Fără speranţă
În data de 4 ianuarie, Pavel Năstase a fost numit ministru al Educației. În doar o săptămînă de la votul de învestitură, a reușit să adune tot atîtea vești proaste cît alți Feți-Frumoși miniștri ai Educației în cîteva luni sau chiar ani. Să le inventariem, adunate de prin mass-media, ca să știm cu cine pornim la drumul greu al marilor schimbări din educație.
Mai întîi, un citat din discursul domniei-sale, ținut în fața Comisiilor reunite pentru învățămînt, știință, tineret și sport din Parlament, citat preluat din ziarul Adevărul, ediția din 4 ianuarie 2017: „Avem în momentul de faţă peste 200 de şcoli profesionale în acest învăţămînt dual unde sînt peste 25.000 de elevi care învaţă în acest învăţămînt. Trebuie găsită o reglementare astfel încît aceste şcoli să nu fie considerate şcoli de mîna a doua. Sînt oameni care din naştere, nativ, nu pot lua un bacalaureat. Acest lucru s-a întîmplat dintotdeauna. Mi-aduc aminte cînd eram elev, 40% luam bacalaureatul, nu toată lumea. Acum vrem toţi să fim bacalaureaţi. (…) Sînt oameni care înţeleg mai greu lucrurile şi în care (!) trebuie să procedăm cu foarte mare atenţie.“ Lăsînd la o parte felul în care se exprimă domnul ministru, am cîteva nedumeriri legate de aceste aserțiuni: 1) De unde a tras domnia-sa concluzia că școlile profesionale sînt socotite de rang inferior? De către cine? Dimpotrivă, la cît de puține sînt și la ce goluri profesionale avem pe piața muncii, aș spune că școlile în care se învață meșteșuguri sînt neprețuite pentru toată suflarea românească zdravănă la cap. 2) Nu noi „vrem să fim toți bacalaureați“, ci doamna Ecaterina Andronescu, colega de partid, desființînd școlile de arte și meserii și obligînd tinerii să ajungă în fața unui examen care nu le folosea la (mai) nimic. 3) Domnul ministru lasă să se înțeleagă că școlile de meserii sînt pline de tineri stigmatizați mintal încă de la naștere, că opțiunea lor de a deprinde un meșteșug nu e decît resemnare, renunțare în fața unor limitări native nefericite. No comment.
Aflăm, tot din presă, o altă veste proastă: că noul ministru le dă posibilitatea vechilor directori de școli care nu au luat concursul de ocupare a funcției de conducere sau care nici măcar nu s-au prezentat la examinare să fie „numiți“ din nou în aceleași posturi. Explicația oferită de demnitar? Ar fi o „discriminare“ a celor care au picat dacă nu ar fi socotiți eligibili pentru funcția de director. E ca și cum am spune că un tînăr care a picat la Politehnică e discriminat dacă nu e angajat ca inginer. O aiureală enormă. O astfel de „viziune“ la vîrful educației smintește de-a dreptul înțelesul unor cuvinte precum examen, rigoare, lege, model, performanță, principii, profesionalism, încredere, corectitudine etc., adică valori pe care școala ar trebui să mizeze. Mă întreb ce gîndește oare un elev de clasa a opta, aflat aproape de un examen pe care ar trebui să îl ia în serios, despre propriul director care își păstrează funcția, deși nu a luat notă de trecere.
Dar „generozitatea“ domnului ministru cu cei care au greșit în fața legii e veche: domnia-sa a aprobat, pe vremea cînd era rector al Academiei de Științe Economice, reîntoarcerea la catedră a lui Andrei Hrebenciuc, proaspăt inculpat pentru constituirea unui grup infracțional organizat, spălare de bani și complicitate la trafic de influență (fapte recunoscute în fața judecătorilor).
Tot ziarele vorbesc despre felul în care domnul Năstase promite noi victorii în lupta împotriva CNATDCU și a celor care deconspiră plagiatele din așa-zisa lume academică. (Ajutor de nădejde îi va fi domnul Liviu Pop, proaspăt secretar de stat în Ministerul Educației, fost șef al aceluiași minister pe vremea cînd singurul obiectiv de performanță al acestuia era albirea onoarei domnului Victor Ponta.) Este incredibil cîtă rîvnă pot depune cei din PSD pentru a acoperi hoția intelectuală, cîți mușchi arată mulțimii și cîtă ipocrizie pot pune la bătaie, pentru ca plagiatorii care deocamdată dorm liniștiți să își continue somnul în funcții de conducere. Și pentru că tot veni vorba despre plagiate, site-ul România Curată vorbește despre un articol semnat, printre alții, de – ați ghicit! – domnul ministru al Educației, articol plagiat în proporție de 51%. Sînt date adrese de web, note, comparații, tot tacîmul.
Cam așa începem anul. Și reforma. Și educația. Și școala. Cu vești „vesele“, care nu îngăduie nici o speranță.
Maria Iordănescu este psiholog.
