Ce-am putea aştepta de la aceste alegeri?

Publicat în Dilema Veche nr. 460 din 6-12 decembrie 2012
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

Peste cîteva zile mergem la vot – în cea de-a şaptea rundă de alegeri parlamentare din istoria postcomunistă (anterioarele: 1990, ’92, ’96, 2000, ’04 şi ’08). Ca oricare dintre precedentele episoade, şi acesta are miza sa – iar sussemnatul are plăcerea de a aduce aminte distinşilor cititoare & cititori că mersul la secţia de vot, oricît ar părea de inutil unora, e mai benefic pentru democraţia la care visăm, decît şederea acasă a oricăruia dintre cei trecuţi de 18 tandre primăveri.

Partea obscură a problemei este că aceste alegeri, deşi vor avea un învingător şi un învins (pronosticurile-s futile, din moment ce distanţa finală dintre competitori se poate să fie mai mare decît în oricare alegeri din ultimii 15 ani), s-ar putea să nu rezolve prea mult din problema noastră de fond. Şi iată de ce.

Spre mijlocul anilor ’60, Raymond Aron publica un volum intitulat Lupta între clase. Noi prelegeri asupra societăţilor industriale (o analiză ce continua precedentul său volum, Opstsprezece prelegeri asupra societăţilor industriale, 1962). Vă reamintesc două dintre ideile de bază: 1) analiza politico-socială a unei societăţi dă, pe termen lung, rezultate mai bune decît analiza economică – motiv pentru care, de exemplu, Tocqueville a anticipat mai bine lumea occidentală decît Marx. Şi 2), într-o democraţie, sistemul pluripartid funcţionează numai în măsura în care, dincolo de confruntare, liderii se înţeleg asupra regulilor de fond ale jocului. Spunea Aron: „trebuie înţeles că sistemul cu partide multiple nu funcţionează bine decît în măsura în care lupta, oricît de reală ar fi, camuflează totuşi un anumit acord. (...) Un asemenea sistem şnu va supravieţuiţ dacă liderii partizani nu cad de acord asupra a nimic, nici măcar asupra regulii jocului“.

Să aplicăm aceste două idei la situaţia noastră actuală (cu menţiunea că noi nu sîntem o societate industrială, dar avem ambîţul de-a fi o societate de tip occidental – Aron preciza că cele nouă concepte nu-s echivalente).

În primul rînd, diagnosticul problemelor actuale va fi mai precis dacă analizele vor fi politico-sociale, şi nu economice. Pentru că sursa impasului în care ne aflăm nu este una economică. Doar un naiv îşi poate imagina că problemele noastre politice derivă din încorsetările crizei; nu – problemele sînt cu mult anterioare crizei şi, în ritmul actual, vor dăinui şi după ce România & Europa îşi vor relua creşterea. Dl Lucian Boia a întreprins recent un astfel de demers (De ce este România altfel?), iar cui i-a displăcut nu i-a răspuns cu o altă analiză, ci doar l-a urecheat că ar fi „ratat finalul cărţii“, susţinînd că toţi actorii politici au vina lor în criza din vara acestui an.

Şi a doua idee: partea cea mai delicată a impasului politic naţional decurge din faptul că la baza luptei în curs nu se (mai) află nici un acord, măcar în privinţa regulii jocului. Am mai trecut prin această situaţie la alegerile din mai 1990 – dar speram să fi depăşit acea zodie oarbă. Luptă a fost şi în alegerile din 1996 sau 2000 – dar combatanţii, deopotrivă, cădeau de acord asupra ideii că drum înapoi nu mai există şi că relaţiile cu Occidentul sînt mai importante decît relaţiile cu Răsăritul; confruntare a fost şi în 2004 sau 2008 – dar măcar ruşinea de cei din clubul NATO+UE îi mai înfrîna pe competitori. În toate cele cinci ultime exerciţii electorale (1992-2008), ideea „Ce va spune Europa?“ a fost încă validă. În mod constant n-am avut un arbitru intern după 1990, dar măcar arbitrajul a fost cît de cît asigurat de ochiul scrutător al Occidentului pe cale de-a ne cuprinde.

Ei bine, acel Occident şi acea UE care ne-au „arbitrat“ pînă acum au astăzi problemele lor – printre care, ca să vezi, nu se prea află alegerile româneşti de poimîine!

Cine mai poate repara ceva? Evident, tratamentul trebuie găsit în interior. Mai concret: dl Băsescu ar fi inspirat dacă ar renunţa (dacă mai e posibil) la comportamentul autodistructiv (de „jucător“) care l-a transformat în preşedintele cu cota cea mai scăzută la final de mandat din ultimii 22 de ani şi care a dus PDL-ul la modestul scor actual. Iar alianţa USL trebuie să-şi strunească impulsul faptelor şi, mai ales, cel al vorbelor. Un exemplu: recent, un distins ambasador al unui important stat NATO şi UE m-a întrebat, amical, spre sfîrşitul unui prînz, dacă întrevăd ca posibilă o schimbare în politica pro-atlantică a României. Evident că nu – i-am răspuns; şi chiar cred asta. Dar simplul fapt că unii aliaţi ai noştri îşi pun asemenea întrebări (!) nu ne ajută cu nimic.

În tot acest impas există, totuşi, o şansă unică. Cîştigătorul de poimîine, în măsura în care va impune o regulă echilibrată şi decentă a jocului politic, va binemerita de la patrie – cum se spune.

Iar dacă nu, nu.

Adrian Cioroianu este decan al Facultăţii de Istorie, Universitatea Bucureşti. Printre cele mai recente cărţi publicate: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011. 

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.