În trecere

Publicat în Dilema Veche nr. 889 din 22 - 28 aprilie 2021
Invizibilii jpeg

Ați observat cum unii oameni schimbă total atmosfera unui loc, a unei încăperi, a unei case, în momentul în care pășesc acolo? O casă părăsită, dezolantă în muțenia și ruina ei, o să înceapă să respire din nou în prezența Neobositului. Neobositul e cel care va avea întotdeauna ceva de făcut, un proiect, un plan, un munte de cucerit, un ocean de scotocit, o sarcină, o misiune, un sens și un drum. Dacă neobositul trece pragul căzut al unei case, același prag îl va trece cu el și un iz de speranță. Dacă însă un contemplativ ca mine va trece același prag, dintre zidurile în ruine, zdrobite de oțetari îndărătnici, vor izbucni vaiere teatrale de fantome inventate pe loc.

Ați observat cum cineva poate răsturna cu susul în jos atmosfera unei încăperi chiar dacă bagă doar un cap pe ușă? Există oameni care pot lumina totul în jur, brusc, ca atunci cînd un soare iese neașteptat dintre norii groși, oameni care pot ridica ancora unei tensiuni mocnite prin simpla lor prezență. Ăștia sînt rari și trebuie prețuiți. Tot așa, de partea cealaltă, unii trag după ei trena neagră a nemulțumirii și pot băga o cinstită adunare de suflete echilibrate și relativ vesele într-o adîncă mofluzeală sufletească. Ăștia-s mulți și nu prea ai cum să-i eviți.

Sînt persoane cărora le simți prezența și fără să le vezi. Una dintre bunicile mele umplea casa cu un soi de urgență, și o simțeam din cel mai îndepărtat ungher. Ceva mă făcea să îmi îndrept spatele, să-mi rînduiesc hainele și părul și să dau aparența unei preocupări de moment onorabile, nu visarea dezlînată căreia mă dedam, nu tăierea frunzelor la cîini, nici frecatul mentei și nici neonoranta scotocire prin dulapul ei vechi din care înșiram noi și noi surprize. Bunica asta arunca sentimentul de urgență ca pe buzdugan, înainte de a ajunge acasă, cu toții o simțeam de la colț, ba pînă și pisicile încolăcite lenevos pe pernele ei își căutau de treabă.

Bunica ailaltă apărea ca un foc de artificii. Prezența ei răsturna din temelii ordinea lucrurilor din încăpere. Părea că scaunele o iau razna și tropăie mărunt din toate cele patru picioare, divanele se dislocau și zbîrnîiau din arcuri la frecvențe joase, capacul cuptorului se închidea și se deschidea cu zgomot. Era acolo un Poltergeist sufletesc care te lăsa leșinat, istovit, dar extrem de fericit, cu toți obrajii pupați și răspupați de ființa asta care intra și ieșea din viețile noastre ca un uragan.

Am cunoscut apoi persoane care îngheață locul în care pășesc. O gheață mortală, implacabilă, prezența lor se insinuează pas cu pas, un grad mai jos, două grade mai puțin, apoi trei, patru. Mîinile și picioarele ți se răcesc fizic, apoi și sufletul. Obiectele din încăpere se vor retrage în sinea lor de obiecte și te vei trezi într-o încăpere mobilată cu concepte. Alți oameni o să umple spațiul de acreală. Cum să vă spun, întreaga încăpere se va umple de corcodușe verzi, o să dați din mîini și din picioare ca să scăpați de ele, dar în zadar, ele se vor revărsa multe, din ce în ce mai multe, o să acopere tablouri și canapele, o să treacă de clanțele ușilor, acreala se va acumula în valuri. Singura scăpare, din cîte am observat, e un acut simț al umorului.

Și apoi, de regulă, prezența mamelor înmoaie toate contururile. Obiectele par blurate, iar casa se relaxează cumva. O simți ca pe cineva care și-a ținut răsuflarea mult timp, un soldat în misiune, cu pereții drepți, ușile încuiate, care acum expiră cumva ușurat și mai dă drumul la curea. O casă în care apare o mamă e molcuță, bleagă și fericită. Bine, nu toate mamele, nu toate casele, dar așa simt că ar trebui să fie.

Să vă uitați cu atenție ce se întîmplă cu încăperile atunci cînd cineva le pășește pragul. De acolo începe o poveste. Cît despre mine, de la o vreme, orice loc în care intru își mărește la infinit spațiul și granițele și mă trezesc din ce în ce mai des ca un bob mic de mazăre într-un univers expandat. Ca Alice în fața unei cești de ceai de mărimea unei vedre.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.