Chipuri şi măşti ale bătrîneţii

Valentin STÂNGĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 493 din 25-31 iulie 2013
Chipuri şi măşti ale bătrîneţii jpeg

Cum ne administrăm decadele ultime, cărunteţea, amurgul? Care psihologie e oportună şi care e contraindicată la pensie? Joubert: „La vieillesse n’ôte à l’homme d’esprit que des qualités inutiles à la sagesse.“ Admirabil spus, dar cîtor semeni vîrstnici le iese, în zilele noastre, varianta bătrîneţii contemplative, şueta calmă cu daimonul propriei biografii? Din contră – îţi vine să spui –, senectutea de azi pare a balansa nevrotic între pasivitate aglomerată şi trebăluială vidă, între staza confiscată de televizor şi strădania berbecească de a rămîne eficace...

În preliminariile unei revizitări pedante a temei, încerc un mic inventar al stilurilor extreme de a traversa bătrîneţea:

a. Nepoţiada. A fi bunic nu e un „oficiu“ pentru fitecine. În nici un caz pentru naturile şubrede, inconsistente, gata a se livra integral şi fără intermitenţe unui sofisticat generator de capricii. Mereu în serviciul nepoţilor, înhămat şi asudat, te deşiri incurabil în ecoul propriilor improvizaţii. Nu mai ai timp pentru tine, uiţi să-ţi iei medicamentele, îţi spargi ochelarii şi aţipeşti strîmb, cu falca-n ograda roz a clanului Barbie. Te simţi util, didactic, de neînlocuit, cînd, de fapt, eşti apendicele stîngaci al unui epuizant scenariu infantil.

b. Bătrîneţe fără bătrîneţe. Îţi simţi vîrsta în şale, în genunchi, în balamale. Şi în alcov. Preferi însă păcăleala stufoasă şi lozinca mobilizatoare. Te convingi lesne că senescenţa poate fi trişată şi urmăreşti hipnotic s-o camuflezi, s-o împuţinezi, s-o amîni. Începi să mănînci fără colesterol, să faci flotări, să cultivi niscaiva gagici. Iei parte la excursii riscate, sari cu paraşuta, te străduieşti să nu gîfîi. Dacă nu eşti chel, te reinventezi oacheş (sau blond). Eventual, îţi iei avînt şi-i faci subretei un copil (ori asumi viril, pentru „opinia publică“, paternitatea biologică a unuia nerevendicat). Epilogul? Pînă şi moartea te găseşte „topless“, bronzat, în plin joc de glezne...

c. Bătrîneţea monument. Faptul că-ţi pierzi detenta şi dinţii te umple de slavă (deşartă). Ştii dintotdeauna că omul bătrîn e un reper obştesc şi domestic, o vietate de patrimoniu, un conglomerat de virtuţi. De aici, pornirea irepresibilă de a săpuni tinerimea, de a-ţi sîcîi parenetic apropiaţii, de a tutela amplu. Nu-ţi mai îngădui nedumeriri, curiozităţi, sincope. Moţăi grav, pe-un soclu închipuit, şi tresari contrariat ori de cîte ori cineva îţi nesocoteşte „expertiza“, ridurile, alura pre-postumă. E, altfel spus, bătrîneţea care-şi face axă şi chip cioplit din propriul metabolism, bătrîneţea acră, secetoasă, de-o hărţuitoare previzibilitate.

d. Melancolia. Nu mai ai priză cu actualităţile, te mişti astenic în peisaj, eşti flasc şi îmburuienat. Anturajele şi înţelesurile lumii tale au dispărut, nimic nu mai seamănă cu ce a fost (cu excepţia viciilor omeneşti), totul are un „ce“ obositor şi tern. Ai rămas cu un singur prieten, decrepit şi spitalizat. La răstimpuri, asculţi şlagăre vechisime (la pick-up) şi te chercheleşti pînă la sughiţ, alături de o veterană pisică.

e. Tebaida. Ai avut o viaţă plină: studii, sport, devergondaj, viaţă de familie, tovarăşi simpatici, carieră, puseuri de angajare politică, amoruri clandestine, drumeţii complexe, noroace, prestigiu. Nihil humani a te alienum... Ai îmbătrînit însă şi rostul vieţii tale îţi rămîne ascuns, necunoscut, imposibil de fixat. Ochiul retrospectiv nu găseşte coerenţa înaltă a ansamblului trăit, perspectiva sfîrşitului nu-ţi dă pace. Vrei să afli rapid ce e cu tine, cu existenţa ta, cu moartea ta. Trebuie să descoperi noima lumii şi să te mîntui. Renunţi la tot, îţi binecuvîntezi casa şi pe toţi ai tăi şi pleci să-L cauţi pe Dumnezeu.

f. Indiferenţa. Eşti locuit, fără fisură, de o unică idee, de o cauză, de o artă. Te-ai ocupat toată viaţa de şah, filozofie, muzică, teatru sau arhitectură şi nu funcţionezi decît în perimetrul proiectelor de resort. Nu (re)simţi mersul timpului în relieful fiinţei tale, nu ai conştiinţa interogativă a bătrîneţii, eşti absent din ritmurile şi din geografia propriului crepuscul. Îţi vezi imperturbabil de operă, pînă ieşi din scenă brusc, răpit de divinităţile profesiunii tale...

Lista poate fi, evident, amplificată. Îi las cititorului voluptatea echivocă de a umple spaţiul nefolosit şi mă retrag în sosul neştiut al celor trei-patru decenii ce mă despart de bătrîneţea propriu-zisă.

Valentin Stângă este eseist.

Foto: L. Muntean

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

ambasada sua la moscova
SUA își îndeamnă cetățenii să părăsească Rusia „imediat”
Ambasada Statelor Unite ale Americii la Moscova a solicitat cetățenilor americani să părăsească „imediat” Rusia.
anglo saxoni shutterstock 795800917 jpg
Paleogenetica a „descoperit” patria anglo-saxonilor care au colonizat Marea Britanie
Potrivit experților, cele mai apropiate rude locuiau în nordul Germaniei moderne, Danemarca și Țările de Jos.
militar decedat alba iulia
Cazul militarului mort pe tanc în gara din Alba Iulia. Familia victimei contestă clasarea acuzației față de un angajat CFR
Familia militarului care a murit electrocutat pe un tanc în gara din Alba Iulia a contestat în instanță ordonanța procurorilor prin care s-a dispus clasarea acuzației față de un angajat al stației de cale ferată.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.