Fiţe, fumuri, farafastîcuri

Publicat în Dilema Veche nr. 689 din 4-10 mai 2017
Oameni pe stradă jpeg

De cînd mă știu mi-am dorit să fiu acea persoană cu alegeri manifeste și ferme, cu preferințe beton pe care să le onorez indiferent de circumstanțe. Am vrut foarte-foarte tare să fac și eu fițe așa cum am văzut la altă lume. Să mi se îndeplinească diverse dorințe, să fiu puțin prințesă.

N-am reușit. Probabil că singura perioadă cît de cît conștientă în care am făcut mofturi s-a petrecut pe la 6-7-8 ani, cînd toate fetițele sînt costelive și nu mănîncă mai nimic. Dar atît. Căci mai apoi am fost frunză în vînt fără mari pretenții personale, fluturînd de la un grup la altul și mergînd pe mîna vreunui alfa dog sau beta bitch din grupurile respective. Singura chestie care mi-a rămas din copilărie și pînă acum pare să fie o anume aversiune față de supa cu găluști, dar la foame, sigur trec și peste asta.

Fiind eu cu simțul valorii și al preferințelor personale într-atît de fleoșcăit, nu am putut să nu mă uit cu o oarecare admirație la persoanele care-și puneau lumea la picioare. Oricare și oricît de mică se întîmpla să fie lumea asta a lor: părinți, soț, familie, cei mai buni prieteni. Persoane care știau clar că nu mănîncă sendvișurile cu crustă și chiar așa le primeau, cele care aveau tabiet de dormit pînă la o oră anume și chiar așa făceau, cele care nu puteau să meargă un pic pe jos în ploaie fiindcă ar fi făcut o criză de nervi pe care o și făceau, și altele asemenea. Nu știu cum se făcea că eu, pe de altă parte, ajungeam să mănînc nu neapărat ce aș fi vrut, să beau nu neapărat ce mi-ar fi plăcut și să merg în locurile în care nu țineam neapărat să ajung. O moliciune sufletească, o amabilitate bovină, combinată cu o stupidă dorință de a face ceva pentru ca restul lumii să se simtă bine (de parcă dădeam permanent o petrecere mondială în care eu eram gazda eternă) făcea ca prezența mea, alegerile mele să fluture zdrențuite în direcția vîntului alegerilor altora.

Din cauza acestei lipse de certitudini, fără o personalitate închisă la guler ca a altora, nu am putut, de pildă, să trimit niciodată o mîncare proastă sau o comandă adusă greșit înapoi la bucătărie. M-ar fi îngrozit ochii speriați ai chelnerului nevoit să ducă înapoi – și să plătească probabil pentru greșeală – ceva ce nu comandasem. Acum cîteva zile m-am făcut că nu observ că se trecuse pe nota de plată un fel de mîncare comandat, dar care nu venise niciodată la masă. Vă spun imediat și de ce. Eram la masă cu o persoană care ar fi fost în stare să răstoarne localul ăla cu fundul în sus, care ar fi făcut un război atomic-nuclear din biata greșeală. Am preferat să-mi păstrez zenul. Sînt sigură că e multă lume care nu va fi de acord cu asemenea comportamente, dar asta e, îmi asum, la urma urmei, totul.

Am văzut apoi ce înseamnă părinți reduși la nimic din cauza fițelor copiilor lor. Cazuri în care, dacă pe copil îl doare burta, se răstoarnă toată familia cu susul în jos, se umblă pe vîrfuri și se vorbește ca la spital. Cazuri în care alegerea unui șnițel devenea o problemă de strategie mondială și un prilej de nesfîrșite scenarii legate de prospețime, etică alimentară și urmări digestive. Nu exagerez deloc cînd spun că am văzut familii care navighează anevoie printre aisbergurile capriciilor celor care o compun. Mame care gătesc vreo trei feluri de mîncare ca să mulțumească pe toată lumea. Tați cu riduri de îngrijorare pe frunte că trebuie să ducă și să ia copiii de la înot, desen și franceză, drumuri în care nu încape nici greșeală, nici întîrziere. Soți aflați pe muchia unei căderi nervoase pentru că soțiilor li s-a pus pătrunjel în ciorbă, iar alea nu suportă pătrunjelul.

Cineva nu se poate scula devreme, altcineva are alergie închipuită la gluten, altul refuză supa călîie și, în general, îndoaie lumea după chipul și asemănarea lui. O generație proaspătă e din ce în ce mai hotărîtă să facă ce vrea, cum vrea. E nemaipomenit de bine. Atîta vreme cît mai are răbdare și cu Done Quijoate din astea ca mine, locuite încă de cavalerisme mucegăite. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.
p 20 R M  Rilke jpg
Despre credință și tandrețe. Pornind de la Rilke
Cum sînt însă cu putință versurile lui Rilke? Cum poate poezia să răstoarne lucrurile?
foto BTC DV bis jpeg
Mihai Șora: o amintire
Nu știu cum îi vor fi recitite cărțile peste ani, dar sînt convins că lecția senectuții sale va rămîne una a înțelepciunii pe care filosofia nu o poate atinge decît în carnea unei vieți.
p 24 G  Stoica jpg
Cu ochii-n 3,14
● Pentru cei cărora nu le plac englezismele, o reclamă a tradus îndemnul „Download your app!” prin „Dă-ți jos aplicația!”. Un îndemn care poate provoca în română mici stînjeneli pudicilor. (S. G.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Se întîmplă duminica
O soluție ar mai putea fi să faci din duminici zile în întregime pentru tine, în care urgențele altora să nu devină importante în orarul tău.
Zizi și neantul jpeg
Cei mai frumoși ghiocei
Pe scurt, erau cei mai frumoși și mai zdraveni ghiocei posibili.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E necesară singurătatea?
Totuși, există mai multe tipuri de singurătăți.
E cool să postești jpeg
Suma fără laude: mai încurajează școala dragul de învățătură?
Facultățile și universitățile au astfel un palmares bogat de absolvenți, indiferent de pregătirea reală a acestora.

Adevarul.ro

image
Imagini emoționante cu Bruce Willis sărutându-și soția, la aniversarea nunții. Actorul luptă cu demența
Bruce Willis și Emma Heming au sărbătorit marți cea de-a 14-a aniversare a căsătoriei lor. Soția starului și-a amintit cum și-au reînnoit jurămintele și a postat pe Instagram o fotografie emoționantă cu un sărut de la o aniversare anterioară.
image
Un nou aquapark în România: poate fi comparat cu celebrele băi din Ungaria
Aquaparkul de pe fostul stadion UMT va purta numele de Amazonia, având în vedere că interiorul a fost amenajat cu ornamente și decorațiuni care amintesc de o junglă. Proiectul se ridică la peste 83 de milioane de lei, din care aproape 29 de milioane de lei sunt fonduri europene nerambursabile.
image
Un șofer român de TIR a explicat cum a ajuns să câștige 4.200 de euro pe lună VIDEO
Un tânăr român, care lucrează ca șofer de TIR la o firmă de curierat din Germania, a dezvăluit într-un clip video publicat pe TikTok cum a ajuns să încaseze 4.200 de euro pe lună.

HIstoria.ro

image
Prosecco și Macarons, două produse care au cucerit întreaga lume și altele din bucătarie
Radio România Cultural și Revista Historia, prin vocea Danielei Ivanov, vă aduc un proiect cultural inediat „Povești parfumate”.
image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.