Absolventul și piramida de diamant
Unul dintre cele mai măgulitoare lucruri care i se pot întîmpla unui proaspăt absolvent de facultate economică este să primească un telefon de la profesoara sa de marketing ("îndrumătoarea" lucrării de licenţă) care să-i enumere calităţile incontestabile şi să-i propună, prin urmare, jobul viselor. Desigur, nu i se explică foarte clar în ce ar consta, dar este asigurat că e pe măsura calităţilor sale. Indiciul 1: întîlnirea nu este stabilită în vreun birou de firmă, ci într-un cadru mult mai relaxant - un bar din centru. Nu e necesar nici un CV sau vreo altă dovadă a pregătirii sale universitare. Contează recomandarea profesoarei. La bar, îmbrăcaţi cît se poate de casual şi sorbind alene din caffé frappe-uri, stau profa de marketing, împreună cu un cuplu tînăr: o femeie brunetă, intens machiată, şi un bărbat blond, cam spălăcit. Indiciul 2: toţi trei răsfoiesc cu interes nişte pliante cu poze de vis, de parcă tocmai aveau de gînd să stabilească următoarea destinaţie de vacanţă. Se fac prezentările, absolventul se aşază, uşor stingherit, şi îşi comandă, pentru început, o banală cola. I se arată pliantele şi este întrebat dacă preferă o excursie în India sau, mai degrabă, în bătrîna Europă. După o perioadă de ezitare ("oare care o fi răspunsul corect?"), alege plin de emoţie India, pentru că în adolescenţă fusese - fără să fi fost neapărat miop - îndrăgostit de Eliade. "India poate fi a ta!" - îi răspunde femeia brunetă, făcîndu-i cu ochiul. Indiciul 3: toţi trei - profa şi cuplul - schimbă priviri şi zîmbete cu subînţelesuri care-i scapă. Absolventul începe deja să aibă un presentiment ciudat. Mai fusese la cîteva interviuri şi fusese întrebat unde se vede peste cinci ani şi cum face faţă stresului, în nici un caz unde i-ar plăcea să călătorească. Cere, aşadar, voie să-şi aprindă o ţigară. Femeia brunetă continuă seria întrebărilor. "Ce-ai zice dacă ai putea să trăieşti cum vrei tu? Fără un program fix, fără şefi, fără probleme de birou? Să-ţi fii propriul stăpîn..." "Păi, da, ar fi interesant!" - răspunde absolventul. "Uite, vezi, ca noi, de pildă!" - continuă femeia brunetă, iar ceilalţi doi confirmă din priviri, cu aerul că duc într-adevăr cea mai frumoasă viaţă din lume. "Tocmai am fost la piscină, acum mergem la tenis. Şi e joi după-amiaza, oamenii sînt la serviciu, stau închişi în nişte birouri... Ce zici?" "Păi, eu chiar vreau să merg la birou!" - vine răspunsul proaspătului absolvent, căruia nici prin cap nu-i trecea că a făcut patru ani de facultate doar ca să-şi petreacă viaţa la piscină şi la tenis. Cei trei se privesc derutaţi. "Uite, noi vrem să-ţi oferim o şansă extraordinară!" - spune profa de marketing. În continuare, lucrurile se derulează rapid. Fără indicii suplimentare. Masa se umple dintr-odată de pliante şi mostre de tot soiul de produse. Pastă de dinţi, detergenţi, cosmetice, vase de gătit, chiar şi bijuterii. Absolventul află că toate sînt de o calitate "extraordinară", că sînt produse de o companie de renume mondial care funcţionează conform principiului de network marketing, că poate intra şi el în această mare familie, devenind mai întîi client şi apoi agent. În scurt timp, îşi va putea crea şi el propria reţea de agenţi, care la rîndul lor îşi vor crea propriile reţele ce vor vinde produsele companiei şi tot aşa, pînă cînd absolventul va ajunge în vîrful unei piramide de reţele interconectate (aşa-numitul "nivel de diamant"), de zeci şi sute de agenţi care vor vinde, vor vinde, vor vinde... iar el nu va mai avea nimic altceva de făcut decît să huzurească ziua întreagă la piscină şi la terasă, în timp ce conturile i se vor umple aproape de la sine. Viitorul luminează precum o firmă de neon strălucitoare, dar absolventului i se face pur şi simplu frică. Bîiguie ceva cum că "nu sînt genuâ, adică, ştiţi, eu nu ştiu să vînd, eu sînt mai degrabă o persoană timidă, nu cred că m-aş descurca...". Nu-i nimic. Asta va veni de la sine. Compania organizează traininguri pentru proaspeţii "recruţi". Treaba asta e precum credinţa: zace în tine, nedescoperită, şi trebuie să vină cineva să o activeze. În plus, în Companie, îţi poţi găsi şi sufletul-pereche. Profa de marketing îl ia de mînă, demonstrativ, pe bărbatul cel blond-spălăcit. "Am fost agenţi amîndoi" - mărturiseşte ea clipind din gene - "aşa ne-am cunoscut... Acum sîntem căsătoriţi de trei luni şi am ajuns la nivelul de aur!". Bărbatul cel blond clipeşte şi el din gene, vizibil emoţionat. Absolventul simte o dorinţă violentă să-şi ia tălpăşiţa. Se ridică şi spune la revedere. Trei mîini se întind către el şi este tras înapoi pe scaun. Cei trei îi spun că îl înţeleg, dar încearcă să-l convingă să le dea agenda cu numerele de telefon ale prietenilor. El refuză categoric. "Măcar o listă cu zece numere!" Cei trei au ochii injectaţi. Absolventul se ridică îngrozit. "Măcar două-trei numere de telefon", insistă profa. Absolventul îşi ia haina şi scotoceşte în geantă după banii pentru cola. "Un număr, un singur număr de telefon!" - se tînguie femeia brunetă. "Poate că mama ta vrea să cumpere un detergent-minune? Sau un şampon care face părul precum mătasea? Sau o oală de gătit absolut incredibilă?" Absolventul fuge cît îl ţin picioarele către staţia de metrou. "Se poate plăti şi-n rate!" - mai aude, în spatele lui.
