Fuga de români

Publicat în Dilema Veche nr. 494 din 1-7 august 2013
Prostănaci de fiecare zi jpeg

„Şi, cum a fost?“

„Aaa, nemaipomenit, au ăştia nişte plaje... apă curată, extraodinar. Plus că n-am dat de nici un picior de român.“

Aţi auzit deseori, probabil, o asemenea descriere a vacanţei perfecte. Pe lîngă mîncarea nuştiucum, preţurile aşa şi pe dincolo, hotelurile primenite şi localnicii prietenoşi, condiţia „fără români“ pare a fi una care dă vorbitorului un iz vag de exclusivism. Dar de ce? De ce om fi ajuns să ne evităm prin străinătăţuri, de parcă şi unii, şi ceilalţi am fi atinşi de rîie? Ce ne face ca, în momentul în care ne auzim limba de acasă, să începem să ne dăm coate şi să facem semnul ăla universal al îndemnului la muţenie, cu degetul arătător în dreptul buzelor ţuguiate?

Păi, vor zice unii, uită-te şi tu cum sîntem văzuţi prin străinătate. Uită-te şi tu cum se comportă românii noştri prin vacanţe. N-am auzit om călător prin Grecii, Turcii, Bulgarii, Spanii sau mai ştiu eu pe unde, care să nu strîmbe din nas pomenind de fîrtaţi de-ai lui din ţară, care cică rîd tare, vorbesc şi mai tare, au după ei un cîrd de copii urlători, îşi umflă burţile cu beri ieftine şi, în general, sînt neplăcuţi şi buni de evitat. Tot în zonele pe care le frecventează sînt, însă, şi nenumăraţi nemţi, care-şi plimbă un bronz dureros de roşu – la fel de strident, poate –, cu un cîrd de copii blonzi – la fel de neastîmpăraţi, poate –, care-şi caută berile ieftine cu o similară lipsă de nobleţe, poate. Sau tonele de englezi cantonaţi, în vacanţă, la cîrciumile unde li se serveşte exclusiv mîncarea de acasă. Cîrnaţi cu fasole, la 40 de grade. Televizoare fixate pe show-urile comedianţilor locali, de acasă, şi meciuri de liga a patra. Accente groase şi rîsete la fel.

Poate că e mai simplu de recunoscut că anumite locuri atrag oameni de un anumit fel. N-o să dai acolo peste gînditori cu apetenţă pentru meditaţie. De fini sorbitori de vinuri de colecţie. De-aia n-o să pot pricepe aerul completamente superior şi arţagul snob care îi apucă pe cîte unii care au făcut aceeaşi alegere a unui all inclusive corect, ieftin, la fel ca familia de români căreia îi comentează acum alegerile vestimentare, de pildă. Asta e. Prostul gust nu s-a născut în România. Nu ştiu cum să fac ca acest text să nu pară a avea accente patriotice prost descifrate. Pentru că prostul gust s-a născut şi în Rusia. Uitaţi-vă puţin – cîte rusoaice fără tocuri aţi văzut pe plajă? Cîte nefardate? Cîte fără o urmă mică de sclipici, în soarele orbitor al unei amieze meditereneene? Prea puţine. Cîte străineze supraponderale, care-şi umplu farfuriile la masă, de parcă vine sfîrşitul lumii? Cîtă lume neromânească, ce se calcă în picioare în faţa tăvii cu plăcinte?

De ce ne-am evita, însă, cu atîta obstinaţie? Întrebînd toate acestea, nu mă extrag nicidecum din grupul celor care vor fi fugit de compatrioţi cînd s-au aflat departe de ţară (sau ei de mine, poate). Pentru că unele întîmplări nu fac decît să vină şi să se aşeze mănuşă peste prejudecăţile noastre.

Eram la Berlin. La Checkpoint Charlie, faimosul punct de trecere între Est şi Vest, acolo unde tancurile americane au stat faţă în faţă, într-un război al nervilor, cu cele sovietice, la graniţa unui oraş schizoid, rupt în două. Puţin din atmosfera de acolo – bîlci, suveniruri, talmeş-balmeş de autobuze turistice, omenire care stă la coadă să facă poze cu figuranţi îmbrăcaţi în uniforma armatei americane, lîngă nişte falşi saci cu nisip –, în fine, puţin de acolo te îndeamnă să te gîndeşti adînc la semnificaţia locului cu pricina. Ceva mai încolo, cîteva lespezi desprinse din Zid, pictate de artişti contemporani în culori, tari, pop. În faţa unui asemenea şir de lespezi pictate cu figurile cîtorva celebri dictatori ai lumii, un grup de tineri în uniformă – pantaloni de trening şi tricouri cu gulerele ridicate – rîd mai tare ca oricine. „Sper să nu fie români“ – am gîndit pe negîndite. „Ia uite, bă, ăsta e mai negru!“ izbucneşte unul, cu un imposibil de familiar accent bucureştean. Erau cu toţii adunaţi în faţa portretului lui Robert Mugabe. În inima Berlinului, am rîs şi mi s-a făcut dor de casă.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Costel Bojog, noul jurat iUmor foto Antena 1
Costel Bojog, noul membru al juriului „iUmor“. Cine este actorul care l-a înlocuit pe Mihai Bendeac
Mihai Bendeac a renunțat recent la colaborarea cu Antena 1. În juriu a venit Costel Bojog (40 de ani), noul membru permanent.
Mangia
Fostul antrenor al Craiovei, acuzat de abuz sexual asupra unui jucător maltez!
Devis Mangia a fost suspendat de federația din Malta după un ”comportament sexual nepotrivit”.
INSTANT CIUCA CARBURANT 003 INQUAM Photos Octav Ganea jpg
Ciucă: Probabilitatea ca Rusia să folosească arme nucleare este una mică
Premierul României susține că probabilitatea ca Federația Rusă să folosească arme nucleare este „una mică”, explicând că decizia de a folosit asemenea instrumente într-un conflict nu este una politică și nu aparține unei singure persoane.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.