La băi

Publicat în Dilema Veche nr. 903 din 29 iulie – 4 august 2021
Invizibilii jpeg

Nu-mi aduc aminte să mai fi fost la vreun ștrand, cu atît mai mult la așa-numitele băi – în România sau oriunde altundeva – poate din copilărie. M-am nimerit, cum-necum, anul ăsta și recunosc că a fost o reală scufundare într-o bucată vioaie de antropologie culturală. Mă simt nevoită să zic de la bun început că nu scriu lucrurile astea din cine știe ce postură a individului care nu și-a mai mișcat fundul snob de pe plajele din Mediterana, nici cu rînjetul suficient al vreunui rasat care s-a văzut aruncat în asemenea situații plebee. Am văzut, am observat, am mirosit, am băut o bere și acuma povestesc cu reală plăcere și cu o sinceritate care n-are nevoie de clasificări.

Sînt undeva în România unde, pe niște dealuri line, autoritățile locale au construit un mega-complex cu ștranduri și băi sărate. De la intrare ești aruncat într-un drum triumfal străjuit de-a stînga și de-a dreapta de ziduri de colaci din aceia de plajă, gata umflați. Care cu gît de rață sau de lebădă, inorogi cu cîte un corn de plastic portocaliu, pisici și alte animale stau claie peste grămadă și se dezumflă ușurel în căldura infernală. Din loc în loc se vînd rochii de plajă a căror estetică pot s-o înțeleg după un minim timp de reflecție și costume de baie în culori orbitoare. La intrarea în complex primim cîte o brățară din hîrtie colorată pe care sîntem sfătuiți să n-o pierdem. A mea e roz aprins, de uz minimal, dar văd la niște copii încă vreo două de culori diferite: accesul mult dorit la tobogane, mi se spune.

Chirăiala și muzica din împrejmuire se aud ca un vuiet nedefinit, semn că acolo e multă lume și suficientă distracție. Mai multe terase stau umăr la umăr într-o competiție crîncenă de stiluri muzicale. Dacă unul dă muzica mai tare, ălălalt se chinuie s-o acopere. Rezultă o hărmălaie care-ți zguduie berea în pahar, creierul din cap și omoară orice chef de conversație. Dar nu de conversație are timp lumea aici, și pot să înțeleg asta. La cîțiva metri, din niște tobogane lucioase țîșnesc cu viteză copii, ca bomboanele din dispenserele Pez. Ăia mai mititei își pierd chiloții în viteza alunecării, ăi mai mari fac tot felul de tumbe la aterizare, e o chirăială generală, iar pe margine părinții se chinuie să mai scoată din apă cîte un copiluț deja stafidit și mov de la atîta bălăceală.

Niște zeci de metri mai încolo, peisajul e total diferit. Aici sînt bazinele cu apă teribil de sărată care te țin la suprafață ca pe o minge umflată. În bazine plutesc oameni mai degrabă în vîrstă și mai degrabă grași. Bănuiesc că apa asta vindecă diverse afecțiuni, așa cum și nămolul, pe care-l văd întins pe trupurile altora, probabil că o face. Apa bate în cafeniu, din cauza sării, mi se spune, iar oamenii plutesc în ea ca măslinele în găleată. Nicăieri nu am văzut o colecție mai mare de burți ca aici. Burți bărbătești, burți femeiești și burți de copii. Burți pe care s-au vopsit numere de tricou cu nămol. Burți care atîrnă periculos pînă spre  genunchi și burți îndrăznețe, țuguiate, cu buricele ieșite ca un popcorn expandat, burți care încep din gît, albe, bronzate, lucioase și mate. Un perete de crengi pe care se scurge apa sărată e zona de aerosoli. Mă duc și trag adînc aerul ăla în piept; nu simt nimic, un miros răcoros și atît.

Complexul ăsta e o ieșire în familie pentru oamenii locului. O vacanță. E prilej de socializare și flirt pentru adolescenții din satele apropiate. Fetele au unghii lucioase și sînt fardate, ei au șorturi hawaiene și lanțuri la gît. Se mănîncă tot, de la șaorma la langoși – niște gogoși imense pe care se rade brînză, altfel decît le știu de prin sud, de aici. Totul e prăjit, gras și mult. Se mănîncă în chiloți, în costume de baie, în sutiene care sprijină greu sîni mari, de toate vîrstele.

Atmosfera e de no nonsense, asta este și atît se face, asta se ascultă și asta se bea. O lume la universuri distanță de trupurile atent întreținute de prin alte locuri sofisticate. Căci probabil că asta te va uimi de la bun început. Cît de nesănătos arată populația noastră și cît de puțin îi trebuie să îi fie bine.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.