Faţa şi reversul
Un vaiet prelung a străbătut aeroportul. Urletul, înălțat pe o durere icnită care rupea pămîntul în două, venea din pieptul unei femei care se prăbușise în genunchi în fața zecilor de oameni care așteptau să se îmbarce. Prietena ei o sprijinea și-i șoptea la ureche cuvinte de alinare. Fără folos; durerea unei vești năucitoare – o pierdere, mama, tata, copilul, iubitul? – făcea ca femeia prăbușită să devină brusc, dintr-o călătoare oarecare, o icoană universală a pierderii, a durerii care te aduce pe palme și genunchi, ca pe un animal.
Lumea a încremenit cu ochii la femeie. În mîinile călătorilor, plasele colorate de la duty free, în care foșneau bomboane, au rămas clătinîndu-se ușor. Cineva s-a oprit din mestecat, îmbucătura de sendviș se vedea, rotundă, în falcă. Un copil a dat a icni, dar s-a oprit și el.
Aceeași femeie rîdea în hohote cu cîteva minute înainte. Povestea ceva cu prietena ei și rîdeau cu toată gura. Fuseseră în vacanță, se amestecaseră și ele cu zecile de mii de turiști enervanți, făcuseră fotografii și tot ce se mai face în asemenea situații. Ea a fost palma dureroasă care a transformat-o în fața ochilor mei, din odiosul specimen numit turist, într un biet om.
Căci, cu fiecare vacanță oarecare, am impresia că-mi descopăr rezerve nesecate de mizantropie. Caraghioslîcul e cu atît mai mare, desigur, pentru că și eu sînt gramul de carne cu bascheți și telefon care se adaugă la temelia tsunamiului de turiști care sufocă orașele Europei. Stăm la cozi interminabile, ca să trecem năuci prin săli ticsite de toate minunile artelor, tîrșîim picioarele printre tapiserii, hărți și sculpturi antice, băgăm flash-uri în ochii altora încercînd să pozăm un tablou care se găsește pozat mult mai bine pe toate drumurile, am fost aici, am fost aici – fiecare țipă și încearcă, cum poate, să se autoțintuiască în insectarul ăsta de frumusețe amorfă.
Cei mai conștiincioși par a fi chinezii. Să mi se ierte, de o mie de ori să mi se ierte afirmația asta, care are toate șansele să nu sune tocmai OK. Dar e foarte posibil ca în toate fotografiile pe care le faci într-un loc cu turiști să găsești într-un colț, undeva, un chinezel mirat. O să-i vezi cum întind capetele să-și facă selfie-uri cu David în puța goală, cum zîmbesc misterios și pozează în fața fiecărei fîntîni arteziene întîlnite în cale. Mi-e că, dacă ridici un capac de pe vreo urnă antică, o să răsară și de acolo unul mic și politicos, cu poza gata făcută.
Normal că asta nu scuză miile de celelalte nații egal de enervante ca turiști ce se află. Ce naiba de bucurie să-ți mai umple sufletul după ce ajungi absolut stors în Capela Sixtină, luat de un val imens de oameni, bruftuluit la intrare de un tip cu megafon, care urlă să faci liniște și te șîșîie literalmente de-ți sfîșie creierii cu răcnitoarea lui cu tot? Zeci de oameni, cu capetele date pe spate, tîrșîie din șlapi și teniși într-un dans bizar și caraghios. Nu e voie să faci poze, dar se găsesc destui care să-i tragă cîte una tremurată, pe sub mînă. De ce? Păi, e făcută de el, domnule, a fost acolo. Ia uite Dumnezeu cum îi dă viață prin deget primului om! E una dintre cele mai cunoscute imagini, cineva a văzut-o cel puțin o dată, fie și pe o cutie de bomboane.
În toate locurile astea poți fi înghiontit, privit cu suspiciune, aliniat, băgat înapoi în rînd, pus la punct. Turism cu biciul, în tranșe de cîte 30, please!
Iar pe lîngă mulțimile îngrozitoare de turiști, trăiesc de pe o zi pe alta vînzătorii de nimicuri. Am stat minute în șir într-o piațetă să mă uit la un băiat care vindea un soi de jucării-creaturi colorate, din gumilastic moale, pe care le turtea aruncîndu-le pe asfalt. Creaturile alea roz, azurii și verzi se pleoșteau acolo, cu un miorlăit sonor, și-și reluau forma inițială în cîteva secunde. Nimeni nu-i cumpăra nimic. Băiatul stătea de dimineața pînă seara acolo, turtind gumele miorlăitoare de asfalt. În spatele lui foșnea apa scoasă de un Triton pe un corn de marmură albă ca laptele. Mi s-a rupt sufletul. Viața adevărată era acasă la el, la mine și la femeia care plîngea pe aeroport.
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.
