Muzica protestului, protestul în muzică?

Valentina SANDU-DEDIU
Publicat în Dilema Veche nr. 528 din 27 martie - 2 aprilie 2014
Muzica protestului, protestul în muzică? jpeg

Cînd am primit tema unui simpozion de muzicologie – „Protestul în muzică“ – prima mea reacţie a fost una de nedumerire. Migrarea de concepte din alte discipline umaniste către muzicologie poate fi adesea stimulantă, dar nu întotdeauna e posibil să răspunzi cu unelte tehnic-muzicale la asemenea provocări. Nu încape îndoială că cele mai celebre exemple pot fi găsite în zona muzicilor pop (de la John Lennon la Bob Dylan). Am descoperit totuşi (în cîteva reviste recente de specialitate) şi titluri ca „Muzica revoltei, protestul social şi renaşterea culturală hawaiană“, „Muzica – memorie şi tortură: sonorităţi ale represiunii şi protestului în Chile şi Argentina“, sau „Rituri carnavaleşti ca vehicole ale protestului în Veneţia renascentistă“, majoritatea acestor scrieri introducînd în muzicologie instrumentarul sociologiei, antropologiei şi al studiilor de gen.

Din perspectiva muzicologiei clasice, ne putem gîndi, pe de altă parte, la exemple din istoria muzicii la îndemîna tuturor, cum ar fi corul prizonierilor evrei din Nabucco de Verdi, perceput, la premiera din 1842, ca un simbol al italienilor care luptau pentru libertate contra Austriei (deşi se pare că Verdi nu a intenţionat aşa ceva); sau la renascentistul William Byrd, un fervent catolic într-o Anglie protestantă, care ascundea mesaje în textele latineşti ale motetelor sacre compuse pentru Regina Elizabeth I; sau, mai aproape de noi, la strategiile lui Dmitri Şostakovici de a-şi disimula protestul, adesea prin ironie grotescă sau parodie, în spatele măştii servile faţă de dictatura comunistă.

Din asemenea exemple rezultă că, uneori, muzicienii au încercat să descopere mijloace proprii limbajului pe care îl mînuiesc, atunci cînd simt nevoia să comunice mesaje curajoase, fără a risca însă pasul hotărîtor de protest în lumina publică, acela care ar provoca privarea lor de libertate (sau chiar moartea). Cui se adresează aceste mesaje? Cine deţine cheia pentru a le dezlega? Cum descoperim, a posteriori, că o partitură conţine un anumit tip de protest, care să poată fi perceput de ochiul şi urechea prezentului, după ce respectivul context – politic, estetic sau social – a dispărut?

Am primit cîteva răspunsuri la simpozionul de la Ljubljana (11-13 martie), parte a unui festival amplu, Slovenian Music Days, aflat la 29-a ediţie. Totuşi, nimeni nu a putut susţine că limbajul pur muzical ar deţine capacitatea de a „protesta“. Pînă la urmă, cei prezenţi au dezbătut tema propusă referindu-se la anumite „revoluţii“ sonore (Schönberg – revoluţionarul conservator) sau la moduri de a reflecta sonor socialul şi politicul (atitudinea antiburgheză a lui Hanns Eisler, cea antifascistă a lui Paul Dessau şi Bertolt Brecht, cea anticomunistă a unor compozitori ucraineni, estonieni, sloveni sau români). Oricum, ideea muzicologului Primoz Kuret (un laureat al Premiului Herder) de a coagula – în jurul unei noţiuni îndoielnice în ce priveşte eficacitatea sa strict muzicală – opinii ale unor colegi din Slovenia, Austria, Germania, Italia, Ucraina, Estonia, Polonia, Marea Britanie şi România a fost cu siguranţă inedită. Şi, în cele din urmă, productivă.

M-am gîndit la unele opere româneşti ale anilor ’70-’80, ţinînd cont de acţiunea lor dramatică şi de declaraţiile compozitorilor respectivi, după 1990. Aurel Stroe, în Trilogia cetăţii închise (după Eschil), şi Anatol Vieru în Iona (după piesa lui Marin Sorescu) sau în Praznicul calicilor (după Mihail Sorbul) protestează tacit, prin însăşi scriitura avangardistă, contra populismului „Cîntării României“. Alegerea subiectelor se concentrează pe gestul simbolic al închiderii (cetate închisă, burţile de peşte, casă închisă) sau pe figuri de tirani (de la Egist la Vlad Ţepeş). În toate acestea, însă, esenţială este puterea cuvîntului, pe care muzica de operă o poate spori, polifoniza ori diferenţia cu subtilităţi, iar atunci meritul revine mai degrabă textului dramatic, compozitorul mulţumindu-se cu o poziţie secundară. Există, e adevărat, tehnici muzicale care folosesc metafora palimpsestului sau pe cea a subversiunii – ceea ce se întîmplă în scriitura complexă a operelor lui Stroe şi Vieru. Asemenea tehnici ţin de abstractul structurii muzicale şi nu sînt, prin ele însele, protestatare. Aşa cum muzica, în întreaga sa istorie, a provocat atîtea controverse pe marginea forţei ei de a semnifica, rămînînd „pură“ sau apelînd la descriptivism, programatism, la cuvîntul cîntat sau la intertextualismul citatului, situaţia protestului exprimat muzical este, la rîndu-i, una discutabilă. 

Valentina Sandu-Dediu este prof. dr. la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. A publicat, între altele, volumul Rumänische Musik nach 1944 (Saarbrücken, Pfau, 2006), pentru care a fost distinsă cu Premiul Academiei de Ştiinţe din Berlin-Brandenburg.

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.