Gaura din plămîn şi boala despre care refuzăm să vorbim

Simona ADAM
Publicat în Dilema Veche nr. 662 din 27 octombrie - 2 noiembrie 2016
Gaura din plămîn şi boala despre care refuzăm să vorbim jpeg

Tuberculoză. TBC. TB. Plămîni, spitale nașpa, bătrîni, săraci, bunicul meu, țigări, tuse, non-sexy, condiții precare, nimic nu îmi vine în cap cînd mă gîndesc la tuberculoză, trebuie să caut pe Google, sînge, bleah, o prostie. Cîțiva dintre prietenii mei care nu știu că am avut tuberculoză mi-au răspuns astfel cînd i-am rugat să îmi spună ce le vine în minte cînd aud acest cuvînt.

Acum șapte ani, cu doar două luni înainte de a susține examenul de bacalaureat, am tușit sînge și am fugit speriată la Urgențe, crezînd că am o hemoragie internă și că moartea mea e o chestiune de minute. Habar nu aveam ce se întîmplă cu mine, iar de TBC auzisem vag și nici nu știam ce presupune această boală, care, credeam eu, trebuie că nu mai există decît undeva departe, în țări deloc dezvoltate. Din fericire, nu a fost o hemoragie internă, căci altfel aș fi murit de cîteva ori în orele în care am așteptat să mă consulte cineva. Habar nu aveam că incidența bolii are cote alarmante peste tot în lume, că unii specialiști se tem de o reîntoarcere a bolii care cîndva ucidea unul din patru oameni, că România este într-o continuă negare și, desigur, subfinanțare a domeniului, cu o inconștiență care a omorît mii de oameni în ultimii ani și pentru care alții vor muri prea curînd. Incidența bolii în România la fiecare 100.000 de persoane continuă să fie semnificativ mai mare decît în 65% dintre țările lumii, mai mult decît în Eritreea, Rwanda, Cuba și de trei ori mai mult decît în Bulgaria (vedeți datele aici: http://wdi.worldbank.org/table/2.20#).

Pentru mine, mai grele decît pumnul de pastile luate timp de șase luni au fost presiunea socială și teama că am dat boala altcuiva, oamenilor mei dragi, oricui. Mult prea mulți prieteni m-au sfătuit să nu scriu despre experiența asta, din cauza discriminării – ba că nu voi primi anumite colaborări, că voi fi exclusă din niște grupuri sau că va fi folosită informația împotriva mea în cazul unei reîntoarceri în administrație. Într-o țară care generează un sfert din bolnavii de TB din UE, în care anual mor 1100 de persoane și alte 16.000 se îmbolnăvesc, majoritatea din rîndul populației tinere și active, a avea TB rămîne un stigmat al sărăciei, al condițiilor de trai precare, al vinei că ai făcut ceva rău. Pentru alții, este doar o chestiune seacă, de sănătate publică, adusă deseori în discuție în grupurile de lucru de la Guvern, pe care le-am organizat pe tema oamenilor străzii sau a diverselor categorii defavorizate.

Este amuzant să aud în continuare cum această boală e folosită pentru a descrie oamenii din comunitățile foarte vulnerabile și recunosc că m-am abținut cu greu să le spun colegilor mei din alte ministere: „Salut, sînt aici, am fost bolnavă și nu am trăit într-o grotă sub pămînt!“ Eram elevă la cel mai bun colegiu din județ, jucam baschet de trei ani, făceam sport, aveam grijă de alimentație și fumasem foarte puțin, cu luni înainte, pe ascuns, ca o adolescentă cu multe întrebări. Nu respectam stereotipul. Sînt foarte multe persoane pentru care boala asta s-a ridicat de mult din rîndul celor săraci, bolnavi de HIV, nevaccinați etc. „Da, clar, asta e. Vai, ce urît e pe radiografie! Cum ai reușit?“, m-a întrebat medicul de gardă, de parcă extrăsesem lozul cîștigător. Atunci am izbucnit într-un hohot de plîns, acum i-aș răspunde așa: „Mulțumesc mult pentru acest diagnostic, pe care alți doi medici l au ratat în ultimele trei luni, tratîndu-mă cu nenumărate antibiotice pentru gripă și pneumonie. Lor le mulțumesc pentru buna perioadă petrecută la spitalul de boli infecțioase, sub un diagnostic greșit, în condiții groaznice, alături de alte șapte persoane în cameră, cu o baie pe palier, cu o singură chiuvetă funcțională și un duș. Asistentele – cam rele, poate pentru că nici atunci și nici acum nu acceptam să le ofer alte sporuri în afară de zîmbetul meu. Știu că experiența asta mă va ajuta peste ani să fiu un om mai bun și să mulțumesc mai des pentru ce am.“

