Împreună

Publicat în Dilema Veche nr. 905 din 12 – 18 august 2021
Invizibilii jpeg

Sînt amîndoi bătrîni și surzi ca niște bocanci. Merg cu ei la doctor, unul de-a stînga, celălalt de-a dreapta, și încerc să mențin o conversație cu fiecare. Iar fiecare are ceva de povestit. Simultan. Maică-mea are o pălărie de soare cu borurile închise la spate cu un năsturel de lemn. O bluză imprimată cu iriși, pantaloni albi, ca de copil. Ea s-a micșorat cît un copil. Taică-miu are o șapcă albă cu care pare că nu știe ce să facă. O pune și o scoate de pe cap după o logică care-mi scapă. Amîndoi îmi povestesc chestii diferite și, în același timp, se ciondănesc între ei.

Taică-miu îmi recită niște versuri (face așa din copilăria mea, plus că mă trezea în creierii nopții să văd luna plină) și apoi își aduce aminte de o piesă de teatru stalinistă în care el a jucat la școală rolul soldatului care scrie pe perete, cu sîngele lui, LIBERTA... și moare împușcat. Rîde, și ochii albaștri intră în rețeaua fină de riduri ca două fante turcoaz prinse în plasa aia de cărnică albă. În urechea ailaltă, mama îmi explică pe îndelete tot ritualul care trebuie îndeplinit la doctor, o procedură complicată pe care trebuie, dar trebuie s-o rețin în caz că unul dintre ei pățește ceva. A început de la o vreme să-mi lase un soi de testament verbal în care intră acte, chei, sertare și o agendă în care sînt scrise analog numere de telefon cu pixul. Sînt firimiturile după care trebuie să mă ghidez în momentul în care voi ajunge în pădure. Pădurea mă așteaptă calmă, răcoroasă, implacabilă. Verdele ei bate în negru, păsările ei nu se aud, iar la rădăcina copacilor neprietenoși cresc ferigi mari și improbabile ca în tablourile lui Rousseau Vameșul.

Ne ducem tustrei la tramvai. Sînt două stații pînă la clinică, zice mama, o joacă de copil. Tata scoate și pune șapca, habar n-am, după cum intră sau iese soarele din umbră, salută poate pe copilul grăsuț, pe doamna cu un pepene, un porumbel cu picioarele roșii, trebuie să fie o noimă în asta, cu siguranță. Nu e din lumea asta, îmi zic, niciodată n-a fost, dar măcar în tinerețe păstra aparențele. Precis a fost un soi de elf, „lasă șapca aia în cap, domnule, ce o tot fîțîi atîta?”, o aud pe mama. „O să faci insolație.” De la o vîrstă, cam astea sînt avertismentele. O să faci insolație, o să te împiedici și o să cazi, nu auzi nimic, te calcă mașina, o să te pierzi în jurul blocului în care stai de 40 de ani, o să ți se facă rău de la o bere. Grija ei pentru el a ajuns disperată, stau amîndoi pe un fir de timp, ea îi încolăcește umerii cu brațele, el s-ar cam lăsa să cadă.

Stăm ca proștii în stația de tramvai care nu mai vine. E cald ca în infern, îmi explodează cocul improvizat în soarele ăsta. Îmi vorbesc amîndoi în ureche și mă căpiază îngrijorarea, o mică exasperare și dragostea. Hai pe jos, întîrziem, zice mama și pleacă voluntară înainte cu pălăriuța aia de soare caraghioasă. O urmăm, eu îndoită, tata șovăielnic.

Să vezi ce drăguță e asistenta, domnișoara Amelia, îmi zice mama, mîndră de parcă ea o făcuse pe asistentă. Dar și doctorița, zice, are mare grijă de taică-tu. Sînt cumva convinsă că iar a răsucit ea realitatea. Are o lupă fantastică în care uneori relele i se par bune, iar chestiile banale devin de nesuportat. Dar ce știu eu?

Ajungem la clinică pe jos, nu știu cum rezistă ei, dar eu am amețit deja. Dubla conversație și efortul de a răspunde civilizat amîndurora m-au istovit. Acolo, treaba e într-adevăr complicată, îngreunată și de procedurile COVID, de triaje, intrări și ieșiri separate, plus o ceață de suferință încolăcită strîns pe toți pacienții ăștia îngijorați. Maică-mea îmi face cunoștință și cu asistenta, și cu doctorița de parcă ne-am fi întîlnit la o sindrofie, alea nu au chef de nimeni și de nimic, sînt civilizate, dar seci, rodate, plictisite, profesioniste. „Vezi ce drăguță e domnișoara Amelia?”, zice maică-mea de parcă ea o făcuse. „Daa”, spun, „e cam piți.” „Ce e?”, întreabă, nu aude, eu nu repet cuvîntul. „E drăguță”, zic, ea e mulțumită și se înfoaie pe scaun în așteptarea tatei. În poală îi ține strîns șapca aia albă de la care s-au certat. Azi fac 51 de ani de cînd sînt împreună.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.