În vîrful picioarelor

Publicat în Dilema Veche nr. 586 din 7-13 mai 2015
Mîrlanii cu palat jpeg

Zilele trecute am văzut lume indignată pe net din cauza unui morman de floricele din plastic (cred) cît capul unui copil, vărsate în fîntîna de la Universitate. Era o promoţie pentru al şapte sutelea mall care-şi anunţa deschiderea iminentă în Bucureşti, sau aşa ceva. Fîntîna arăta ca o pungă imensă cu floricele şi cam asta era ideea. Bănuiesc că în momentul ăsta destulă lume se va enerva, dar, ce să fac, îmi asum observaţia. 

Principala obiecţiune a celor deranjaţi de floricelele prăvălite la Universitate era lipsa de reverenţă a gestului. Adică într-un loc în care au murit oameni la Revoluţie şi s-au întîmplat atîtea momente importante din istoria noastră recentă, n-ar fi indicat să dăm dovadă de atîta frivolitate şi lipsă de bun gust. „Cum, domnule, cum? Au murit oameni acolo, au luptat pentru libertate şi tu pîngăreşti locul cu floricele şi reclame la mall?“ M-am întrebat cum ar trebui atunci să arate acel loc. Ar trebui să umble lumea în vîrful picioarelor şi să vorbească în şoaptă, ca la mausoleu? Să ne umflăm piepturile de mîndrie şi să păşim prin spaţiul respectiv cotropiţi de o falsă emoţie perpetuă? De unde atîta apetenţă pentru atmosfera prăfuită de muzeu, pentru expoziţii gîndite de custozi fără imaginaţie, cu personaje împăiate, destrămate pe la cusături, puse ceremonios şi dintr-o obligaţie subînţeleasă pe tot felul de piedestale incomode? Cum e să te sufoci de indignare că un asemenea loc nu-i cinstit cum se cuvine (ba este) într-un oraş şi într-o ţară care oricum nu-s în stare să se pună de acord asupra unui muzeu al comunismului, dacă tot discutăm despre aşa ceva? 

Cred că locul de la Universitate e marcat cum se cuvine cu troiţele din mijloc, unde sînt puse flori şi ard lumînări în comemorările cele mai importante. Cred că lumea percepe spaţiul de la Universitate ca pe un loc special, unde evenimentele din ’89 au schimbat mersul lucrurilor şi de unde au plecat atîtea proteste spectaculoase în ultimii peste douăzeci de ani. Tocmai de aia spaţiul de la Universitate merită să rămînă viu şi să respire a viaţă, cu tot cu reclame la mall, la haine, la burgeri sau la orice altceva mişcă lucrurile în oraşul ăsta. Nu cred în respectul ipocrit şi în ceremoniile de complezenţă. Probabil că cea mai potrivită comemorare a celor care au murit şi au manifestat pentru o schimbare sînt chiar dovezile că oraşul e viu şi îşi vede de ale lui. Ce mulţumire imensă să vezi că Bucureştiul cenuşiu, trist şi mort de acum aproape treizeci de ani e acum viu, şi cu floricelele alea în fîntînă, şi cu spaţiul întotdeauna populat din faţa Teatrului Naţional, cu lumea pestriţă care stă pe trepte acolo, cu adolescenţi născuţi şi crescuţi în libertate, care se pupă fără ruşine pe băncile de lîngă fîntînă. Asta nu înseamnă că cei care au sfîrşit acolo sînt uitaţi. Dimpotrivă. 

Recunosc că mi-e frică de oamenii care sînt gata oricînd să dea lecţii de virtute. Mi-e frică de cei care se cutremură de patriotism abstract în piaţa publică, de osificaţii gata întotdeauna să-ţi servească o lecţie şi de cei care văd viaţa cu mentalitatea unui bodyguard de farmacie: „Nu atingeţi produsele!“ Tocmai că viaţa înseamnă a atinge produsele. Mi-e cam teamă de cei pentru care există o singură realitate – a lor. De regulă, o asemenea atitudine e dublată şi de o imensă lipsă de simţ al umorului. Iar atunci lucrurile încep să devină cu adevărat nasoale.

De aia îmi plac şi ţiganii care sărbătoresc Paştele Blajinilor cu mese pantagruelice în cimitire. Cred că oamenii ăştia au prins cel mai bine sensul. Îmi cinstesc cel mai bine mortul cu o dovadă uriaşă de viaţă şi cu poftă de mîncare. Cu fleici, cu mici zemoşi, cu revărsări de mîncare şi de băutură. Cu muzică, cu copii alergînd printre morminte, cu vărsatul cinstit al cîtorva stropi de vin pe mormîntul unui Vasile pe care clanul l-a iubit. Dacă aş fi mortul lor, m-aş bucura să-i văd aşa, iar nările mele descărnate ar trage cu nesaţ în cuşca coastelor fumul de grătare. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

Parasutistii comemorati la Jilava FOTO Fundatia Gavrila Ogoranu crop jpg
Cine sunt luptătorii anticomuniști parașutați de SUA în România. Unii au trădat și au trăit cu identități false
Între anii 1951-1953, mai multe avioane militare americane au survolat România ocupată de sovietici, parașutând oameni pregătiți să întărească rezistența anticomunistă.
bautura - sticla vin - mahmureala FOTO 123RF
Cum previi mahmureala. Capcane când bei la o petrecere, ce e interzis și de ce trebuie să mănânci înainte
Cu cât bei mai mult, cu atât starea de mahmureală va fi mai accentuată. Ca să nu ajungi în această situație trebuie să știi ce să consumi, dar mai ales cât. De asemenea, e important să nu amesteci licorile.
rachete patriot
LIVE TEXT | Război în Ucraina. Medvedev amenință NATO că va deveni o țintă dacă livrează sistemul Patriot Ucrainei
Este a 280-a zi de la începutul războiului în Ucraina. Volodimir Zelenski vorbește din nou despre crearea unui tribunal special pentru judecarea faptelor săvârșite de ruși încă de la anexarea Crimeei din 2014.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.