Fascinantul spectacol al imposturii

Publicat în Dilema Veche nr. 479 din 18-24 aprilie 2013
Dragoste şi răzbunare jpeg

Dacă nu ne-ar fascina atît de mult spectacolul imposturii... şi fraza poate să continue în orice direcţie. Dar oriunde s-ar îndrepta, spre orice destinaţie semantică, atît drumul, cît şi straiele de călătorie ale frazei sînt fatalmente sortite rîsului uşor nervos. Şi poate nu atît rîsului, cît sentinţei de nezdruncinat a platitudinii. Aproape orice remarcă despre impostură conţine un bagaj de banalitate cel puţin egal ca greutate cu cel din cala frazelor purtătoare de mesaje meteorologice. Adică spaţiul punctelor de suspensie se poate umple cu orice. Destinul trist al frazei e pecetluit, înainte ca ea să se organizeze într-o zicere de orice fel.

Să spunem că – iau un exemplu, la întîmplare, ca la un examen de admitere, cu probă la care trebuie să construieşti fraze, cu ajutorul unor cuvinte date – formularea completă ar fi următoarea: „Dacă nu ne-ar fascina atît de mult spectacolul imposturii, chipul lumii ar arăta cu totul altfel.“ Nu-i uşor ridicol? Plat? Cumva pleonastic? Ba da. Sigur că da. Încercaţi exerciţiul ăsta. Înlocuiţi cu orice punctele de suspensie de după cuvîntul „impostură“, şi veţi vedea că oricare construcţie apărută mai departe nu prea are nici o şansă de a depăşi coada adunată la bariera platitudinii. Mai propun două variante – obligatorii, după părerea mea. Una ar arăta cam aşa: „Dacă nu ne-ar fascina atît de mult spectacolul imposturii, n-am mai mîzgăli atît de mult hîrtia, cu pretenţia că scriem.“ Bun, cu rezerva că povestea cu hîrtia e depăşită de multă vreme. Cine mai scrie pe hîrtie? Mă rog, ăsta e cu totul alt subiect, să nu ne pierdem. Cealaltă variantă, în cel mai pur spirit de fairplay, ar putea fi următoarea: „Dacă nu ne-ar fascina atît de mult spectacolul imposturii, nu ne-am mai răzbuna atît de mult pe lume şi nu ne-am dezlănţui frustrările, cu pretenţia că citim.“

Exerciţiul poate continua pe o perioadă de timp care se poate modifica, în funcţie de gustul şi dorinţele fiecăruia dintre noi. Nu-i concurs. E în funcţie de metabolismul gîndirii oricărui participant la acest exerciţiu. El se poate diversifica, atît la nivelul problematicii, cît şi la nivelul numărului de cuvinte folosite. Însă ideal ar fi să păstrăm structura care presupune existenţa unei singure fraze. În felul acesta, cu iluzia disciplinei, se poate păstra ideea unui exerciţiu ca oricare. Cum ar fi să renunţăm la rigoarea aceasta?! Ne-am trezi cu texte de dimensiuni amazonice, cu stufoşenii nemaivăzute, cu mii de cuvinte organizate, mai mult sau mai puţin entuziast, în jurul fascinaţiei imposturii. Şi am nimeri în alte părţi, spre care nu intenţionasem să ne îndreptăm. Ideea de la care am plecat – să nu uităm! – e faptul că orice am formula într-o frază care începe cu „Dacă nu ne-ar fascina atît de mult spectacolul imposturii“ e sortit – indiferent care e continuarea – să sune plat. Adică să nu atragă atenţia în mod deosebit. Să curgă la vale, pe neobservate, laolaltă cu toate frazele care curg, zilnic, spre nicăieri.

Bine, se ştie, există şi modalităţi legale de a fenta regula. Adică tehnici marqueziene, prin care o biată frază se poate întinde pe parcursul unor sumedenii de pagini. Ceva de genul: „Dacă nu ne-ar fascina atît de mult spectacolul imposturii, n-am rîde cu îngăduinţă de măscăriciul burlinos – vine de la burtos şi slinos –, veşnic cherchelit şi gata oricînd să aibă păreri competent-jurnalistice despre orice pe lumea asta, n-am îngădui cu atîta generozitate ca orice maimuţoi să arunce cu coji de banană după ce s-a cocoţat în pomul central al parcului zoologic din care cu toţi facem parte, am fi mai reactivi şi mai urzicaţi cînd abuzul devine normă şi «se consubstanţializează» cu aerul pe care îl respirăm zilnic, n-am mai hăhăi la orice zicere a unui prost cu spume, poate că nu ne-am mai minţi şi iluziona că – învestind cu seriozitate nişte tîmpenii evidente – viaţa şi demnitatea noastră au un curs firesc, n-am accepta cu atîta seninătate urcarea în copac a suinelor biruitoare, poate că ne-ar fi mai greu să înghiţim minciuna grosolană, slobozită ca mîncarea pentru peştii dintr-un acvariu supraaglomerat, dar poate că nici n-ar fi atîta veselie, antren şi distracţie în jur, atîtea ingrediente care ne fac să fim mîndri că sîntem români, şi că ne refugiem în poveşti cu «repere», tocmai pentru a nu face nimic, tocmai pentru a conserva starea de transă a spectacolului, a programului artistic cu care umezim fiecare zi, ca dintr-o felie de lămîie, pentru ca totul să fie, pînă la urmă, comestibil...“

Cum spuneam – alegînd nişte cuvinte la întîmplare –, exerciţiul poate fi driblat, la limita legalităţii, prin folosirea frazei foarte lungi, care, la rigoare, tot frază e. Dar nu prea există interesul unui asemenea dribbling, pentru că exerciţiul devine atît de confuz, încît permite ascunderea unor lucruri foarte triste şi deloc frumoase, în interiorul lui. Ori nu ăsta e scopul exerciţiului. Ideea e să fie cît mai simplu şi scurt, în aşa fel încît să ţină atenţia trează, măcar un pic. Prin urmare, fentarea de orice fel îşi pierde hazul, cu atît mai mult cu cît e vorba de un exerciţiu care produce, pînă la urmă, un rezultat plat, neatractiv, nespectaculos. Pentru că orice ar urma după virgulă – aşa cum s-a văzut mai devreme – e cumva pleonastic.

Exerciţiul merită încercat, chiar şi aşa, cu finalul ăsta al lui, atît de previzibil. La o minte supercreativă, cine ştie ce poate ieşi? Pentru noi, indivizii tipici, se poate încerca şi cea mai dură dintre variante, aceea a autoreferenţialităţii la vedere. Adică ceva de genul: „Dacă nu ne-ar fascina atît de mult spectacolul imposturii, nu am vorbi atît de mult despre el, cu iluzia că, vorbind, am scăpa de dînsul şi l-am proiecta pe alţii.“ Dar, vedeţi, e la fel. Plat. Pleonastic. Nu sună. Poate mai încercaţi dumneavoastră.

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești