Kosovo febril

Oana POPESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 352 din 11 - 17 noiembrie 2010
Kosovo febril jpeg

Primul contact cu Kosovo este năucitor. Un furnicar de oameni şi maşini în perpetuum mobile pe şoselele de două feluri: cele moştenite de la Tito, mai bune decît ale României de azi, şi cele aflate în construcţie – tot de către Bechtel, dar într-un ritm care te face să crezi că şi-au propus să finalizeze toate autostrăzile pînă la sfîrşitul anului! Utilaje, şantiere, camioane, maşini, muzică, uruit de generatoare – reţeaua electrică încă precară face ca întreruperile de curent să fie frecvente. Cum periplul meu balcanic s-a întîmplat vara, am nimerit în plin sezon de nunţi – sute de mii de kosovari din diaspora au venit în vacanţă, dar şi ca să se căsătorească aici, iar toată ţara pare a se fi mutat în stradă. În primul oraş prin care trec, Ferizaj/Urosevaci (are două nume, ca multe altele, unul albanez şi unul sîrbesc), e aproape imposibil să găseşti drumul, printre sutele de oameni care petrec, într-o atmosferă cu decibeli la limita suportabilului. Prizren, al doilea mare oraş după capitala Priştina, cu o importantă minoritate turcească şi un farmec pitoresc şi medieval, mă întîmpină cu o notă aparte: mulţimea de tineri cu cutii de bere în mînă migrează printre minarete, dominate de impunătoarea moschee Sinan Paşa, chioşcuri de kebab, magazine cu haine occidentale, pe fondul sonor al başilor lui… Snoop Dogg, care răcneşte pînă la 3 noaptea de pe o colină, din cetatea unde se desfăşoară Festivalul de documentar balcanic Dokufest – cîştigat de românul Alexandru Nănău cu Portretul lui Ion B. Mă culc cu un sentiment acut de Orient şi o bruscă înţelegere a motivelor pentru care UE este reticentă în a integra ţări vecine pe care, acum, şi eu le percep drept atît de diferite de media europeană. 

Colonizarea de bunăvoie 

A doua zi însă, lumina zilei îmi arată că greşesc fundamental. Ceea ce se întîmplă în Kosovo nu poate să nu te fascineze. Într-o notă afectivă, nu poţi să nu iubeşti diversitatea ţării (multietnică, multiconfesională, multiculturală, pestriţă), sentimentul istoriei trăite şi încă vii, cu oameni care învaţă să ierte (cu greu!), să trăiască unii cu alţii în ciuda rănilor recente, să uite, să construiască, în loc să distrugă; cu oameni foarte vii, extrem de sociabili şi ospitalieri, care vorbesc cu toţii engleza (graţie prezenţei internaţionale neîntrerupte de zece ani), de la copii de cinci ani la bătrîni. În acelaşi timp însă este fascinant laboratorul Kosovo: se construieşte frenetic, cu bune şi rele – cu autostrada Bechtel care va fi gata înainte de următoarea inaugurare a încă 10 km din Autostrada Transilvania –, cu clădiri de birouri şi apartamente, dar şi cu lipsa planificării urbane şi a normelor de siguranţă, care naşte contraste inestetice, ridică preţul unui apartament de două camere în centru la 100.000 de euro şi face ca un ansamblu rezidenţial recent ridicat să fie candidat la demolare în curînd, întrucît riscă prăbuşirea. Infrastructura fizică este dublată de construirea unui stat viabil. Şi din nou, aici, oamenii pe care îi suspectasem cu o seară înainte de diferenţe ireconciliabile faţă de „noi“, restul europenilor, îmi contrazic aşteptările – poate energia identităţii naţionale recîştigate, poate stimulentele vestice, poate efectul pozitiv al creşterii economice par să-i fi făcut pe kosovari să înveţe destul de repede rigorile de muncă organizată şi disciplinată; desigur, cu toate rezervele date de percepţia regională a acestor noţiuni, care şi în România sînt relative! 

Occidentul pare să-şi fi asumat însă atît lecţiile eşecurilor recente din Bosnia, Afganistan, Irak, cît şi experienţa regională – poate chiar a Macedoniei vecine: pe structura fragmentată, încă resentimentară, potenţial instabilă, a Balcanilor este teoretic posibil să se dezvolte, cu stimulente externe, o democraţie autohtonă satisfăcătoare, sub reţetă proprie, şi o dezvoltare economică sustenabilă. Ceea ce se întîmplă acolo este mai degrabă o formă de colonizare decît de democratizare. 

Doar înainte! 

Reuşita pare să depindă de gestionarea procesului. Dacă o ţară are şanse să răzbească în acest fel, aceea e Kosovo – cred americanii şi britanicii. La rîndul lor, germanii sprijină din răsputeri noua republică: „Comparaţi situaţia din ’91 cu cea de acum; progresul este enorm, iar calea este cea bună. Sigur că va mai dura încă mult, dar sînt atîţia investitori care nu aşteaptă decît clarificarea situaţiei la nivel politic pentru a veni în Kosovo“ – spune Wolfgang Ischinger, fostul reprezentant al UE în Troica negocierilor asupra viitorului Kosovo. „Procesul este sufocat de corupţie şi nu există nici o direcţie coerentă; oricum Kosovo este atît de dependent economic de restul regiunii încît va reuşi doar atunci cînd întreaga regiune va fi scoasă din gaura neagră în care se află“ – crede, pe de altă parte, norvegianul Kai Eide, fost raportor pentru Kosovo al secretarului general al ONU. 

Pericole la tot pasul 

Ingredientele unor potenţiale erori majore sînt însă deja vizibile: un proces concentrat la vîrf riscă să nu mobilizeze suficient populaţia, să polarizeze şi să genereze un cadru artificial, nesustenabil. Rapiditatea poate fi în detrimentul calităţii şi al transparenţei, creînd (cum am simţit şi în România) îmbogăţiţi ai tranziţiei şi corupţie structurală. Povestea intensă de amor cu Occidentul se poate transforma în oportunism sau se poate răzbuna cînd UE va începe să-şi piardă din entuziasm şi răbdare şi va începe să mustre Kosovo pentru neîmpliniri în procesul de aderare – albanezii, încă tributari unei abordări afective, din poziţia de victime permanente, se vor simţi atunci trădaţi, dacă nu vor fi încurajaţi să-şi asume realist relaţia cu Europa şi cu America (tinerii de azi erau la o vîrstă critică în timpul epurărilor lui Miloşevici şi încă au reflexe revendicative şi conflictuale). 

Serbia este, de altfel, cheia stabilităţii regionale. Aşa cum albanezii au fost oprimaţi de regimul Miloşevici, Serbia a fost îngenuncheată de bombardamentele NATO şi umilită de proclamarea independenţei Kosovo. Resentimentele create sînt adînci, iar reacţiile – contraproductive. Recenta disponibilitate către compromis a Belgradului trebuie sprijinită de o comunitate internaţională pe care Serbia să nu o simtă ostilă, dar nici necondiţionat favorabilă ei. 

(Articolul integral poate fi citit în numărul următor al revistei Foreign Policy România)

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.