Seriozitatea copiilor

Publicat în Dilema Veche nr. 209 din 18 Feb 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cu vreo patru ani în urmă, fiul meu (elev pe atunci în clasa I) a ridicat, la un moment dat, nedumerit privirea din Abecedar şi m-a întrebat, abrupt, dacă Nică este băiatul lui nenea Călin. N-am vrut să-i creez aprehensiuni, mai ales pe parcursul unei îndeletniciri aşa de instructive (precum lectura importantului manual), şi - fără a intra în panică - am mizat pe virtuţile tehnicii socratice a maieuticii. "S-ar putea" - am observat eu cu detaşare atotştiutoare. "Ce te-a făcut să crezi asta?" "Păi - răspunse micul cititor - cred că seamănă foarte bine, dacă noi îi confundăm cu atîta uşurinţă." Nu replica în sine, cît acest ultim, obscur calificativ ("atîta uşurinţă") îmi reteză orice impresie de control asupra discuţiei, nemaioferindu-mi practic nici o variantă de tergiversare. Am luat, prin urmare, cartea şi am citit (la p. 51: Abecedar, Valeria Cristici) plin de înfiorare următorul episod paideic: "Marcela e cu Mircea. Mircea e mai mare. - Acela e nenea Călin? - Nu. E Nică. El cere un ceai rece". De ce a fost nenea Călin confundat cu Nică (ori viceversa) rămînea, într-adevăr, o dilemă epică fundamentală, asupra căreia abecedarul în chestiune nu revenea cu vreo explicaţie. Am construit ad-hoc un fir narativ poliţist, în care Marcela şi Mircea deveneau detectivi particulari (de unde şi "mărimea" lui Mircea: era vorba despre o "mărime" în grad, bineînţeles). Ei tocmai "filau" (într-o ceainărie: am anticipat, inspirat, absurditatea detaliului "ceai rece" care, pentru o minte integratoare şi chiţibuşară, cum se profilează a deveni cea a puştanului meu, nu ar fi trecut, cu siguranţă, neobservat) un infractor internaţional - Nică -, renumit pentru deghizările sale extraordinare. Marcela, novice în ale meseriei, a fost păcălită de abilul Nică Şacalul care, pe neştiute, se travestise în nenea Călin (patronul firmei unde lucrau cei doi detectivi şi, totodată, personaj obsesional pentru Marcela - fată sărmană, cu nevroza locului de muncă). Nu l-a fraierit totuşi pe Mircea. El l-a recunoscut pe Nică şi, ca urmare a incendiarei întîlniri, prevedem o confruntare violentă, în interiorul căreia ceştile de ceai şi pateurile cu brînză se vor descompune în mii de particule la impactul cu gloanţele din pistoalele celor trei. (Am lungit cît am putut această ultimă frază, întrucît, pe pagina alăturată, sesizasem deja o nouă "povestire" care mi-a muiat picioarele instantaneu: "E ora trei. Tică e la noi cu Toma. - Uuu! Trece trenul. - Uite un tunel! - Nu te teme, Tică!" - pentru Dumnezeu, de ce se teme Tică?; şi, lucru extrem de semnificativ, pe unde trece trenul?) Andrei mi-a luat însă abecedarul din mînă, cu zîmbet incredul, şi mi-a amintit ferm că nu-mi verificasem poşta electronică. Era timpul, în concluzie, să-l las singur cu dilemele lui, pentru care, în mod vădit, nu aveam soluţii. Scenariul meu abracadabrant îi insultase, desigur, inteligenţa. Problema e că nu doar eu, ca om matur, insult zilnic inteligenţa băiatului meu, şi nici Andrei, în postură de copil, nu rămîne singurul puşti minimalizat intelectual de neatenţia brutală a celor mari. S-a creat, în timp, o cultură adultă obtuză care - în raporturile sale cu universul infantil - pleacă de la premisa invariabilă că orice ţine de copilărie trebuie tratat ca fiind, din unghi psihologic, neserios. Copiii reprezintă nişte eterne "edificii" în construcţie, a căror "arhitectură" (nefinisată) poate fi modelată după bunul nostru plac. Astfel, ne jucăm iresponsabil cu imaginaţia lor - inventîndu-le poveşti, adesea aberante, unde lumea îşi pierde sensurile esenţiale -, ne distrăm pe seama bunei lor credinţe şi îi invităm în show-uri televizate pentru a-i asculta cum "spun lucruri trăsnite", le scriem abecedare imbecile, din care raţionalitatea lipseşte cu desăvîrşire (ca şi cum raţionalitatea ar fi o noţiune absentă din spaţiul pueril) şi îi manipulăm fără scrupule, bucurîndu-ne că naivitatea lor funciară ne oferă un nesperat ascendent comportamental. În fapt, uităm prea uşor că, în chip absolut, copilul este, indiferent de extracţia ori mediul său de formare, un individ fundamental serios pentru care lumea nu pare făcută din giumbuşlucuri şi mici perversităţi. Ea poate deveni aşa doar dacă noi o vom creiona astfel. Inocenţa nu înseamnă simplitate spirituală şi, cu atît mai puţin, lipsă de gravitate. Dimpotrivă, ingenuitatea ilustrează mai curînd un caracter stabil, nedispus la concesiile ipocriziei. Vechile prejudecăţi etalate de pedagogia tradiţională - după care materialul infantil e asemenea unui aluat cu maleabilitate adaptată capriciilor educatorului - trebuie, treptat, să se schimbe şi în cultura noastră (ele au început să se modifice de mult în Occident, unde responsabilizarea copilului constituie un obiectiv paideic central), ieşind din aura canonică şi clasicizantă. O interesantă coincidenţă, apropo de gravitatea infantilă. La cîteva zile după ce am experimentat epifaniile de mai sus, o prietenă mi-a povestit cum fetiţa ei i-a făcut cîndva, în ciclul primar (înaintea Sărbătorilor), o surpriză de proporţii. A venit senină acasă, ca după o mare revelaţie, şi a constatat cu zîmbet superior: "Mamă, toţi copiii din clasa mea sînt nişte proşti. Auzi, ei cred că n-ar exista Moş Crăciun!". Chiar aşa, curat lipsă de seriozitate.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Românca desemnată „Omul anului“ în Anglia. Cristina este șoferiță de autobuz în orășelul Hertford. „Ne face ziua mai frumoasă“
O șoferiță de autobuz, originară din București, a primit titlul „Omul anului”, acordat de o comunitate din Anglia. Cristina a întrunit cele mai multe voturi din partea membrilor comunității.
image
Tiramisu alb, un desert spectaculos, cu succes garantat. Secretul prăjiturii cu gust demențial
Nu doar că este delicios, ci este și simplu de făcut. Tiramisu alb este desertul de care nu te mai saturi. Rețeta necesită doar câteva ingrediente și multă răbdare, pentru că se servește a doua zi. Dacă este ținut la rece 24 de ore, rezultatul va fi unul spectaculos.
image
Cine este doctorița înjunghiată mortal în Franța. Tânăra se pregătea pentru rezidențiat
O tânără româncă, care se afla în Franța pentru a-și pregăti rezidențiatul, a fost descoperită moartă într-un apartament. Tragedia s-a petrecut în orașul Amiens, într-un apartament închiriat de ea prin platforma Airbnb.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic