Switch identity - înapoi la vechii combustibili

Publicat în Dilema Veche nr. 307 din nr. 307
Switch identity   înapoi la vechii combustibili jpeg



Michigan, Statele Unite. O fabrică Ford, care timp de 52 de ani a montat autoturismele Lincoln Continental, s-a închis în urma scăderii drastice a cererii de automobile din ultima vreme. 160 de hectare de teren şi facilităţi de producţie au intrat într-o stare de hibernare, încă din vară. Nu ar fi singura, în condiţiile în care în SUA peste 500.000 de locuri de muncă din industria auto au fost pierdute pe altarul crizei mondiale. Seamănă foarte mult cu desenele animate despre dinozauri la care se uită fiul meu. Monştrii preistorici cad la pămînt, devoraţi ulterior de nişte mici mamifere simpatice care ies din ascunzişuri. În cazul de faţă, mamiferul este o mică firmă de producţie de panouri solare flexibile, care a transformat o parte din marea uzină ex-Ford pentru – aţi ghicit – producţia generatoare de energie verde.

Sigur, tranzacţia s-a soldat şi cu suma de aproximativ 100 de milioane de dolari pentru firma Ford, dar a fost o tranzacţie de tip „win-win“. Adică amîndoi au cîştigat: unul a scăpat de belelele unei fabrici neproductive, celălalt, sponsorizat de către stat, a obţinut loc de producţie pentru o marfă care are căutare din ce în ce mai mare. În plus, fabrica se află lîngă şosea, cale ferată şi diferiţi furnizori de materie primă care înainte lucrau pentru automobile. Mai ales de sticlă, principala materie primă pentru un model din cele multe de panouri solare. Şi ca top-up, ca şi ajutorul acordat fermierilor de la bugetul de stat peste subvenţiile europene, noul proprietar al fabricii are la îndemînă şi forţă de muncă specializată „eliberată“ de falimentul Fordului. Una peste alta, achiziţia fabricii a fost una dintre excelentele afaceri făcute de firmele de regenerabile. Un exemplu convingător uşor de utilizat pentru a da un impuls celorlalţi. S-a întîmplat şi în alte state americane, din Iowa pînă în Pennsylvania sau Massachussets, ca mii de angajaţi daţi afară din industria auto să-şi găsească de lucru în nou înfiinţatele companii verzi. În cazul de faţă, adică cel din Wixom, Michigan, mai mult de 1500 de angajaţi şi-au pierdut slujbele în 2007, cînd fabrica Ford s-a închis. Astăzi, noul proprietar nu numai că are nevoie de toţi cei 1500, dar va mai angaja încă vreo cîteva sute. Producţia sistemelor de energie regenerabilă a început imediat, folosind din plin utilajele lăsate de industria auto. Instalaţii, oţel, aluminiu, sticlă, toate sînt sub nasul producătorului. Numai să vrea să producă. Şi vrea pentru că cererea este mult mai mare decît oferta, iar profitul se anunţă gras.

În mare, ar fi vorba de un fel de switch identity. Adică nu mai producem automobile, producem eoliene sau panouri solare. Nu mai producem surse de poluare, producem surse de de-poluare. De-a lungul şi de-a latul Statelor Unite, marele poluator al lumii, mii de firmuliţe cu fel şi fel de invenţii „verzi“ prosperă pe ruinele marilor constructori de automobile, marii dinozauri ai industriei americane. Nu-i vorbă, şi aceştia din urmă au oferte interesante pentru piaţa mondială, oferte care se înscriu în cererea de autoturisme cît mai puţin consumante şi poluante. Ei, sigur că e greu ca o tradiţie de o sută de ani, de cînd primul Ford T, producţie de serie, ieşea pe uşile fabricii, tradiţie care proslăvea dimensiunea, să fie schimbată pentru alta care să sprijine grija pentru mediul înconjurător, chiar şi în dauna confortului personal. Maşini mai mici, mai eficiente, cu consum redus de combustibil, dacă se poate funcţionînd pe biocombustibili sau energie captată de la soare prin intermediul plafonului de sticlă, sau chiar de pus în priză. Cam asta se cere acum pe piaţa auto mondială. Succesul firmei californiene care poartă numele celebrului inventator, fizician şi inginer electrician croat al graniţei dintre secolele al XIX-lea şi al XX-lea este binecunoscut. Autoturismele produse de el utilizează numai curent electric, au autonomie foarte mare dată de bateriile performante şi, la finalul celor 400 de kilometri parcurşi cu o încărcare a bateriilor, efectiv se bagă în priză timp de 8 ore, pentru alte 400 km parcurşi într-o linişte deranjată doar de fîşîitul pneurilor pe şosea şi combina audio de la bord. E ca şi cum ai ajunge de la Bucureşti la Cluj fără să consumi nici un gram de benzină, nici măcar aditivată cu bioetanol, cu o singură încărcare! Ştim cu toţii că, în urma directivei 2003/30/EC, 5% din orice combustibil vîndut la pompele europene este reprezentat de bioetanol sau biodiesel, după caz. Chiar şi în România.

Mă întorc însă la exemplele de la americani. Acolo se pare că schimbul de afaceri şi, implicit, de idei se face mai repede decît pe bătrînul nostru continent.

