Încotro, de acum?

Publicat în Dilema Veche nr. 806 din 1-7 august 2019
Noi și sistemul jpeg

În aceste zile, orice alt subiect abordat la o rubrică dedicată copiilor mi s-ar fi părut frivol. Neavenit. În fond, e greu să scrii despre pedagogie, grijă, copilărie, adolescență, sfaturi de bună purtare, cînd țara întreagă e terifiată de neputință și neștiință dinaintea unei tragedii.

Am citit și am ascultat cam tot ce se putea pe subiectul dublei crime din Caracal. Și cred, pe de o parte, că indignarea, revolta, stupefacția sînt reacții absolut firești în fața nepăsării, a superficialității, a incompetenței unor personaje care fac parte din sistemul de protecție a cetățeanului. Avem toți, dar în special cei din preajma tragediei (rude, vecini, prieteni, consăteni), de făcut față fricii, vinovăției și responsabilității, neajunsurilor care bîntuie țara. Acolo, în centrul evenimentelor, emoția e puternică și de nestăvilit. Nu le poți cere celor care le-au fost în preajmă celor două tinere, care le-au văzut chipul viu zi de zi, să aibă o privire de perspectivă, să devină brusc raționali, răbdători, înțelegători în fața greșelilor de neiertat care au lăsat un monstru să își ducă la capăt crimele.

Pe de altă parte, noi, cei de pe margine, doar telespectatori în fața dramelor în-tîmplate la sfîrșit de iulie, sîntem datori să tragem aer în piept și să ne gîndim la ce nu se mai poate face și la ce ar fi trebuit făcut de mult. La ce e de făcut. La cîte sînt de făcut. Nu ne putem pune în pielea celor care suferă. Dar putem să fim solidari cu ei. Şi singurul fel în care ar putea funcţiona solidaritatea, în care le-ar putea fi utilă, este să fim cuviincioşi în faţa durerii celuilalt, să protestăm în faţa necuviinţei şi a incompetenţei, să cerem, în numele celor care acum nu pot, justiţie şi protecţie.

Nu va fi nimănui de nici un folos să demonizăm instituții întregi, singurele care ar putea totuși să facă lumină și justiție, să prevină, să educe, să ajute, să protejeze. A-ți exprima neîncrederea cu privire la inaptitudinea Justiției de a face dreptate este firesc acum, dar această neîncredere, întreținută pe termen lung, nu e mai puțin malignă pentru societate: nu va atrage decît furie, agresivitate, ilegalități, dorință de dreptate pe cont propriu. Dacă avem minte, dacă ne dorim ca astfel de lucruri să nu se mai întîmple, dacă vrem ca familiile celor care suferă să aibă alinare, trebuie să le cerem instituțiilor statului să își facă bine treaba. Să le somăm să o facă. Și nu, pur și simplu, să semănăm deznădejde, cu comentariile noastre sterile.

Nu va fi nimănui de folos să creăm, noi, cei aflați pe margine sau în fața televizorului, zeci de scenarii paralele, alimentate de informații false, care să incite, să irite, să producă valuri de afecte greu de stăpînit. Benefic ar fi să așteptăm scenariul real. Să le solicităm celor plătiți să l livreze, să o facă în cel mai scurt timp, profesionist. Și-atunci să punem degetul pe prostie, lașitate, neglijență, lipsuri, atîtea cîte vor fi, și să cerem amendarea lor.

Nu îi sînt nimănui de folos lungile „reportaje de la fața locului“ în care oamenilor amărîți li se pun întrebări stupide („Ce simțiți?“, „Cine credeți că e de vină?“, „Cum credeți că ar fi trebuit să intervină poliția?“, „Vă mai simțiți protejat în țara dumneavoastră?“), lungi imagini cu durerea mamelor care trăiesc un coșmar, lungi analize băltind în impulsuri de răzbunare și mînate de goana după interpretări senzaționale. E, în fond, imoral, dizgrațios să „valorifici“ mediatic și electoral suferința umană a aproapelui.

Nu folosește nimănui un referendum referitor la înăsprirea pedepselor pentru violatori și criminali. O anunțăm pe doamna premier că problema din Caracal nu este că presupusul făptaș a acționat mizînd pe legi blînde. Ci că ar fi putut fi oprit. Punct.

Nu folosește nimănui ca viețile a două tinere să devină lozinci electorale și cîmp de bătălie între partide care, de altfel, nu au dat pînă acum seamă, nici unul dintre ele, pentru greșelile de la guvernare sau pentru placiditatea guralivă manifestată în opoziție. Singura noimă care s-ar putea naște din tot absurdul care ne înconjoară în aceste zile ar fi să îi vedem pe politicieni și pe administratorii țării reflectînd cu responsabilitate la ce e de făcut. La ce ar mai rămîne de făcut… 

Maria Iordănescu este psiholog.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.