Fărîme didactice de literatură

Publicat în Dilema Veche nr. 652 din 18-24 august 2016
Din nou scandal, în loc de dialog jpeg

Cele mai multe dintre proiectele didactice găsite pe site-urile de specialitate sînt, trebuie să spun, relativ corecte. În afara unor greșeli gramaticale, unele dintre ele de neiertat și de neuitat (de exemplu, „voi prezenta elevilor surpriza care le-am pregătit-o și anume un rebus, al cărui soluție va fi tit­lul textului“), toate respectă, școlărește, fără „abateri“ creatoare, normele impuse de manualele de metodică: curg, ca scoase din imprimantă, „obiectivele“, secvențele, exercițiile, dar mai ales „dialogurile“ pedagogice, identice pînă la saturație. M am oprit, de data aceasta, la proiectele cîtorva lecții de literatura română. Și pot să spun, cu mîna pe inimă, că, dacă scopul de a-i aduce pe copii cît mai aproape de citit și de carte rămîne doar în sarcina școlii, atunci putem să îi punem cruce. Am să dau cîteva exemple.

Clasa a IX-a, subiectul lecției: volumul Metropole de Liviu Rebreanu. Cum decurge lecția: după cîteva referințe, benefice, la alte cărți cu același subiect (memorii de călătorie) și la opera scriitorului studiat, începe discutarea volumului propriu-zis, după următoarea schemă de „dialog“ propusă de profesor: 1) sînt întrebați elevii ce cred ei că este un memorial de călătorie (ținînd cont de vîrsta celor întrebați, 13-14 ani, bănuiesc că nu există prea multe variante de răspuns); 2) se dictează definiția memorialului de călătorie; 3) se citește un fragment din cartea lui Rebreanu; 4) sînt întrebați elevii cărui gen literar îi aparține fragmentul (surpriză de proporții: aparține – cine-ar fi crezut? – genului memorialistic); 5) se consemnează la tablă și în caiete caracteristicile genului literar cu pricina. Și apoi, tema pentru acasă. Există un soi de P.S. al lecției, în care se spune că, dacă mai rămîne timp, elevii pot vorbi despre experiențele proprii din călătorii sau despre itinerarii imaginare. Dacă sună clopoțelul, ghinion, rămîne pe altă dată, iar elevii se vor alege, din toată lecția, cu următoarele informații: 1) Rebreanu a dat definiția memorialului de călătorie; 2) este neesențial ce a spus Rebreanu despre orașele vizitate, important este dacă, în timp ce scria, a respectat canoanele genului memorialistic; 3) doar scriitorii călătoresc, elevii mai puțin.

Poezia „Gîndăcelul“ de Elena Farago, clasa I. Este citită și răscitită, în diverse moduri, de învățătoare, de elevi, pe roluri, pe fragmente etc. Foarte bine, sîntem la clasa I și exersăm cititul. Urmează analiza poeziei. Aici nu mai e bine. Iată întrebările la care trebuie să răspundă elevii: „Ce părere aveți despre purtarea băiatului?“ (una proastă, desigur); „Ce faceți voi cînd găsiți un gîndac?“ (nu l omorîm, chiar dacă este unul de bucătărie); „Ce veți face de astăzi înainte cu gîndăceii?“ (nu cumva le organizăm adăposturi și spații de recreere?). Studierea acestei poezii poate avea, ca scop educativ, stimularea sensibilității pentru lumea viului și a suferinței. Dacă însă discuția se concentrează pe drepturile inalienabile ale gîndăceilor, atunci ea devine rizibilă.

Basmul „Tinerețe fără bătrînețe…“, clasa a IX-a. Cum decurge lecția: 1) se face rezumatul textului; 2) se dă un citat din G. Călinescu referitor la caracteristicile basmului; 3) li se cere elevilor să facă diferența dintre basmul cult și cel popular și să indice tema, locul, timpul petrecerii acțiunii, precum și „clișeele compoziționale“; 4) profesorul prezintă un citat din Constantin Noica, nu ni se spune care, și ora ia sfîrșit. Atît. Dacă nu ar fi fost referințele la cei doi scriitori, ai fi putut să juri că lecția este predată pe vremea cînd Ispirescu părea unicul culegător de povești fantastice. În toată ora nu există nici un recurs la experiențele proprii ale elevilor, nici un pas spre lumea în care trăiesc azi: e plină piața de filme și de cărți cu basme moderne și cu eroi universali. Nu ar fi fost mai la îndemînă apropierea de Făt-Frumos, dacă el ar fi fost inclus în galeria personajelor mult mai familiare elevilor de acum?

Snoava „Boierul și Păcală“, clasa a V-a. Cum decurge lecția: se citește textul, este dată definiția snoavei, apoi cea a planului simplu de idei și cea a momentelor subiectului, adică elemente de pură teorie literară. Mai apoi se fac exerciții de vocabular, cu sinonime, antonime etc. Momentul de creativitate maximă este la sfîrșitul orei, cînd li se cere elevilor să formuleze un alt deznodămînt al snoavei (de ce?). Nu spun că nu este utilă formarea tuturor acestor deprinderi de lucru cu textul citit. Dar prima în­tîlnire a unui copil cu un text ar trebui să fie una în care să descopere plăcerea, bucuria cititului, și nu plictiseala unor algoritmi de lectură. Nu ar ajunge mai prompt la înțelesul și la farmecul snoavei dacă, după această primă lectură, i s-ar da detalii semnificative despre perioada în care se petrece acțiunea, despre profilul general al personajelor, despre felul în care s-a „născut“ Păcală, despre personaje asemănătoare din literatura universală, despre umorul întîmplării sau despre alte farse, recoltate din lectura sau experiența fiecăruia?

Exemplele pot continua pe multe pagini. Sigur, de vină nu sînt (numai) profesorii: există destule constrîngeri în abordarea creativă a unui text, constrîngeri date de manuale, programe, „directive“ ale ministerului. Dar mă gîndesc că schimbarea, marea schimbare din învățămîntul românesc, ar putea fi începută și cu mici acte de „erezie“ petrecute la cîte-o oră de literatura română. 

Maria Iordănescu este psiholog.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.