Da, dar aici principiile sînt altele, în parte. Firmele producătoare de turbine eoliene, panouri solare sau fotovoltaice au apărut mult înainte de declanşarea ultimei crize, şi nu în dauna producătorilor auto. La mediul înconjurător, europeanul se gîndeşte instituţional încă de prin anii ’70 cînd, în State, dacă nu aveai o maşină cu aripile cromate, motor imens şi cu o banchetă generoasă în spate, nici nu se uitau fetele la tine. Grija europeană pentru mediu s-a întins de atunci peste tot spectrul activităţilor umane, de la viaţa personală pînă la serviciu. Toate au fost regîndite şi reconcepute, pentru ca fiecare obiect sau activitate a noastră să fie cît mai puţin agresivă cu mediul. Luaţi orice în discuţie şi spuneţi-mi dacă nu e aşa. De exemplu, o casă. Cît de mult a avansat construcţia acesteia şi materialele din care este ridicată. Apoi autoturismele, aparatele de bucătărie, producţia oricărui obiect poartă amprenta celor aproape 40 de ani de întoarcere cu faţa către mediu aici, în Europa. Vă invit să faceţi un experiment: mergeţi pe lîngă o fermă de eoliene din Olanda, din cele care sînt pe marginea şoselei. Vă veţi simţi copleşiţi de anvergura elicelor şi de puterea pe care acestea o produc. Puteţi observa şi contorul la baza fiecărui pilon.

La americani, deşi se mai taie pădurile ca-n codru în statele din nord, se văd la nivel local tendinţe de ocrotire a mediului. La nivel local spun, pentru că, la nivel federal, măsurile de anvergură sînt încă în aşteptare. Noroc cu firmele care au sesizat imediat avantajele conectării la cererea de piaţă. În marile state producătoare de petrol, mă refer aici la Texas, New Mexico şi Arizona, în semi-pustietate înfloresc fermele eoliene. Sute şi sute de mori de vînt aduc profit mai mare proprietarilor, decît puţurile de petrol. Din păcate, lupta este grea, din nou, cu tradiţia locală a petroliştilor. Şi cu preţul mic al energiei din combustibili fosili. Celebrităţile ecranelor s-au avîntat şi ele în lupta pentru mediu, devenind, în scurt timp, „verzi“. Multor actori americani renumiţi li se învîrte invers contorul de curent pentru că au în funcţiune turbine eoliene sau panouri fotovoltaice care produc curent pentru vilele respective şi mai introduc şi în sistemul naţional surplusul de energie. Din păcate, şi aici, ca şi acolo, peste Ocean, generatoarele de energie verde nu sînt ieftine, iar americanul de rînd nu are pe casa făcută din plăci OSB panouri solare sau o vîrtelniţă în curtea din spate. Există însă o companie – deh, ce să-i faci, tot californiană – care include panourile solare în prefabricatele de case. Adică, atunci cînd îţi cumperi o casă, o iei cu tot cu panourile solare integrate în pereţi sau acoperiş. Oricum, Slavă Domnului că ei au, în State, un fel de Renel care este şi el interesat de cooptarea în sistemul naţional şi a altor producători decît marile centrale electrice care ard cărbunele din Carolina de Nord sau marile centrale nucleare. Mai bine spus, acceptă intrarea altor producători pe piaţă, dar nu prea mult. Mai sînt încă de exploatat zăcăminte petroliere şi de cărbune care trebuie să aducă profit companiilor respective. Dar, aşa cum am mai spus, autoturisme, de exemplu, hibride, adică folosind şi biocombustibili, există.

Cu Ford am început, cu Ford aş vrea să termin. Renumitul model T era proiectat să funcţioneze pe biocombustibil. La începutul secolului al XX-lea, petrolul încă nu era rafinat în cantităţi industriale pînă la nivelul benzinei. Mai înainte, adică în 1893, Rudolf, nu renul, ci Rudolf Diesel-inventatorul, în Europa sfîrşitului de secol XIX, gîndise pentru cel mai răspîndit motor de pe planetă uleiul de arahide drept combustibil. De ce ulei de arahide neapărat? Pentru că, la vremea respectivă, Germania aducea din coloniile sale o cantitate suficientă de arahide pentru a putea fi extras ulei sub formă de biocombustibil. Şi la cîte autovehicule posibil a fi echipate cu motor diesel circulau la vremea aceea, era posibil.

Da, dar la vremea aceea nimeni nu se gîndea la mediul înconjurător.

Pînă la urmă, vom face switch identity către vechii combustibili şi sursele de energie regenerabilă. Cu cît mai repede, cu atît mai bine.

Grigore Vîrsta este producător TV, Departamentul Integrării Europene, TVR.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Factură de aproape 15.000 de euro la telefonul mobil, după accesarea unui link necunoscut
Este păţania unei familii din Sighetu Marmaţiei, după ce fiul lor a deschis un link necunoscut. Apelurile au început să curgă, ajungând la câte 500, zilnic. Factura uriaşă de peste 70.000 de lei va trebui achitată de către titularul abonamentului.
image
Amantele criminale din Bihor, trimise în judecată. Victima, care era soţul uneia, le  „agasa“ pentru că voia sex cu nevasta
Cele două femei din Bihor care i-au plătit 40.000 lei unui interlop, ca să-l ucidă pe soţul uneia dintre ele, au fost trimise în judecată, procurorii susţinând că acestea aveau o relaţie amoroasă, iar soţia victimei se simţea agasată de faptul că el voia să facă sex.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.