Despre cărţile care (ne) leagă
Aţi auzit de BookCrossing? Dar de "The World’s Biggest Free Book Club"? Iată cum este definit termenul în Dicţionarul Oxford: "practica lăsării unei cărţi într-un loc public pentru ca ea să fie găsită şi citită de alţii, care vor face mai departe acelaşi lucru". Termenul provine de la Bookcrossing.com, un club de lectură online gratuit, înfiinţat cu scopul de a încuraja lectura şi de a transforma lumea întreagă într-o bibliotecă. Cu alte cuvinte, biblioteca se mută în stradă, în ideea că, dacă nu vine Mahomed la munte, vine muntele la Mahomed. Şi dacă ne amintim că pentru Borges paradisul era o bibliotecă înseamnă că cei care participă la experimentul acesta devenit fenomen (bloguri, forumuri, corespondenţe electronice uriaşe şi convenţii mondiale) sînt nişte "luminaţi ai inimii" care fac parte dintr-un alt fel de frăţie secretă a cărţilor. Oricine poate participa, indiferent de felul în care "lansează" o carte, cu condiţia să o înscrie pe Bookcrossing.com (fiecare carte avînd un cod propriu), pentru ca traseul ei să poată fi cunoscut, comentat, anticipat, cărţile fiind uneori chiar pîndite în locul unde au fost recent lăsate. Vînarea de cărţi poate deveni un nou curent: bookspotting-ul. Iată cum cărţile capătă picioare şi umblă: lăsate pe o bancă, într-o cafenea, într-un hotel sau dăruite pur şi simplu cuiva " oare ce e mai frumos decît să dai o carte unui necunoscut? " şi ce urmează ţine de destin, al cărţii şi-al celor cu care se va întîlni, căci nu se ştie niciodată unde poate ajunge un volum. Dacă întîlnirea cu o carte îţi poate schimba viaţa, cum este să-ţi iasă în cale un Sfîntul Augustin, un Dostoievski sau un Shakespeare? Ideea pare a fi perfectă pentru cei care se încăpăţînează să nu posede o bibliotecă (sau care nu-şi permit...), cît şi pentru aceia care citesc în metrou, gară, tren, autobuz, parc, săli de aşteptare; cărţile găsite, fie ele beletristică, biografii sau... cărţi de croşetat, fiind în mod evident alternativa sănătoasă la puhoiul de tabloide. La stomatolog, de exemplu, cînd tremuri de frică pentru că îţi vine rîndul, ar fi fantastic să te înveseleşti dînd peste un Jerome K. Jerome ori să mai uiţi de ale tale compătimind alături de un Svejk sau de un Moromete care ţi-a făcut cu ochiul sau, la vreo coadă interminabilă (da, mai există!), să poţi evada în alte timpuri întîlnind un Proust melancolic şi suav. Transpunerea în altă lume, printr-un gest simplu, poate da o nouă dimensiune lecturii ca fenomen de masă şi relansa pasiunea pentru cărţi, mai ales în rîndul tinerilor, fie şi pe această cale considerată de unii neortodoxă, prea excentrică sau cel puţin bizară. Deşi criticat pentru ipoteza scăderii vînzărilor de carte, site-ul iniţiator a ripostat argumentînd că procedeul poate face cunoscuţi cititorilor autori noi sau genuri literare neexplorate, încurajînd oamenii să citească mai mult şi chiar să cumpere mai multe exemplare ale unei cărţi preferate, pentru a le distribui prin intermediul BookCrossing. Dacă în lumea largă există mii de participanţi entuziaşti la acest exerciţiu amuzant şi reconfortant, care demonstrează că cititul poate lega oamenii în mii şi mii de feluri, în România oare cîţi vor fi dispuşi să se alăture jocului, acceptînd o "sugestie de lectură" venită din neant? Încearcă, prinde o carte, las-o să te uimească şi-apoi dă-i drumul. Cine ştie, poate că într-o zi vei nimeri pasărea rară care-ţi va schimba viaţa.
