Extraordinara poveste a unui tablou urît

Publicat în Dilema Veche nr. 587 din 14-20 mai 2015
Mîrlanii cu palat jpeg

Ajunsese cu un mineralier sub pavilion românesc în portul Santos, în Brazilia, de vreo trei zile şi se plictisise deja doar la gîndul drumului de întoarcere. Aşezat pe Atlantic, portul scotea o limbă imensă printre mai multe canale destul de greu de desluşit pentru cineva care-l vedea pentru prima oară. Atmosfera era însă ca a oricărui port; niciodată dormind, murdar, zgomotos, porţionat de legourile colorate ale containe-relor dreptunghiulare de tablă. Acostaseră pe unul din terminalele care avea apoi să se privatizeze şi să se numească Tecon Imbituba şi mai aveau ceva de aşteptat. Nici în oraş n-a prea avut ce căuta că ploua ca naiba, mult şi des, iar căldura şi umezeala îţi lipeau hainele de corp şi simţeai cum începi să mucegăieşti încetişor. 

Pentru acasă a luat tainul de cafea tare, braziliană – era aur pe vremea aia, în România anilor ’70-’80 – şi a mai tîrguit de la un negustor din stradă un tablou cam cît un bloc de desen mare. Urît. Copios de urît. Lui, cu gusturile lui de marinar fără multe clase, i-a plăcut din prima şi a crezut o să-i placă şi nevesti-sii, la Constanţa. Omul era un soi de aventurier şi o figură bizară în familia extinsă. Cu părul negru şi creţ, pielea smeadă şi o pereche de ochi oblici catifelaţi, trebuie că rupsese ceva inimi prin porturile în care ajunsese. Purta la gît trei şiraguri de amulete: un ardei iute uscat, o inimă mică de agată şi un ochi stilizat, rotund, cu o privire halucinată – împotriva deochiului. Tabloul fusese meşterit de cineva care iubea marea şi lemnul. Din îngemănarea de preferinţe ieşise un peisaj cu o mare neverosimil de albastră, înspumată cu tempera albă, cu profunzimi din trăsături bleumarin de pensulă şi cu pescăruşi făcuţi din lemnişoare, zburătăciţi pe deasupra valurilor.  Lemnişoarele păreau a fi un soi de aşchii lucioase de bambus, iar mîinile răbdătoare ale creatorului încercaseră să facă aripile pană cu pană. Ba chiar pescăruşii aveau şi cîte un ochişor negru dintr-o mărgea minusculă pe o parte a capului. Zburau etern aşa, înţepeniţi de o sciatică a reprezentării, deasupra unui ocean turcoaz. 

Tabloul ăsta adus de unchiul meu, marinarul, a ajuns nu mai ştiu cum la noi, în apartamentul din Bucureşti. O fi fost cadou de nunta maică-mii şi nu s-a îndurat să-l arunce, habar n-am. Îl ştiu însă din copilărie şi i-aş putea reproduce detaliile cu ochii închişi, trezită brusc din somn în crucea nopţii. Tabloul ăsta îmi e pirogravat pe creier şi acolo a rămas, indiferent de cîte minunăţii am văzut apoi în viaţă şi de cîte întîmplări fantastice mi-au prăjit apoi sinapsele. 

L-am uitat complet cînd am plecat de acasă, în propria mea viaţă şi în restul caselor pe care le-am locuit. Pînă cînd o întîmplare povestită de taică-miu mi l-a readus în memorie. „Mai ştii“, zice tata, „tabloul ăla cu pescăruşi de la Lup-Babay (porecla unchiului)?“ „Care?“, zic, ascultînd pe jumătate. „Ăla cu albatroşi, sau ce erau, de bambus“, zice el. Îi arăt din ochi că mi-am adus aminte. „Să vezi“, zice. „Cînd am făcut curăţenia aia mare cu maică-ta acum două luni, am aruncat şi o grămadă de chestii. Tabloul ăsta… mi-a fost milă să-l arunc la gunoi aşa că l-am pus în nişte saci cu haine pe care urma să-i ia femeia de serviciu.“ Mă uit la taică-miu, el continuă: „În fine, am uitat cu totul de el pînă acum o săptămînă, cînd m-am dus La Distruşi (asta-i cîrciuma din piaţă unde se opreşte după ce-l trimite maică-mea să ia pătrunjel şi vine cu leuştean în loc). Intru să beau un pahar de vin, şi, ce să vezi… tabloul nostru era pe perete!!!“ „’Ai, nu mai spune“, îi zic tot din ochi, sincer mirată. „Da, zice, era fix sub o seceră cu un ciocan făcute, ştii, din seceră şi ciocan adevărate.“ (Cîrciuma pe care noi am poreclit-o „La Distruşi“ e un monument de stabiliment proletar în care beau doar bărbaţii.) „Era acolo tabloul nostru. Mi-a fost ruşine să-i întreb de unde îl au“, a mai zis tata. N-are nimic, o să mă duc eu să întreb. Povestea lui, care începe în anii ’70 în Santos, nu merită să moară aşa. Vă ţin la curent. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

Marcel Ciolacu FOTO Inquam Photos  Ilona Andrei jpg
Sondaj. PSD conduce detașat, PNL, dublu față de AUR. Ce diferențe sunt față de ultimul studiu sociologic
Ultimul sondaj al CURS, realizat zilele trecute, arată că PSD se bucură de o intenție de vot de 34%, în timp ce PNL este cu zece procente în spatele social-democraților
Evgheni Prigojin FOTO Profimedia
Evgheni Prigojin, ținut în frâu cu alt interlop
Oficialii ruși vor să mai stăvilească influența șefului grupului paramilitar rus Wagner, Evgheni Prigojin, finanțatorul așa-numitei armate private a lui Vladimir Putin.
barbat reflux gastric shutterstock 2039879552 jpg
Remedii la domiciliu pentru arsuri la stomac: 10 moduri de a scăpa de refluxul gastric
Arsurile la stomac se resimt în zona pieptului și apar atunci când acidul gastric se întoarce în esofag. Ele pot dura doar câteva minute sau pot provoca neplăceri și pe durate mai mari.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.