Gîndirea magică

Publicat în Dilema Veche nr. 492 din 18-24 iulie 2013
Prostănaci de fiecare zi jpeg

La 8 ani, n-a crezut că bunică-su a murit. Nici nu ştia exact ce înseamnă „a muri“. Şi adulţii contribuiseră cumva la ruperea asta de o realitate comun acceptată. Îi oferiseră mai degrabă o realitate cuantică, o fizică a cotidianului mai degrabă cosmică. Bunică-su nu murise, îşi făcuse valiza – fusese minţit copilul – şi plecase la nişte rude bizare din altă ţară. De aici, senzaţia de vină majoră. Sigur făcuse copilul ceva, de bătrînul se supărase chiar aşa. Poate că dăduse cu piciorul în cocoşul cel alb, teribil de agresiv, care nu pierdea nici o ocazie să-i sară în spatele îngust şi slăbănog. Poate că minţise cînd a spus că îi era somn şi se culcase în după-amiaza aia copleşitor de fierbinte, cînd, de fapt, căzuse direct în cap, într-un pătimaş joc de-a trăsura, îngrămădit în căruciorul de butelie, cu ţigănuşii din vecini şi-şi făcuse o ditamai rana la tîmplă. Copilul făcuse ceva rău, iar bunicu-su murise. Logica era clară şi simplă.

Dacă vrăbiuţa din staţia de autobuz nu zboară pînă numără la zece înseamnă că problema de la serviciu se rezolvă. Dacă o să păşească fix în mijlocul pătratelor mari de gresie de la metrou, fără să calce nici o linie despărţitoare, înseamnă că acasă totul e bine. Dacă o să stea faţă în faţă cu luna asta mare şi portocalie, iar tăcerea din jur nu va fi întreruptă de absolut nici un sunet înseamnă că taică-su nu e cu adevărat bolnav. Lucrurile astea nu se mai întîmplau cînd era copil crud, de 8 ani, ci la o maturitate mare.

Gîndirea magică ne ţine în viaţă. Ne ţine sănătoşi la cap. Optimişti. Plini de speranţă şi încredere. Plini de ticuri. Cunosc oameni care trebuie să se dea jos din pat numai pe partea dreaptă. Care au o problemă cînd nu sînt acasă la ei şi patul e lipit în partea dreaptă de un zid tare. Cunosc oameni care trebuie să se încalţe într-o anume ordine, iar şireturile trebuie să fie – de fiecare parte – absolut egale. Sînt oameni normali. Pentru ei, toate ritualurile astea nu sînt pur şi simplu golite de înţeles, ca în cazul unui clasic deranjament obsesiv-compulsiv. Tot ei, puşi în faţa unei alegeri, a unei dileme, a unei îngrijorări, caută semnele rezolvării în cotidianul mic, înainte de Dumnezeu. Mă iubeşte, nu mă iubeşte. Jumulirea clasică a petalelor unei margarete.

Ţin în portofel, în buzunarul pentru monede, o bufniţă mititică, dar îndeajuns de grăsană ca să umfle compartimentul ăla, de abia se închide capsa. De mulţi ani n-a ieşit de acolo. O pusesem în buzunăraş convinsă că o să mă ajute să iau nu ştiu ce examen. Examenul cred că l-am luat, iar mica bufniţă a rămas cu mine de atunci încolo. Dacă aş pierde-o, mi-aş pierde norocul. Întîlnesc, de cîteva luni, la metrou, în fiecare dimineaţă, un tînăr căruia i-am remarcat un aer profund deznădăjduit. Nu ştiu exact ce mă face să cred că poartă toate tristeţile lumii în geanta mare, care-i pică de-a curmezişul de pe un umăr pe coapsă, însă, dacă nu-l văd într-o dimineaţă, lipsa lui îmi strică jumătate de zi. La fel şi lipsa unei bătrîne care vinde nişte pachete ieftine de batiste de hîrtie. Are porţiunea de deasupra coatelor exact ca o chiflă moale. Braţele odată durdulii au secat cu vîrsta şi din carnea tare şi tînără i-au rămas acum, deasupra coatelor, acele două umflături ca nişte mingi fleşcăite. Ochii foarte mari şi rotunzi, din spatele unor lentile de prezbit, mă emoţionează de fiecare dată.

Un copil de 8 ani nu gîndeşte magic ca să ocolească moartea. Nu ştie ce-i aia. Nici nenorocirea. Pentru că el gîndeşte magic, moartea nu există. Iar un ghinion se poate întîmpla dacă, de pildă, va călca pe un capac de canal cu şase găuri. Norocul se întîmplă cînd calci pe unul cu patru găuri. Iar dacă bunicile noastre vărsau o cană cu apă după noi, cînd plecam la drum, însemna că drumul acela o să fie lin şi fără peripeţii. Dacă ne durea capul, ne ziceau de deochi. Om avea fiecare cîte un mic ritual, gest, semn şi apucare, cînd sîntem puşi în faţa unui rău oarecare. Doamne fereşte! Bat în lemn.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Zalomir jpg
Florin Zalomir, vicecampion olimpic, găsit mort: Curg informații șocante despre decesul său
Unul dintre cei mai titrați scrimeri ai României s-a stins la doar 41 de ani.
Mahdavikia jpg
Iran, proteste sângeroase: Oamenii, susținuți de o legendă vie printr-un mesaj acid
Regimul Islamic „tremură“ în fața furiei publicului, confruntându-se cu a 16-a zi de manifestări stradale.
Serghei Lavrov FOTO EPA-EFE
Rusia acuză Washingtonul că foloseşte Ucraina drept „instrument de război“ și că şi-a subordonat întregul Occident colectiv
Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a acuzat luni Washingtonul că foloseşte Ucraina ca „instrument de război“ împotriva Rusiei și că şi-a subordonat întregul Occident colectiv, comparând planul cu acţiunea Germaniei împotriva URSS în al Doilea Război Mondial, relatează agenţia EFE.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia