Faţa şi reversul

Publicat în Dilema Veche nr. 641 din 2-8 iunie 2016
Oameni pe stradă jpeg

Un vaiet prelung a străbătut aeroportul. Urletul, înălțat pe o durere icnită care rupea pămîntul în două, venea din pieptul unei femei care se prăbușise în genunchi în fața zecilor de oameni care așteptau să se îmbarce. Prietena ei o sprijinea și-i șoptea la ureche cuvinte de alinare. Fără folos; durerea unei vești năucitoare – o pierdere, mama, tata, copilul, iubitul? – făcea ca femeia prăbușită să devină brusc, dintr-o călătoare oarecare, o icoană universală a pierderii, a durerii care te aduce pe palme și genunchi, ca pe un animal.

Lumea a încremenit cu ochii la femeie. În mîinile călătorilor, plasele colorate de la duty free, în care foșneau bomboane, au rămas clătinîndu-se ușor. Cineva s-a oprit din mestecat, îmbucătura de sendviș se vedea, rotundă, în falcă. Un copil a dat a icni, dar s-a oprit și el.

Aceeași femeie rîdea în hohote cu cîteva minute înainte. Povestea ceva cu prietena ei și rîdeau cu toată gura. Fuseseră în vacanță, se amestecaseră și ele cu zecile de mii de turiști enervanți, făcuseră fotografii și tot ce se mai face în asemenea situații. Ea a fost palma dureroasă care a transformat-o în fața ochilor mei, din odiosul specimen numit turist, în­tr un biet om.

Căci, cu fiecare vacanță oarecare, am impresia că-mi descopăr rezerve nesecate de mizantropie. Caraghioslîcul e cu atît mai mare, desigur, pentru că și eu sînt gramul de carne cu bascheți și telefon care se adaugă la temelia tsunamiului de turiști care sufocă orașele Europei. Stăm la cozi interminabile, ca să trecem nă­uci prin săli ticsite de toate minunile artelor, tîrșîim picioarele printre tapiserii, hărți și sculpturi antice, băgăm flash-uri în ochii altora încercînd să pozăm un tablou care se găsește pozat mult mai bine pe toate drumurile, am fost aici, am fost aici – fiecare țipă și încearcă, cum poate, să se autoțintuiască în insectarul ăsta de frumusețe amorfă.

Cei mai conștiincioși par a fi chinezii. Să mi se ierte, de o mie de ori să mi se ierte afirmația asta, care are toate șansele să nu sune tocmai OK. Dar e foarte posibil ca în toate fotografiile pe care le faci într-un loc cu turiști să găsești într-un colț, undeva, un chinezel mirat. O să-i vezi cum întind capetele să-și facă selfie-uri cu David în puța goală, cum zîmbesc misterios și pozează în fața fiecărei fîntîni arteziene întîlnite în cale. Mi-e că, dacă ridici un capac de pe vreo urnă antică, o să răsară și de acolo unul mic și politicos, cu poza gata făcută.

Normal că asta nu scuză miile de celelalte nații egal de enervante ca turiști ce se află. Ce naiba de bucurie să-ți mai umple sufletul după ce ajungi absolut stors în Capela Sixtină, luat de un val imens de oameni, bruftuluit la intrare de un tip cu megafon, care urlă să faci liniște și te șîșîie literalmente de-ți sfîșie creierii cu răcnitoarea lui cu tot? Zeci de oameni, cu capetele date pe spate, tîrșîie din șlapi și teniși într-un dans bizar și caraghios. Nu e voie să faci poze, dar se găsesc destui care să-i tragă cîte una tremurată, pe sub mînă. De ce? Păi, e făcută de el, domnule, a fost acolo. Ia uite Dumnezeu cum îi dă viață prin deget primului om! E una dintre cele mai cunoscute imagini, cineva a văzut-o cel puțin o dată, fie și pe o cutie de bomboane.

În toate locurile astea poți fi înghiontit, privit cu suspiciune, aliniat, băgat înapoi în rînd, pus la punct. Turism cu biciul, în tranșe de cîte 30, please!

Iar pe lîngă mulțimile îngrozitoare de turiști, trăiesc de pe o zi pe alta vînzătorii de nimicuri. Am stat minute în șir într-o piațetă să mă uit la un băiat care vindea un soi de jucării-creaturi colorate, din gumilastic moale, pe care le turtea aruncîndu-le pe asfalt. Creaturile alea roz, azurii și verzi se pleoșteau acolo, cu un miorlăit sonor, și-și reluau forma inițială în cîteva secunde. Nimeni nu-i cumpăra nimic. Băiatul stătea de dimineața pînă seara acolo, turtind gumele miorlăitoare de asfalt. În spatele lui foșnea apa scoasă de un Triton pe un corn de marmură albă ca laptele. Mi s-a rupt sufletul. Viața adevărată era acasă la el, la mine și la femeia care plîngea pe aeroport.

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.