Cînd moartea vine prin litere de tipar

Publicat în Dilema Veche nr. 423 din 22-28 martie 2012
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

La sfîrşitul lunii februarie a.c., un nou motiv de scandal (şi asasinate) în Afganistan: prin cîţiva muncitori afgani din zonă s-a aflat faptul că, la baza militară a SUA din perimetrul Bagram, din nordul capitalei Kabul, o echipă de cinci soldaţi americani trimisese spre incineratoare nişte exemplare ale Coranului, confiscate de la o bibliotecă a deţinuţilor talibani pe care-i aveau în îngrijire. Bănuiala gardienilor americani era aceea că, prin intermediul acelor exemplare, deţinuţii îşi transmiteau mesaje codificate – drept care cărţile au fost distruse; gestul a provocat unele dintre cele mai mari proteste antiamericane şi antioccidentale din ultimele luni.

În cursul următoarei săptămîni, şase soldaţi americani plus alţi cinci din efectivele NATO din zonă (patru francezi şi un albanez) au fost ucişi în urma unor manifestaţii de mînie greu descriptibile – de la demonstraţii de stradă pînă la crime propriu-zise făcute de membri ai armatei guvernamentale afgane (!) care, de furie, au trecut de partea demonstranţilor şi au deschis focul asupra unor soldaţi NATO (care teoretic sînt colegii lor de luptă împotriva talibanilor!). În total, numărul victimelor din primele zece zile ale revoltei urca spre 40. Previzibil, talibanii au revendicat responsabilitatea asupra acestor atacuri – şi e de bănuit că rolul lor în organizarea incidentelor a fost unul important, dar şi că, pe de altă parte, talibanii îşi asumă aceste acte tocmai pentru a strînge capital de imagine de pe urma mîniei populare. În urma acestor probleme, NATO şi-a retras (temporar) consilierii din toate ministerele locale – după ce doi dintre soldaţii SUA fuseseră împuşcaţi chiar în interiorul Ministerului de Interne afgan (!). Statistic vorbind, dintre cei 60 de soldaţi NATO decedaţi în primele două luni ale lui 2012, aproape unul din cinci (11 din 60) au fost ucişi prin acţiuni ale „colegilor“ lor afgani din trupele pregătite pentru a apăra guvernul după retragerea unităţilor SUA, din 2014.

Din momentul în care incidentul arderii Coranului a devenit public, autorităţile americane (şi ale NATO) au făcut ce-a depins de ele pentru a-i reduce consecinţele: preşedintele Barack Obama şi oficiali ai Alianţei Nord-Atlantice s-au grăbit să exprime regrete pentru incident. După scuzele oficiale prezentate de preşedintele Obama – într-o scrisoare de scuze către preşedintele afgan Hamid Karzai –, liderul ONU Ban Ki-Moon s-a alăturat, pe 1 martie a.c., liderului afgan Karzai în a cere Departamentului Apărării al SUA să ia măsuri disciplinare ferme împotriva soldaţilor vinovaţi.

Rezultatul, la nivelul societăţii afgane, e aproape de zero: cum spune Ishaan Tharoor într-o notă din Time (12 martie a.c.), şi acest nefericit eveniment (nu e primul – vezi scandalul imaginilor cu soldaţii ce urinau peste cadavrele unor talibani) a survenit pe fondul unei frustrări adînci a multor afgani, care au o minimă apreciere la adresa forţelor străine ce le apără (ocupă, spun ei) ţara. Liderii religioşi ai Afganistanului au ridicat ştacheta aşteptărilor, precizînd că nu e de resortul justiţiei americane să judece ceea ce s-a întîmplat: „Această crimă diavolească şincendierea Coranului, n.m., A.C.ţ a fost făcută în interiorul Afganistanului, deci pedeapsa ar trebui executată potrivit legilor acestei ţări“ – spunea Qazi Nazir Hanafi, liderul unui grup al clericilor şi parlamentarilor afgani însărcinaţi cu investigarea incidentului. Mai mult, „talibanii vor profita de acest lucru“, drept care forţele NATO ar trebui să fie mai atente faţă de sensibilităţile ce decurg din cultura şi religia Afganistanului – cu atît mai mult cu cît acest război (pornit în 2001) reprezintă cel mai lung conflict în care SUA au fost implicate în întreaga lor istorie (spunea generalul Şer Mohamad Karimi, oficial al Ministerului Apărării afgan).

Ca oameni ai cărţii, probabil ar trebui să ne impresioneze faptul că undeva pe harta lumii o carte anume este într-atît de preţuită încît simpla ei distrugere poate provoca asemenea seisme. Dar nu despre preţuire – şi nici despre impresii – e vorba aici. Toate societăţile tradiţionale sînt atente la maniera în care sînt tratate cărţile lor sfinte. A arde Tora în faţa unor evrei ultraortodocşi sau a arde Biblii în preajma unor creştini conservatori ar putea provoca aceleaşi reacţii – cu sau fără victime. Respectul faţă de semnele exterioare ale unei credinţe scade pe măsură ce societatea respectivă intră mai mult în modernitatea desacralizatoare.

Dar, după 32 de ani de război (URSS a invadat acele plaiuri uscate în decembrie 1979 – şi, de atunci, cu scurte pauze, conflictele s-au cam ţinut lanţ), Afganistanul nu pare a fi deloc în pragul modernizării. Cartea şi sabia sînt la fel de tăioase, pe-acolo. 

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

George Simion protest AUR Piața Victoriei FOTO Inquam Photos Octav Ganea (2) jpg
Protestul AUR a blocat circulația în centrul Bucureștiului
Circulaţia rutieră este blocată duminică, în centrul Capitalei, acolo unde s-au strâns aproximativ 4.000 de protestatari. Potrivit informațiilor „Adevărul”, numărul manifestanților este în scădere.
edi iordanescu selectioner jpg
Edward Iordănescu, făcut praf: Gică Popescu a dat un verdict devastator după campania din Liga Națiunilor
În ianuarie, selecționerul vorbea despre promovarea în Liga A. În septembrie, a dus România în Liga C. De pe ultimul loc în grupă!
corina sirghi taraful jean americanu foto dana cotovanu jpeg
Corina Sîrghi și Taraful Jean Americanu, despre lăutăria care a mai rămas
Puțini mai sunt cei care astăzi duc mai departe muzica lăutărească așa cum a fost ea lăsată. Pe lista scurtă se numără Corina Sîrghi, o fată aparent plăpândă, dar cu voce din timpuri străvechi, care cântă alături de Taraful Jean Americanu – și doar ei știu care sunt tainele lăutăriei de odinioară.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.