Asediile de la Melilla şi Ceuta

Publicat în Dilema Veche nr. 510 din 21-27 noiembrie 2013
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg

Da, ştiu, am exagerat un pic în titlul ăsta. De fapt, nici nu e o exagerare, ci mai degrabă un soi de întindere a corzii. Asediile, în sensul clasic-militar al termenului, nu sînt cele mai întîlnite manifestări ale contemporaneităţii. Ele sînt mărci clare ale trecutului războinic al omenirii. Cu toate că diviziile germane la porţile Moscovei, în 1941-1942, ca să dau doar un exemplu al acelor ani răvăşiţi de război, sau zilele cumplite de la Sarajevo – din istoria recentă – arată că ideea de asediu militar nu doarme, de fapt, într-un trecut foarte îndepărtat. Extinderea semnificaţiei acestui cuvînt poate da tot soiul de conotaţii care, la modul figurat, se pot lipi cumva pe realităţi contemporane. Dar semnificaţia strict militară, clasică, a cuvîntului asediu pare, azi, o noţiune de domeniul trecutului. În zona extinderii de sens, însă, lucrurile nu stau la fel. Ideea contemporană de „asediu“ e omniprezentă în viaţa noastră – de la tehnicile marilor companii, de cîştigare a puterii asupra resurselor, pînă la strategiile de marketing de produs – şi poate fi verificată, oricînd, pe pielea fiecăruia dintre noi.

Pe la mijlocul lunii septembrie, redacţiile noastre de ştiri, preocupate de băgarea microfonului în dinţii cui s-o nimeri, n-au prea dat importanţă unei ştiri externe, plasate pe la finalul ediţiilor. Asta nu că s-ar bucura de interes, pe aici, pe la noi, absolut orice ştire externă, indiferent de natura ei. Noi ne distrăm cumplit la noi în curte. Nu părăsim incinta. Ştirea venea dinspre Melilla şi Ceuta, două exclave spaniole din nordul Africii. De fapt, singurele teritorii ale Europei, pe continentul african. Oraşele astea sînt spaţii profund multiculturale, în care trăiesc, în bună înţelegere, evrei, musulmani, creştini, dar şi lume pe care te-ai aştepta mai puţin s-o găseşti prin partea locului. Cum ar fi comunităţile micilor comercianţi chinezi, care n-au ratat ocazia de a se insera şi în aceste spaţii. Cele două oraşe spaniole din nordul Africii sînt destinaţii turistice fascinante, tocmai pentru rezultatele acestui amestec de rase. La Ceuta, bunăoară, estul oraşului e o imagine tipică a Europei, iar vestul e cît se poate de marocan. Altminteri, disputele pe această temă, între Maroc şi Spania, nu s-au închis deloc. În continuare, Marocul consideră că aceste două exclave spaniole sînt relicve ale colonialismului. Spaniolii răspund că e teritoriul lor, cu acte consfinţite la vremea cu pricina, încă de prin secolul al XV-lea. Dar nu disputa asta ne interesează acum, ci evenimentele de la mijloc de septembrie, cînd sute de emigranţi africani din spaţiul subsaharian au luat cu asalt aceste oraşe, cu scopul de a ajunge în Europa.

Să nu uităm un lucru esenţial. Deşi există o dispută între Maroc şi Spania, cele două zone ale Uniunii Europene pe continentul african, adică Melilla şi Ceuta, se bucură de o pază foarte strictă din partea poliţiei şi armatei marocane. Cele două teritorii spaniole adăpostesc turişti, dar şi comunităţi de cetăţeni ai oraşelor, care o duc foarte bine. Mulţi marocani, ca şi o sumedenie de alţi africani şi-ar dori să locuiască acolo sau să poată cere azil, pentru a ajunge mai departe, în Europa. Prin urmare, zeci de milioane de euro iau drumul Marocului, care primeşte finanţări consistente din partea Uniunii Europene pentru paza şi apărarea celor două oraşe şi a comunităţilor care le locuiesc. Există garduri bine păzite care delimitează aceste zone de restul lumii.

Sigur, gardurile astea, la fel ca toate celelalte măsuri de securitate, au fost fentate din cînd în cînd, dar aşa ceva se ia în calcul de la bun început. De data asta însă, în septembrie, a fost cu totul şi cu totul altceva. Valuri de sute de indivizi au luat cu asalt gardurile de protecţie ale oraşelor. Emigranţilor africani nu le-a păsat nici de prezenţa agenţilor de pază, nici de gardurile cu pricina. Sub presiunea numărului mare, au escaladat sau au rupt barierele de siguranţă, s-au bazat pe faptul că nimeni nu va îndrăzni să folosească forţa şi au încercat să pătrundă în oraş. Cîteva sute au şi reuşit, după ce au rănit cîţiva agenţi, total depăşiţi de numărul şi de forţa… „asediatorilor“. Să nu uităm să punem la socoteală nici tragediile care s-au petrecut în apele teritoriale ale Italiei, unde alte valuri de oameni disperaţi încercau să ajungă în Europa.

Melilla şi Ceuta sînt doar primele semne ale „asediului“. Nu vreau să sugerez sau să conturez măcar un capăt de teorie alarmistă care să bată toba „invaziilor barbare“, spulberînd civilizaţia europeană, năvălind pur şi simplu peste noi. După cum nu sînt nici unul dintre entuziaştii de serviciu ai teoriei care spune că, odată cu încălzirea globală, populaţiile sudului se vor muta masiv spre nord, schimbînd radical faţa Pămîntului şi a civilizaţiei. În timp ce deşertul se va întinde spre sudul Europei şi va arde tot, în Norvegia se vor alinta la soare livezi de portocali. Între timp, Scandinavia va fi fost de multă vreme suprapopulată cu tot amarul de lume venită din sud. Deşi, s-o recunoaştem, nici una dintre poveştile astea nu sună complet neverosimil. Ceva, însă, tot începe.

Se întrezăreşte o vreme, nu foarte îndepărtată, cînd programele de asistenţă financiară – modalităţile de a-i ţine pe oameni pe la casele lor, în toată lumea asta – n-or să mai facă faţă. Criza financiară – sau spectrul ei simulat, că nici nu mai contează – lucrează extrem de pervers. Preocupaţi de fluctuaţiile bursei şi de gadget-urile de ultimă oră, s-ar putea să nu sesizăm că ideile de civilizaţie şi democraţie dau, poate, cel mai greu examen de pînă acum.

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Eduard Heger
Slovacia, următoarea sursă de probleme din Europa? Avertismentul premierului Eduard Heger
Este înfricoșător faptul că mai mult de jumătate dintre cetățenii slovaci susțin Rusia, dar ceea ce urmează pentru Slovacia poate fi și mai înfricoșător, scrie jurnalistul Michal Hudec pentru Euractiv.
Un câine a tras o barcă. Foto: Captură video Instagram
Un câine a tras o navă de 1,2 tone VIDEO
Un câine, pe numele său Oakley, dresat pentru operațiuni de salvare pe apă a reușit să tragă o barcă care fusese luată de un curent puternic.
Foto Fb politia Romana
Cu banii din BMW-uri MAI putea angaja şi plăti 2.062 de poliţişti, susțin sindicaliştii din penitenciare
Federaţia Sindicatelor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor (FSANP) critică achiziţia de BMW-uri a Ministerului Afacerilor Interne (MAI) şi arată că banii cheltuiţi pe bolizii de lux, într-un an, ar fi ajutat ministerul să angajeze şi să plătească aproximativ 2.062 de poliţişti

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.