De ce UE chiar merită Premiul Nobel

Publicat în Dilema Veche nr. 461 din 13-19 decembrie 2012
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

Iată-mă-s la început de decembrie ajuns prin Spania – la fix ca să constat, pe (sub) cămaşa mea, cum e să-ţi fie frig sub soarele unei ţări în care, teoretic, ar trebui să-ţi fie (mai) cald. În momentul în care am ajuns la Madrid (final de noiembrie), surpriză, era mai frig decît în Bucureştiul din care plecasem. Noroc cu vinul spaniol – în astfel de situaţii, el oferă o soluţie, în genere plăcută, de încălzire locală. Cum eram relativ zgribulit, în prima seară – la sfatul amabilelor gazde, despre care voi mai vorbi – am testat un Crianza. Torre de Gazate, produs în 2008 în regiunea La Mancha. Roşu, sec, n-a fost rău – i-aţi fi dat un 8 din 10 fără să vă tremure papilele.

Cît de cît întremat, hai să ies prin oraş (mi-am zis). Oraşul în cauză e Ciudad Real (în Castilia-La Mancha, la sud de Madrid). Se cam înserase – dar, indiferent de lumina din decor, vă vînd un pont: nu cunosc un remediu mai fericit, într-o seară friguroasă, decît intrarea sub neoanele unei parfumerii. În privinţa parfumurilor iberice, am şi eu fetişurile mele: printre ele, Quorum şi Agua Brava (firma Puig). N-o să vi le descriu, n-o să comentez preţurile (ultrarezonabile). O să vă spun doar că ambele provin dintr-o epocă în care Antonio Banderas era probabil un copilandru drăguţel ce nu ştia că va deveni actor şi nici că va gira alte parfumuri care, fie vorba-ntre noi, sînt cam agua de lluvia, dacă înţelegeţi ce vreau să spun.

Bun. Dar nu despre vinuri sau parfumuri vă vorbesc acum (o voi face săptămînile viitoare?), deşi spaniolii nu-s corigenţi aici. Ci vreau să vă reamintesc ceva despre un taur.

Taurul în chestiune e mai vechi decît Spania şi n-a zărit matadori. Era un taur alb; el nu era, de fapt, un animal, ci doar un deghizaj sub care Zeus s-a transformat, doar cît s-o treacă marea pe nimfa Europa, pe care o sedusese şi căreia avea să-i facă trei copii. Asta e prima parte a povestei Europei. Cea de-a doua parte (mai veridică) e cea pe care o trăiţi şi dvs.

De-a lungul ultimelor mii de ani, Europa a fost locul unora dintre cele mai crîncene războaie imaginabile. Grecii s-au războit între ei (cam ca şi azi!), apoi romanii au cucerit tot ce ce putea cuceri (inclusiv capitala dacilor, plus unele dintre cele mai – presupunem – frumoase femei ale lor), apoi în carnagiu au intrat germani şi britoni, vikingi şi franci, latini şi bizantini etc. Englezii s-au hăcuit cu francezii, francezii s-au hăcuit cu nemţii, nemţii i-au hăcuit pe polonezi, iar spaniolii – că tot vorbeam despre ei – şi-au rezervat plăcerea perversă de a se hăcui între ei. Zeci şi zeci de conflicte locale şi două mari războaie mondiale de aici au pornit.

Pînă într-o zi. Cînd, prin anii ’50 ai secolului trecut, cîţiva europeni au spus că ajunge cu atîta barbarie pe cel mai civilizat dintre continente. Franţa şi Germania şi-au dat mîna – lucru de neimaginat la doua naţii ce deprinseseră binişor obiceiul de a-şi ascuţi cuţitul una pe gîtlejul celeilalte. Azi, undeva în estul Strasbourgului francez există un pod peste care păşeşti zece minute şi ajungi dincolo, pe celălalt mal al Rhinului, în orăşelul german Kehl. Pe pod miroase a gaze de eşapament de la maşini şi a gogoşi din gogoşeriile de pe ambele maluri. Acum 70 de ani, acel pod nu exista, iar în aer mirosea a moarte.

Din acest motiv – şi din multe altele – UE chiar merita Premiul Nobel.

Desfid toate ironiile pe care le-am citit recent (în presa spaniolă, sau franceză, sau britanică, ba chiar şi în presa română) la adresa acestei premieri. O să mi se spună că nominalizarea a fost un act politic. Da, şi ce-i cu asta? Europa Unită ca atare e un act politic, unul superb în istoria secolului XX. O să mi se spună că premierea e un biet pansament pe rana crizei prin care Europa trece. Da, şi care-i problema? Europa Unită ca atare s-a născut dintr-o succesiune de crize şi crime.

Cu tot trecutul de anarho-troţkist al dlui Barroso şi cu toată figura de tocilar uzat a dlui Van Rompuy, povestea Europei Unite e una dintre cele mai frumoase din istoria noastră. Chiar mai frumoasă decît povestea răpirii Europei pe spinarea unui taur. Criza prin care UE şi euro trec azi e reală – dar e floare la ureche faţă de crizele ucigătoare de care acest continent a avut parte. Nu dau doi bani pe toate ironiile pe care evenimentul recent al Premiului Nobel le-a putut naşte. Acest experiment unificator e mult prea frumos şi prea nobil pentru ca măcar să ne imaginăm eşecul său. Abia mîndria de a fi europeni întregeşte mîndria noastră de a fi spanioli, francezi, cehi, români etc.

Cu gîndul la incredibila poveste a unirii unui continent altădată dezbinat, puteţi degusta un vin roşu. Parfumul n-aveţi decît să vi-l alegeţi singure/i. Despre Spania, mai vorbim data viitoare.  

(va urma) 

Adrian Cioroianu este decan al Facultăţii de Istorie, Universitatea Bucureşti. Printre cele mai recente cărţi publicate: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011.  

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.