În căutarea identităţii – „românişti“ şi „moldovenişti“

Publicat în Dilema Veche nr. 649 din 28 iulie - 3 august 2016
În căutarea identităţii – „românişti“ şi „moldovenişti“ jpeg

Angela Demian, La nation impossible? Construction nationale en République de Moldova, et au-delà (Naţiunea imposibilă? Construcţie naţională în Republica Moldova şi dincolo de ea), prefaţă de Dominique Schnapper, Paris, L’Harmattan, coll. Inter-National, 2016, 531 p. 

„Să începem aşadar prin a face abstracţie de fapte!“ Cu această chemare inspirată de Jean-Jacques Rousseau începe ancheta teoretică ce constituie prima parte a cărţii consacrate de către Angela Demian „construcţiei naţionale în Republica Moldova, şi dincolo de ea“, ca să reiau subtitlul cărţii. 

Precizarea „şi dincolo de ea“ nu este inutilă, întrucît autoarea realizează un adevărat tur de forţă atunci cînd reconstituie în detaliu – căutînd totodată să rămînă cît de clară posibil – mai multe piste de investigare care ar permite depăşirea contradicţiilor care fac „naţiunea imposibilă“ în lumea actuală, Republica Moldova fiind doar un caz printre altele, cu certitudine unul extrem. Este vorba de „patriotismul constituţional“ elaborat de Jürgen Habermas, de „cetăţenia multiculturală“ propusă de Will Kymlicka şi de „multinaţiunea“ lui Stéphane Pierré-Caps. Aceşti trei autori consideră că criza naţiunii este rezultatul „decuplării dimensiunilor etnică şi civică“. 

Prin urmare, „principiul disocierii, care ar permite o nouă relaţie între universal şi particular“, ar putea, conform părerii lor, să constituie un răspuns. A. Demian oferă aşadar cititorilor, şi tuturor celor care au ceva de spus asupra subiectului, cadrul teoretic indispensabil pentru a înţelege criza actuală cu care se confruntă statul-naţiune, aşa cum ea poate fi observată în fosta republică sovietică vecină cu România, din care de alt­fel a făcut parte în perioada interbelică. Diagnoza acestei crize este limpede: „situaţia de dublă noncongruenţă între, pe de o parte, referinţele etnice şi culturale şi, pe de altă parte, imperativul unităţii politice şi realitatea pluralităţii sociale – sau de «dublă violare a principiului na­ţio­nalist» – creează o formă rară de «cumulare critică a sarcinilor»“, scrie ea, citîndu‑i succesiv pe Ernest Gellner şi pe Stein Rokkan, înainte de a încheia printr-o interogare: „Cum să se consolideze unitatea politică în condiţii de diversitate, din moment ce construcţia naţională nu poate mobiliza resursele identitare ale populaţiei majoritare, dat fiind conflictul care opune enunţătorii moldovenităţii (identificare subiectivă sau registrul etnicităţii) şi cei ai idiomului românităţii (definiţie identitară cu referire la cultura obiectivată)?“ (p. 236). A. Demian refuză să propună un răspuns propriu şi, în acest sens, semnul întrebării care figurează în titlul cărţii nu este retoric, autoarea se abţine de la orice concluzie pripită şi luare de poziţii partizane, îndemnînd fiecare cititor să mediteze şi să aprecieze argumentele enunţate. 

Pentru a fi cît de precisă posibil, autoarea recurge chiar la unele găselniţe tipografice neaşteptate. De exemplu, cititorul este avertizat că unele noţiuni precum cetăţenie şi naţionalitate au diverse accepţiuni atunci cînd sînt puse între ghilimele sau nu (p. 30) sau că afirmaţiile între ghilimele simple redate prin virgule (’) rezumă o argumentare sau introduc expresii de sens comun tipice într-un anumit context (p. 238). 

Fragilitatea tînărului stat moldovenesc reiese atît din condiţiile istorice în care a apărut, cît şi din contradicţiile care traversează pînă în zilele noastre majoritatea moldovenească ce corespunde naţiunii căreia acest stat i-ar aparţine. În RSSM nu a existat o mişcare semnificativă de rezistenţă împotriva regimului sovietic, iar atunci cînd M. Gorbaciov ajunge la putere, „pînă şi mişcările cele mai radicale din acea perioadă, precum Frontul Popular, sînt create pentru a susţine Perestroika (…). Ele nu revendică independenţa, ci o «suveranitate naţională şi statală» care să se sprijine pe «cetăţenia republicană şi limba de stat»“. „Independenţa a survenit“, scrie A. Demian (pp. 309-310), care, de altfel, aminteşte că „la acea epocă era mai important să se consolideze statutul limbii majorităţii în detrimentul limbii ruse decît să se statueze asupra denumirii corecte (moldovenească sau română)“, citînd o frază foarte sugestivă a regretatului Constantin Tănase: „Generaţia noastră a obţinut limba de stat cu citate din Lenin!“ (p. 235). Altfel spus, principala linie de fractură care îi va opune pe partizanii limbii şi naţiunii moldoveneşti apărătorilor limbii şi naţiunii române va interveni abia după proclamarea Independenţei în august 1991. 

Cine/ce sîntem?

