La Pelicanu’

Publicat în Dilema Veche nr. 584 din 23-29 aprilie 2015
Mîrlanii cu palat jpeg

E o zi de primăvară aşa cum se cuvine. Sîntem înspre mijlocul lui aprilie, soarele încălzeşte ca o pătură molcuţă şi subţirică, cerul e cristal şi în corcoduşii înfloriţi se ciorovăiesc vrăbii. E pustiu ca într-o duminică spre prînzişor, numai bine de o plimbare care taie Bucureştiul de pe la Dionisie Lupu pînă dincolo de Rosetti, Hristo Botev, Parfumului şi spre capătul lui Traian dinspre bulevardul Unirii. 

Să fie o plimbare de vreo patru kilometri şerpuiţi ca pişatul boului, cum se zice, îndeajuns să caşti gura la paradoxurile unui oraş bun de iubit şi de urît în acelaşi timp. Case odinioară aşezate se macină din picioare şi putrezesc sub nişte anunţuri decolorate care zic că sînt de vînzare. Din ochiurile goale de geam ies deja ramuri viguroase ale unui soi de copac care ocupă cu îndărătnicie orice petic de pămînt. Coloane solemne comandate de cine ştie ce negustor cu stare se topesc încet, roase de mucegaiuri urîte. Imediat lîngă ele, ca un implant improbabil din cel mai bun porţelan medical pus într-o gură putredă, o casă renovată. Lemnărie refăcută cu grijă, vopseaua, un alb-fildeş cum odinioară o gîndise proprietarul, acoperişul frumos reparat, stucaturile de ipsos respectate. Şi curtea e frumoasă, plină acum de flori, în vase de ceramică arsă. Pe o latură, noul proprietar a ridicat un zid imens, să nu vadă în curtea vecină, unde atîrnă la uscat hainele luate din Dragonul Roşu ale unei familii cu foarte mulţi copii. Un şir de vreo trei bluziţe extrem de colorate flutură nişte chipuri de prinţese de desene animate. „Frozen“, unduieşte vîntul scrisul roz de pe faţa tricourilor de copil, prinse nemilos de umeri cu cîrlige de lemn. Vînticelul, ca un fuior cald, ca un şal făcut din pîine încă aburindă, ca respiraţia moale a unei burţi de pămînt înverzit… în fine, vînticelul aduce cu el mirosul de rufe spălate, de gunoi care începe să se încingă, de tocană bună, cu toate verdeţurile primăverii, şi un iz de igrasie cu naftalină care şerpuieşte dintr-una din ferestrele deschise. 

În cartier e linişte şi e zgomot. E liniştea cu fundal de lătrat de cîine care latră nu ştie nici el de ce, zumzet de manele care n-au apucat să fie date mai tare, trăncănit de oale şi zăngănit de farfurii în pregătirea prînzului, cineva face aşchii din lemne să dea drumul la un grătar, de la o fereastră deschisă auzi înspre stradă un căscat sonor, un căscat care-ţi face poftă, întins pe vreo douăzeci de secunde. 

Mergi mai departe şi ţi-l imaginezi pe somnoros. Stă într-o casă scundă, dar care fusese construită cu pretenţii. Din cele cu marchiza închisă, cu stucaturi triunghiulare deasupra intrării. Casa e acum de un bej-gălbui scorojit şi stă să cadă. Omul s-a ridicat pe marginea unui recamier de ani ’70, într-o încăpere igrasioasă care abia acu’, la căldură, începe să-şi mai piardă din răceala umedă care o cuprinde de cu toamnă. Pereţii sînt vopsiţi verde cu modele negre, de parcă cineva a muiat picioarele unei găini în cerneală şi i-a dat drumul să umble bezmetică pe pereţi şi pe tavan. Nenea se scarpină lent pe burta care întinde un maieu vechi. O să iasă imediat şi el afară, la grătar, dar are încă limba plută de la băutura de aseară şi capul greu. Stă în semiîntunericul camerei cu podele putrede de lemn şi dă ameţit cu piciorul în stînga şi în dreapta după papucul care s-a încleiat într-un covor subţirel şi puturos. 

Mai jos, unde cartierul vechi stă să se închinge abrupt cu blocurile noi, un şir de case delabrate trage cu dinţii de viaţă. O ţigancă foarte tînără iese cu un copil sprijinit de şold. E urîţită de cîte droguri şi alcool a băgat în ea. E slabă ca moartea şi tatuată urît, vineţiu, de închisoare. Copilul care-i stă pe şold, un contrafort viu, care o balansează, e frumos ca soarele. „Pelicaneeeeeeeeeeh, Pelicaneeeeeei“, urlă ţiganca după unu’ aflat în casă. „Să te fută strechea, Pelicane“, conchide femeia. Afară miroase deja a grătar. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

cum poti avea succes la interviul de angajare jpeg
Noua strategie folosită de angajați pentru a obține măriri de salariu
Tot mai mulți angajați se arată interesați de posturi pe care nu au nicio intenție să le accepte doar ca să își forțeze șefii de la actualul loc de muncă să le ofere o mărire de salariu, arată Business Insider.
Multe localități din Siberia nu au căldură FOTO SHUTTERSTOCK
Rușii din Siberia îngheață în case: „Ucraina supraviețuiește fără încălzire, iar aici, în Hakasia, viața este îngrozitor de grea”
Rușii din regiunile cele mai izolate ale Rusiei sunt lăsați să înghețe, în timp ce președintele țării Vladimir Putin cheltuiește zeci de miliarde de dolari purtând un război de cucerire în Ucraina.
iulian juncanaru, stomatolog mort FOTO Faceb jpg
Medicul Iulian Juncănaru, fost concurent la Chefi la cuțite, a murit la doar 39 de ani. Cum a fost găsit
Un stomatolog, fost concurent al sezonului 8 Chefi la cuțite, a murit la numai 39 de ani. Clinica unde el a lucrat ca stomatolog, precum și apropiații au făcut anunțul trist. Tânărul a murit subit acasă.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.