Fraţi şi surori

Publicat în Dilema Veche nr. 581 din 2-8 aprilie 2015
Mîrlanii cu palat jpeg

„Poezi de argezi“ scrie, în cerneală albastră, cutremurată de o mînă nesigură de şcolar, fix în vîrful paginii de caiet. Îi dau o palmă după ceafă de i se zgîlţîie fălcile. (Încă n-a scăpat de grăsimuţa aia de copil, mai are puţin pînă să intre în faza imposibilă cînd băieţii încep să se alungească, să devină colţuroşi şi să pută.) „Ce Argezi, băi, ce Argezi??? Ce-i aia Argezi?“, ţip, plină de conştiinţă profesorală şi umflată de mîndria carenusuportănicioprovocare a surorii mai mari.

Eu cred că sînt prin clasa a şaptea, el – să fie a treia. Eu abia ies din copilăria cu tot soiul de jocuri prin faţa blocului, cu genţi de jucărie care imită genţile mamei şi conţinutul lor – portofel de om mare, reţete de la medic pe care le mîzgăleam să pară cît mai autentice, un ruj terminat şi desfundat, dar aflat într-un tub frumos, batistă de pînză cum nu mai vezi acum. Pix, o agendă. Încercam să imit toată atmosfera genţii mamei, uneori îmi ieşea, numai mirosul nu-l puteam reproduce. Mirosea în geanta ei a… a piele şi hîrtie, cumva şi a pastă de pix şi parcă mirosea un pic şi a dentist, cu pudra Helena Rubinstein luată de la femeile care o vindeau pe sub mînă atunci, pe vremea lui Ceauşescu, în diverse instituţii şi întreprinderi. El, frate-miu, un copil de vreo 8 ani, un gîndac ameţit care dispărea dimineaţa şi se aduna seara acasă, murdar, hămesit, gîjîit de la cît ţipase pe afară, în jocurile violente şi stupide ale băieţilor de vîrsta aia. 

După ce primeşte pe nevăzutelea bucata de după ceafă, se uită la mine cu nişte ochi verzi în care citesc la bază încăpăţînarea, la mijloc o undă de neîncredere, cu note de vîrf în care începe să se învălmăşească furia. Parfumul răzmeriţei începe, încetul cu încetul, să umple încăperea. Ia cartea cartonată şi mi-o pocneşte în cap. Îl împing şi e cît pe ce să cadă urît de pe scaun. Se redresează, îmi prinde antebraţul şi-mi face cincizeci de mii de ace dureroase. Tehnica e simplă: apuci antebraţul adversarului cu ambele mîini ale tale şi răsuceşti cu fiecare mînă în direcţie opusă; carnea ăluia se va suci şi ea ca o sfoară de matroz. Doare. Începem să ne batem ca chiorii cu pumni şi picioare. Ne desparte mama. Îmi spune, ca de obicei, că eu sînt mai mare şi ar trebui să am mai multă minte şi mai multă răbdare. Lui îi spune că nu-i OK să sari la bătaie. Evident că nici unul dintre noi nu e impresionat şi ne despărţim duşmănindu-ne. În scurt timp, păruiala asta o să fie uitată, ne vedem de ale noastre pînă la următoarea confruntare iscată pentru că eu îmi mănînc întotdeauna în cinci secunde porţia de bomboane şi apoi vreau de la el, care e mai prudent şi ştie să le gestioneze foarte bine. Întotdeauna sfîrşesc prin a primi şi din porţia lui. Chestia asta îl lasă descumpănit şi aproape în lacrimi. 

Apoi, după ce eu mă găsesc în ultimele clase de liceu şi el intră de asemenea cu tupeu în iureşul adolescenţei, ne furăm unul altuia gecile de blugi, iar eu îl tund acasă, cu lama, în aşa fel încît să-i cadă neapărat o şuviţă pe frunte; sîntem groaznic de caraghioşi şi nu ştim, adorabil de penibili şi nu ştim (urăsc cuvîntul „adorabil“), sîntem pe pragul dincolo de care fiecare îşi va vedea de viaţa şi durerile lui, de iubiri şi amoruri, de părăsiri şi reveniri, fiecare pe drumul lui, ne intersectăm din ce în ce mai puţin pînă cînd unicul liant vor deveni părinţii care încearcă să ne adune şi să ne unească. Noi sîntem nepăsători, ne iubim, dar nu ne-am pus niciodată problema că ne iubim, sîntem frate şi soră aşa cum e un dat al sorţii, nu ne-am gîndit niciodată la asta. 

Pînă cînd, într-un moment oarecare, sau poate într-unul complicat, găseşti în casa părinţilor voştri caietul ăsta cu pagina în vîrful căreia stă scris „Poezi de argezi“ şi ţi se face brusc dor de frati-tu şi de copilăria voastră. El e un bărbat înalt căruia abia îi ajungi pînă la piept şi te poate ajuta nemăsurat cînd ai nevoie. Iar tu ai îmbătrînit. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.