La Rebreanu și Minulescu – o călătorie în interbelic

Publicat în Dilema Veche nr. 830 din 16 - 22 ianuarie 2020
La Rebreanu și Minulescu – o călătorie în interbelic jpeg

Deși nu sînt amatoare de mers la muzeu, recent, în Cotroceni, mai exact pe strada Gheorghe Marinescu, am avut parte de una dintre cele mai frumoase experiențe de vizitator: o călătorie în Bucureștiul interbelic. Pe această stradă, la numărul 19, există un bloc, construit în 1934, unde, la etajul doi, în apartamentele 11 și 12, au locuit familiile Rebreanu și Minulescu. 

Devenite case memoriale, aflate în administrația Muzeului Național al Literaturii Române, cele două apartamente păstrează intact, ca două capsule de timp, aerul Bucureștiului de odinioară. Pentru vizitatori, o surpriză în plus este faptul că, deși muzee – case memoriale, în cele două apartamente nu există cordoane care să restricționeze accesul la obiectele din casă. Par, pe scurt, niște locuințe din care proprietarii au ieșit doar pentru puțină vreme, iar în lipsa lor ești invitat să iei loc și să asculți poveștile din viețile lor.

Nici ghidul pe care l-am avut, muzeograful Adrian David, nu-ți dă senzația că ai fi într-un muzeu. Jovial, cu o tolbă de povești și anecdote, pare mai degrabă un prieten de familie, care te primește în lipsa proprietarilor. Un povestitor desăvîrșit, care te va purta în intimitățile celor doi scriitori – vei afla, de pildă, de geloziile soției lui Rebreanu, Fanny, sau despre tabieturile culinare ale lui Minulescu – care în fiecare seară mînca iaurt și cartofi prăjiți –, descoperind, prin toate aceste amănunte, scriitorul din spatele scriiturii.

Deși ambele apartamente sînt extrem de elegante, pline cu lucrări de artă, tablouri și sculpturi, există o diferență remarcabilă: dacă în apartamentul familiei Rebreanu domină opulența, la Minulescu dai peste o veselie boemă. 

Era și această diferență de fire dintre cei doi care i-a împiedicat, deși vecini de palier, să fie prieteni la cataramă. Rebreanu, un om timid, în fapt, introvertit, Minulescu – un extrovertit și un petrecăreț. Pe de altă parte, între cei doi stătea și rivalitatea dintre soții. Deși pozau în prietene, petrecîndu-și vacanțele împreună, Fanny și Claudia se aflau la antipozi. Fanny era o actriță dornică să fie mereu în centrul atenției, posesivă și prețioasă, iar Claudia – discretă, poetă și sculptoriță.

Despre Liviu Rebreanu afli nu doar că era și un pasionat desenator, dar și un bucătar desăvîrșit, care își răsfăța familia cu delicii culinare. Mai afli și despre plăcerile lui vinovate: tutunul și jocul de cărți – de altfel, în sufragerie, pe unul dintre pereții tapetați cu icoane, se află un dulăpior în care se adăposteau cărțile de joc și jetoane de Loto.

Își iubea foarte mult familia – Puia Rebreanu nu era fiica lui naturală, însă o recunoscuse ca atare, iubind-o și răsfățînd-o toată viața. Un răsfăț care o transformase pe Puia într-o „fetiță de bani gata“. A studiat acasă, și-a echivalat examenele – gurile rele spunînd că a reușit și prin intervenția ilustrului său tată care, de altfel, i-a plătit mai apoi studiile superioare în Franța, la Sorbona. Studii pe care nu le-a terminat, pentru că, după numai un an și un semestru, Puia a revenit în țară. S-a licențiat în Litere, dar nu a profesat în domeniu, fiind angajată la Radiodifuziunea Română – unde Liviu Rebreanu era director.

Cu totul alta este povestea în apartamentul de alături. Ion Minulescu și-a cunoscut soția, Claudia, printr-o întîmplare – hazardul fiind, după cum spunea scriitorul, semnul sub care a stat întreaga sa viață. Claudia era măritată. Soțul ei, Christea N. Dumitrescu-Cridim, îi tachina adesea aspirațiile de poetă, spunîndu-i, ironic, să facă bine să intre în anturajul lui Minulescu, pe care, de asemenea, îl desconsidera ca poet. Claudia i-a urmat însă sfatul – urmînd să aibă o relație extraconjugală cu Minulescu, în urma căreia s-a născut Mioara, fiica celor doi.

Minulescu nu a fost doar un scriitor, ci și un protector al artiștilor vremii. În 1922 a fost numit director la Direcția de Artă a Ministerului Artelor și Cultelor. Un an mai tîrziu a înființat Saloanele Oficiale – o șansă pentru artiștii plastici cărora le dădea nu doar ocazia de a-și expune lucrările, dar și sprijinea vînzarea acestora. De multe ori, în calitate de director al Direcției de Artă, Minulescu le cumpăra lucrările, pe banii statului, oferind chiar înzecit suma pe care o pretindeau artiștii.

Poveștile celor două familii sînt multe și fascinante. De altfel, ghidul Adrian David întreabă de fiecare dată vizitatorii cît timp au la dispoziție. Sfatul meu este să aveți tot timpul din lume, pentru că, venind din realitatea societății de azi, poveștile interbelice de atunci sînt ca un balsam care ne aduce aminte de vremuri mai frumoase, cînd cultura avea cu totul alt statut.

Foto: Ion Minulescu. Sursa: wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.