Cum vor să ne transforme în roboţi de mici
- manifest anti-ADHD - Disclaimer: Acest text este scris de un profan în domeniu şi exprimă doar poziţia - amatoricească - a autorului (combinată cu un strop de bun-simţ). În ultima vreme văd tot felul de psihiatri şi psihologi care discută despre ADHD. Apar prin reviste, pe site-uri, ba de curînd i-am văzut chiar şi pe televiziunea naţională. Au descoperit şi românii, după americani, că există o boală, ADHD, de care suferă copiii din toată lumea. Există şi un site, adhd.ro, unde se găsesc explicaţii, indicaţii, informaţii. De acolo aflaţi că ADHD înseamnă "Deficit de Atenţie / Tulburare Hiperkinetică" (scris chiar aşa, cu majuscule, semn al slabei stăpîniri a limbii române sau al calchierii unui text cu titluri englezeşti). Boala are trei categorii de simptome, dintre care primul este "inatenţia". Celelalte două sînt hiperactivitatea şi impulsivitatea. Of, săracă limbă română! Inatenţia! Inatenţia copilului inatent! Din englezescul inattentive. Dar nu asta e important, nu? Vorbim de o boală şi nu avem timp de fineţuri lingvistice cînd ADHD-ul năpădeşte România! Totuşi ar trebui să ne facem timp şi pentru asta. Să nu ne grăbim, să nu facem lucrurile pe grabă, să nu greşim din neglijenţă, cum fac autorii site-ului, fiindcă ignorarea detaliilor şi greşeala din neglijenţă - o zic chiar ei - intră tocmai în categoria primului tip de ADHD, cel de "inatenţie". Să ne facem timp şi pentru asta, zic. Fiindcă dacă sîntem un pic atenţi (şi nu "inatenţi"), o să vedem că simptomele, clasificarea şi chiar şi numărul lor sînt copiate aproape cuvînt cu cuvînt din articolul despre ADHD al faimoasei enciclopedii online Wikipedia: Often forgetful in daily activities e în varianta românească "Adeseori este uituc în activităţile cotidiene", iar Often has trouble organizing activities înseamnă "Adeseori are dificultăţi în a-şi organiza sarcinile şi activităţile". Dacă sîntem şi mai atenţi, o să vedem că firma ce şi-a adjudecat domeniul adhd.ro este Eli Lilly România SRL. Eli Lilly and Company este una dintre cele mai mari companii farmaceutice din lume, îşi are sediul în Statele Unite, a produs medicamente excelente şi medicamente controversate - dar, în orice caz, faimoase, cum ar fi metadona sau popularul Prozac. Şi, desigur, Eli Lilly and Company produce şi medicamente pentru ADHD, despre care vorbeşte site-ul adhd.ro al firmei Eli Lilly and Company. M-aş opri aici cu descrierea site-ului care oferă, la o căutare grăbită, primele informaţii (mă rog) despre ADHD. Pentru părinţii speriaţi că au nişte copii bolnavi de acest sindrom nou-intrat pe piaţa românească (odată cu nişte companii binevoitoare care finanţează studii şi oferă tratamente) recomand totuşi ca lectură obligatorie simptomele înşirate în descrierile bolii. Iau cîteva exemple la întîmplare: are dificultăţi în a-şi organiza sarcinile şi activităţile, ignoră detaliile, greşeşte din neglijenţă, nu respectă instrucţiunile, nu termină ceea ce a început, este distras de zgomote exterioare, pierde lucruri de care are nevoie (la copilul inatentiv), se agită sau se foieşte, trebuie să se ridice de pe scaun, vorbeşte excesiv, are dificultăţi în a-şi aştepta rîndul, întrerupe sau deranjează alte persoane (la copilul hiperactiv şi impulsiv). Cel mai tare mi-au plăcut următoarele simptome: copilul cu ADHD "are dificultăţi în a-şi organiza sarcinile şi activităţile, evită activităţile care necesită efort intelectual susţinut, are dificultăţi în desfăşurarea activităţilor de timp liber nezgomotoase". Serios? Nu-şi poate organiza sarcinile? Probabil că nu respectă un deadline. Riscă să fie dat afară din funcţia de copil! Îi plac "activităţile de timp liber" zgomotoase? Vai, vai, vai! Sau ce ziceţi de "aleargă sau se caţără atunci cînd nu ar trebui"? Cînd nu ar trebui? Îmi amintesc că atunci cînd eram copil, întotdeauna era un moment bun să alerg sau să mă caţăr. Pentru adulţii care au uitat, toate astea se cheamă copilărie şi joacă. Ce-i drept, ni se spune undeva că, "deoarece toţi copiii se comportă uneori astfel, diagnosticul de ADHD poate fi stabilit unui copil (sic) numai de către un specialist". Numai că procentajul estimat de copii cu ADHD e mult prea mare ca să nu semene mai degrabă a boală indusă cultural. Secretul e următorul: oamenii mari nu mai au timp să se ocupe de copii. Sînt ei înşişi agitaţi, nervoşi şi "inatenţi". Aşa că vor să-i transforme. Să-i facă eficienţi, organizaţi şi ne-"inatentivi". Să devină responsabili şi să nu piardă lucruri de care au nevoie, să respecte deadline-uri la joacă şi la "activităţile de timp liber". Să nu deranjeze. Să stea liniştiţi pe scaun. Asta vor toţi părinţii de la copiii lor. Şi de obicei nu reuşesc. Aşa că de curînd s-a decis că semnele copilăriei, chiar uşor exacerbate, sînt de fapt o boală ce trebuie tratată cu medicamente - medicamente destul de dure, care provoacă dependenţă, depresie, dezechilibru psihic şi alte efecte adverse. Nu e de mirare că boala e studiată şi tratată pe scară largă în primul rînd în Statele Unite, ţara cu cel mai mecanizat mod de viaţă şi cu un consum gigantic de neurostimulente, antidepresive şi calmante pe cap de locuitor. Vin roboţeii! Eu încep să mă tem. (V. totuşi încă o dată disclaimer-ul de sus.)
