În fața oglinzii

Publicat în Dilema Veche nr. 893 din 20 - 26 mai 2021
Invizibilii jpeg

Spuneți-mi Iusuf. Cu niște ani în urmă – nici nu contează cîți – am pornit într-o călătorie din care încă nu m-am oprit. Mă uit în oglinda asta, deloc flatantă, pe care am lustruit-o temeinic cu o soluție albastră care conține nu știu cît la sută alcool. Destul pentru o depresie post-bahică și destul ca să văd limpede un suflet bătrîn într-un trup tînăr, sau invers, toate zgîrciurile care-mi susțin mușchii, harta venelor și arterelor ca într-un exemplar plastinat de von Hagens. În ele curge încă un sînge îngroșat de prea multă contemplare, mi-ar trebui un brînci să-l iuțesc, să înceapă să circule mai repede, să izbească de pereții venelor și arterelor toată nicotina, aripioarele de la KFC, să le amestece furios cu vinul îndoit cu apă, cu Cola zero, cu rămășitele vîscoase ale codiței de miel subțirică, tristă și prea fragedă pe care mama a pus-o la cuptor laolaltă cu niște coaste care seamănă cu ale mele. Le-am mîncat pe toate cu lacrimi de tristețe în ochi, îndeosebi codița de miel, ca să știți.

Tot în oglinda lustruită îmi văd oasele pe dinăuntru. Circul ca un parazit în structura lor poroasă. Un tunel mă duce într-altul, se îngustează pe alocuri, iar eu rîcîi în ele, le rod cu niște mandibule ca foarfecile, cîr-cîr, se aude, ajung să mă mănînc pe mine însămi ca în poezia lui Barbu, nu alta.

Dar ce călătorie fantastică am făcut în viața mea! Mă uit în oglindă și o văd pe maică-mea, în spatele ei e maică-sa, și tot așa, un șir de femei grozave și mai puțin grozave care-mi ies din ceafă ca dintr-un cap de alien. Merg pe un bulevard mărginit de castani roz, stau florile lor țepene ca niște lumînărici de tort, cotesc la stînga, fac încă o dată stînga, trec de o farmacie, de un pet shop, bancă, Mega, reparații bijuterii, farmacie, bancă, mă întîlnesc cu amicii pe o terasă eternă unde bem beri de hipsteri care nu mai sînt de hipsteri, dar tocmai de aia sînt iar de hipsteri, vorbim, fumăm, rîdem, povestim de ale noastre pentru a mia oară. O copilandră pre-adolescentă îmi zice că în curînd o să crească și o să ajungă, Doamne ferește, milenială, iar eu rîd tare, ca un boomer.

Mă uit în oglinda asta prea bine curățată și mă văd în hubloul unui avion, sus, între nori. Arăt ca un timbru nou-nouț, așa, încadrată oval în rama albă, groasă, securizată de care s-au prins cristale de gheață. Zbor și mi se vede doar capul, o față albicioasă, părul brun lipit de tîmple, plutesc printre cumulonimbușii ăștia care par pufoși, dar care zgîlțîie avionul, îi urăsc, zbor într-o pîclă albicioasă, în vată prăfuită, cîr-cîr îmi fac oasele pe dinăuntru, ce mai călătorie.

Sînt apoi pe un vas, undeva în Atlantic sau Mediterana, ba poate pe Marea Nordului, ce prostie, că n-ai cum le confunda (d-aia zic, spuneți-mi Iusuf), și mă văd tot din afară prin geamurile vasului sau cum le-o zice. Sînt un tablou înrămat în care conținutul se mișcă. Mă vezi alunecînd de la stînga la dreapta, de-a curmezișul acestui dreptunghi, în sus și în jos, sînt ca într-un glob de sticlă în care cineva agită lichidul greu în care plutesc obiecte. Sînt ca într-o mașină de spălat filmată cu încetinitorul. E furtună pe mare.

Sînt în metrou și mă chinui să-mi țin echilibrul, nu vreau să pun mîna pe bare pentru că COVID, citesc ceva în telefon, un copil își chinuie mama și pe sine, urlă sfîșietor cu una dintre mîinile mici întinse spre negreala șuierîndă de dincolo de geamuri. Nimeni nu știe ce vrea, poate să nu vrea nimic, poate că îi este foarte-foarte frică, căci frică, durere, rușine și dragoste am văzut și pe fața mamei. Mă fac că nu observ, restul lumii se holbează la scenă, mă fac că nu aud, dar ceva mi se rupe în capul pieptului și agonizez laolaltă cu mama aia. Cobor, ce bine că o să cobor, în cinci minute o să-i uit, dar măcar o bucată de drum am mers împreună.

Mă uit în oglindă și-mi văd ochii umflați, mănînc sare ca o capră, riduri în colțurile lor și conturul deja tremurat al bărbiei, iar mi se face o milă incomensurabilă de mine, mă hrănesc din depresie ca dintr-un măr, cîr-cîr fac oasele, crac-crac face mărul mușcat (cranț? hîrști? trosc?), dar încă nu mă opresc din călătorit. Spuneți-mi Iusuf. Și, al naibii, din ce călătoresc, din atît vreau mai mult acasă.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.