În multe privinţe, moldovenismul, fie că el ţine de identificarea trăită sau de identitatea afirmată (p. 255), este caricatural, mai ales atunci cînd el caută să se opună românismului. Departe de se mulţumi cu această constatare, A. Demian accentuează forţa acestui discurs ai cărui adepţi „profită de instituţii, de număr şi de puterea performativă a actului de a numi pentru a impune idiomul moldovenist“ (p. 292). Cînd s-a trecut „de la naţionalismul de emancipare la naţionalismul edificării naţionale“, „intelectualii“ au pierdut din prestigiu în raport cu „elitele la putere“, care rămîn mai mult sau mai puţin „ataşate, în majoritatea lor, la idiomul moldovenităţii“. În legătură cu această categorie, cea a intelectualilor, A. Demian precizează într-o notă: „Exprimîndu-se în mass-media, scriitorii, profesorii şi academicienii se prezintă ca publicişti“. „Publicistica este sistemul nervos central al culturii basarabene“ (p. 22). Constantin Tănase (1949-2014), citat mai sus, este reprezentativ pentru acest tip de intelectual. 

Fiind destul de simplu pe plan intelectual, argumentarul purtătorilor de cuvînt ai moldovenismului găseşte trecere la numeroşi moldoveni care privilegiază răspunsul la întrebarea „Cine sîntem?“ în detrimentul celei formulate de către românişti în prealabil, adică „Ce sîntem?“: „Sîntem moldoveni, pentru că împărtăşim sentimentul de a fi moldoveni, ne denumim în acest fel, ne considerăm ca atare, dorim să fim moldoveni…“ Dacă, de exemplu, numeroşi moldoveni admit adesea că limba lor este identică cu limba românilor, asta nu pare să-i tulbure şi nu-i împiedică să-i suspecteze pe românişti că ar căuta „să-i priveze de identitatea lor“. „Această atitudine“, scrie A. Demian în legătură cu cei care sînt sensibili la argumentele moldoveniştilor, „justifică includerea moldovenismului în categoria etnicităţii: el are „o «aparenţă» explicită, dar o «substanţă» confuză“ (p. 243). În ce mă priveşte, aş emite nişte rezerve în legătură cu această afirmaţie, căci, după mine, această atitudine ţine, de cele mai multe ori, mai degrabă de o reticenţă frecventă în mediile populare pentru a evita întrebările supărătoare, în particular întrebările care implică un angajament cu consecinţe incerte. Ei bine, şi dacă am fi români, ce s-ar întîmpla? Ce înseamnă să fii român? Cum ne vom situa în societatea românească? Răspunsurile pe care româniştii le-ar putea aduce la acest gen de întrebări sînt dintre cele mai evazive. Aporiile corpusului naţional român, care rămîne profund înrădăcinat în retorica secolului al XIX-lea, marcat de o tradiţie lejer adaptată zilei de azi şi de derivele epocii Ceauşescu, nu le-ar fi de mare folos. 

În Introducerea cărţii sale, A. Demian ne avertizează că „analiza discursurilor exprimate public de către segmentele active ale populaţiei nu permite extrapolarea rezultatelor pentru a deduce o importanţă comparabilă a problematicii identitare în viaţa de zi cu zi“ şi evocă „prăpastia între pretenţiile enunţătorilor de a acţiona în numele unei populaţii oarecare şi intenţia performativă a discursurilor lor, care caută să influenţeze înainte de toate colectivitatea însăşi pe care pretind că o reprezintă“ (p. 25). Tot în Introducere, autoarea precizează, într-o notă, în legătură cu „conflictul dintre enunţătorii idiomurilor moldovenităţii şi românităţii“: „Categoria enunţătorului (de pe ce poziţie discursiv construită se vorbeşte?) trebuie deosebită de cea a locutorului (cine vorbeşte?)“. Or, dacă discursurile enunţătorilor idiomurilor identitare şi naţionale concurente din Republica Moldova sînt analizate cu o mare fineţe pe parcursul cărţii, nu se vorbeşte aproape deloc de locutorii obişnuiţi ai acestor idiomuri. Avem de a face cu o necunoscută de o mare importanţă, care ne poate rezerva multe surprize în viitor. 

Nicolas Trifon este eseist. A publicat volumul Aromânii – pretutindeni, nicăieri, Editura Cartier, 2012.

traducere din franceză de Lidia COTOVANU

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.
E cool să postești jpeg
Discursul populist (sau cine mănîncă poporul?)
Prin compătimire, le este indus oamenilor un sentiment de victimizare care, mai apoi, este zgîndărit, pînă la transmutarea acestuia în furie.
Despre viața filosofului  Un scenariu inactual jpeg
Despre viața filosofului. Un scenariu inactual
În cazul filosofilor, atenția cu care le este citită și judecată biografia este mai mare decît în cazul scriitorilor sau pictorilor.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Roua învierii
Din prospețimea naturală a dimineții, roua trece în registrul auroral al vieții spirituale, care are nevoie de speranța eficace a începuturilor și a reînnoirii.
Zizi și neantul jpeg
Educație religioasă
În copilărie nu știam ce se serbează de Paști. Știam că se vopsesc ouă roșii și chiar, mai tîrziu, că vine Iepurașul.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Au apărut: artist multimedia, barista și expert în prăjirea cafelei.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.