Așa că o să dedic acest articol, în care spun public că am fost bolnavă, celui de-al treilea medic din povestea mea (a treia oară a fost cu noroc). Dedic cuvintele astea oricărui om care face puțin mai mult decît trebuie pe hîrtie, doar pentru că îi pasă. Dedic un mare mulțumesc Mihaelei, prin articolul acesta, la doi ani de la moartea ei, pentru că îmi spunea mereu că rușinea nu este pentru mine, ci pentru cei cărora nu le pasă. Celei care mi a scris biletele de voie pentru a mă deplasa pînă la școală și înapoi, ca să mi pot da examenul de bacalaureat alături de colegi și care era mereu mîndră tare pentru orice ispravă mai făceam ca să ajut un pic societatea asta. Îmi spunea că o să putem, cei din generația mea, să mișcăm lucrurile, pentru că altfel nu se mai poate. Mi-a spus odată că și societatea asta pare mîncată de tuberculoză. Am rîs. Apoi, vreo cinci ani mai tîrziu, m am trezit lucrînd în administrația publică și i-am dat dreptate.

Paralela asta dintre a avea corpul mîncat de tuberculoză și starea administrației, așa cum o văd eu, mă amuză și pe mine, recunosc. Nu vezi boala, te obosește însă. Nu mai ești în stare să reții bine lucruri, slăbești cam tare, devii neproductiv și, în final, scuipi niște sînge. Realizezi că ceva e clar în neregulă, așa că treci prin niște investigații de urgență, mult mai scumpe decît prevenția. Apelezi la alți medici, căci cei anteriori te-au lăsat să ajungi aici și îi privești cu reticență pe cei noi. Realizezi că medicația/schimbarea e de durată și cam doare, pentru că întregul organism trebuie să se refacă și să se adapteze pumnului de pastile (a se citi: e nevoie de transparentizare/guvernare în interesul cetățeanului). Este dureros să elimini din organism boala, ea ripostează. Cînd ai și diagnosticul oficial, ca pacient poți fi rușinat, pus la colț chiar dacă vina că ai ajuns acolo nu e a ta. Cam așa și cu statisticile care arată că România e codașa Europei la o grămadă de capitole, incluzînd, desigur, incidența acestei boli. Ar fi mai simplu să te prefaci că nu ai nimic, să îți continui viața ca pînă atunci și să eviți tratamentul, dar asta duce sigur la moarte.

Dar dacă nu e palpabilă, aici, acum, efemeritatea devine o chestie prea abstractă pentru simțurile noastre și sîntem siguri că nimic rău nu ni se poate în-tîmpla. Așa e oare? Personal, știu cîțiva foști pacienți a căror voce poate fi auzită mai ușor – haideți să facem ceva cu vocea asta!

Foto: adevarul.ro

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

1669494557875057 1XMKigNP jpg
Argentina-Mexic. Foștii campioni mondiali au jucat prost, dar au avut un jucător Messianic
Selecţionata Argentinei rămâne în cursă pentru optimile de finală ale Cupei Mondiale de fotbal din Qatar, după ce a învins echipa Mexicului cu scorul de 2-0 (0-0), sâmbătă seara, pe Lusail Stadium din Al Daayen, în Grupa C.
Bataie intre suporteri jpg
Bătaie între fanii englezi și cei galezi. Pumni, picioare și scaune folosite în ciocnire VIDEO
Două grupuri de fani, unul din Anglia, celălalt din Țara Galilor, după cum arată tricourilor pe care le purtau, s-au luat la bătaie în stațiunea spaniolă Tenerife. Meciul dintre cele două naționale va avea loc marți.
smurd masina foto shutterstock
Un șofer de 82 de ani a omorât doi pietoni, după ce, în urmă cu puțin timp, accidentase un biciclist
Un grav accident rutier a avut loc sâmbătă seara în Argeș. Doi pietoni accidentați pe DN7 au murit. Tragedia a fost provocată de un șofer în vârstă de 82 de ani, la scurt timp după ce mai provocase un accident.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.