care a fost închisă în 2006. Iazul arată acum ca un mic deşert cu nisip alb şi fin sau ca o plajă din Caraibe. Vîntul ridică praful în nori compacţi ce plutesc deasupra iazului. De la distanţă pare o farfurie cu supă fierbinte din care ies aburi. Cînd rafalele sînt mai puternice, norii albi se împrăştie şi se îngrămădesc peste oraş, ajung pe terenul de sport unde unui copil care se antrena ca să ajungă un fotbalist la fel de mare ca Belodedici i s-a făcut rău. Sîntem pe terasa unicei pensiuni din Moldova Nouă, cocoţată pe o coamă de deal. Vedem de sus Dunărea pustie, întregul podiş, dominat de silueta fostei întreprinderi miniere. "Nu faceţi pozeee!" - a strigat o voce dintre fiarele roşii, contorsionate, atunci cînd ne-am apropiat de uzină. Totul era mort, se simţea miros de sulf. Vîntul s-a pornit din nou. În depărtare, iazul de decantare fierbe. Nu mi se pare cu nimic mai interesantă istoria oraşului Belene. Povestea e aceeaşi, depinde doar cum o spui. Baziaş: moment final Cred, dar s-ar putea să mă înşel, că Baziaşul era unul dintre cartonaşele cu staţiunile şi locurile de agrement ale patriei de la jocul "Turism". Altfel nu-mi explic de ce mă aşteptam să văd măcar un camping cu clasicele căsuţe părăginite din lemn, cu duşurile comune unde se adăposteau broaştele, cu o plajă, cu cîteva umbreluţe. Ei bine, n-am văzut nimic din toate astea... doar cîteva corturi, pentru că era week-end, cîteva maşini parcate, un fileu improvizat de volei, o cabană pescărească şi un fum izolat de grătar. La Baziaş mai locuiesc doar 60 de oameni. Totuşi, mica piaţetă pietruită în centrul căreia se află bisericuţa sîrbească de la 1225 îţi creează senzaţia unui oraş în sine. Sînt doar cîteva case solide, bănăţene şi un felinar, poate singurul, sub care se adună seara "tineretul" ca să stea la şuete, doar pînă la miezul nopţii, căci după aceea Baziaşul e bîntuit de spirite. Printre ele, poate şi cel al mecanicului de pe locomotiva care străbătea cea mai veche linie ferată de la noi. Lega, prin Baziaş, Oraviţa de Viena. Sau duhul recepţionerului de la hotelul unde şi-a petrecut prima noapte în România Carol I. Aici s-a întîlnit cu Ion Brătianu. Acelaşi recepţioner i-a înmînat cheile împăratului Josef al II-lea şi împărătesei Elisabeta. Administratorul Centrului cultural unde vom dormi e îmbrăcat într-o cămaşă şi o pereche de pantaloni albi, haine impecabile, şi poartă pe cap o pălărie de cowboy inscripţionată cu Marlboro. "Hai că vin şi eu cu voi ca să văd ce se mai întîmplă în centru!" Ne despărţim în faţa cîrciumii. Aici se despică peştele pe o masă din piatră, e sezon de crap şi "Vino, Ioane, de mă ajută că nu pot să-l tai!". Apare şi Ion, cam mahmur, pescar de ocazie de prin zonă, dar nevasta deja şterge solzii şi sîngele de pe masă, cu o cîrpă. Patroana localului le mai aduce coniac bătrînilor care nu s-au mişcat de aici de dimineaţă. Noi cerem cafea. Nu poate să facă mai mult de două în acelaşi timp, că le face la ibric pe reşou. Aşteptăm. Doi grăniceri beau Coca-cola (produsul pentru care îi indiviam cel mai tare pe sîrbi înainte de ’89) şi cască. O altă zi în care nu se întîmplă nimic pe frontul de vest. Ne grăbim ca să vedem faimosul apus de soare (imagine de carte poştală ilustrată) de pe terasa cabanei "Apus de soare". Dincolo de Baziaş, Dunărea, sufocată pînă acum de munţi, se lărgeşte, devine aproape un lac, îţi oferă o deschidere spre o altă lume. Pe hartă, te duce spre Serbia, Ungaria, Austria şi Germania, pînă la izvoare. În realitate, senzaţia de punct terminus de la Baziaş e atît de acută, încît ţi se pare că ai atins, fără să-ţi dai seama, Marginea, iar dacă ai curajul să treci dincolo de ea, ai toate şansele să ajungi pe Tărîmul Celălalt. Oamenii din popor spun că făpturile fabuloase mai trăiesc doar în locurile izolate, căci le e frică de oameni. La Baziaş, puţin după miezul nopţii, ne-a însoţit cîtăva vreme prin iarbă o lighioană mică ce sărea şi se tîra în acelaşi timp. Nu era nici broască şi nici şarpe. Instinctiv, am luat-o la fugă. Am povestit nelămuriţi întîmplarea şi un bătrîn din Craiova a dezlegat enigma. Ne-a spus cu toată seriozitatea: "Era Căţelul Pămîntului".

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
Concedieri masive la una dintre cele mai mari bănci din Europa: 30.000 de posturi vor fi eliminate
Una dintre cele mai mari bănci din Europa a decis să demareze concedieri în cinci etape, sperând că astfel va reduce costurile cu 10 miliarde de dolari, potrivit unor surse citate de Reuters.
image
Semnal de alarmă: A crescut brusc numărul tinerilor cu cancer
Numărul cazurilor de cancer în rândul tinerilor a crescut brusc, manifestând tendinţe îngrijorătoare la nivel mondial. Specialişti în domeniul medical spun că există măsuri de prevenţie care pot fi luate pentru a diminua riscurile de cancer.
image
Cursă de mașini încheiată tragic. O fetiță de opt ani și alți șase oameni au murit după ce un autoturism a intrat în plin în ei VIDEO
O maşină de curse a intrat într-o mulţime de spectatori şi de oficiali ai cursei, cauzând moartea a şapte persoane şi rănirea altor 20.

HIstoria.ro

image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.
image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.