Electrocasnicele şi pseudogospodăria

Publicat în Dilema Veche nr. 666 din 24-30 noiembrie 2016
Hotel şi Enterprise jpeg

Am fost, de curînd, la cumpărături de electrocasnice. Și o spun așa, explicit, nu pentru că, în mod real, ar avea vreo importanță, ci pentru că, ani la rînd, mulți dintre conaționalii noștri s-au îngrămădit la cumpărăturile de electrocasnice. S-au îmbulzit la rate și credite, după perioada de penurie ceaușistă. Acumularea de electrocasnice dădea, printre altele, măsura unei gospodării. Măsura viabilității, a adecvării și a actualității respectivei gospodării. Ai robot de bucătărie, mașină de spălat de nu știu care și plasmă – ești în rîndul lumii. Știu familii care aveau cîte un televizor în fiecare cameră și roboți de bucătărie atît de complicați încît nu îi puteau folosi, dublați de mixer, blender, mașină de tocat, răzătoare electrică etc. Era o chestiune de statut și recuperare. Ce dacă, în lumina difuză a dimineții, cafeaua, tot turcească, fierbe tot în clasicul ibric roșu cu buline albe, atîta timp cît pe rafturile din dulapul nou, în perete, strălucesc filtrul, espressorul și cafetiera? Ce dacă îți storci din greu lămîile și portocalele cu aceeași storcătoare veche, galbenă, scorojită și mică, odată ce ai un uriaș aparat care nu doar stoarce fructele, ci și legumele, și le desparte zeama de pulpă?

Imaginea bucătăriei perfecționate și ultradotate, precum vedeam în filmele americane cu suburbii de prin anii ’50-’60, în care femeia perfectă, cu bucle blonde impecabile și fixe, cu fusta cloș și juponul apretat, meșterea profesionist, dar delicat ceva pe acolo, mi s-a întipărit în minte mai curînd ca spectacol decît ca realitate. Mai curînd precum o caricatură decît ca un deziderat. Imaginea asta mi o aduc aminte din Big Fish (2003, Tim Burton), în care Sandra Bloom, soția tatălui aparent mitoman, interpretată mai întîi de Alison Lohman și apoi de Jessica Lange, întruchipa, cel puțin inițial, chiar tipul ăsta de personaj. În Bewitched (Sol Saks, 1964-1972), difuzat ani de zile și la noi sub titlul Ce vrăji a mai făcut nevasta mea, serial realizat chiar aproximativ în perioada în care se întîmpla povestea din Big Fish, soluția pe care Samantha (Elizabeth Montgomery) o adoptă pentru a face față veșnicei rutine zilnice e vrăjitoria. E adevărat că, de destule ori, Samantha pune vrăjile-n cui și se apucă să facă treburile precum muritorii de rînd, the hard way… Dar are magia oricînd la îndemînă și o poate folosi cînd se plictisește de rutină. Joy (2015, David O. Russell) rezolvă situația casnică prin soluții neconvenționale (păstrarea familiei dizolvate și cultivarea aproape sinucigașă a relațiilor cu toți membrii ei, indiferent de tarele lor), precum și inventarea unor dispozitive aproape fantastice (mopul-minune) care să ușureze și să eficientizeze munca gospodărească.

Dar lăsînd filmele deoparte, viața de toate zilele, în gospodărie, își continuă, uneori grațios, alteori poticnit, slalomul printre aparatele novatoare și tradițiile cele mai simple. Aparatul de făcut sucuri pe care l-am luat acum, despre care ni s-a spus, ba chiar repetat, că e „profesionist“ (de asta, de altfel, a fost și mult mai scump decît toate celelalte), care e marca Oursson și e roșu, impune respect. Ne e ușor frică de el, ne e teamă să nu-l stricăm și, ca atare, ne purtăm cît mai delicat cu el. Ba chiar îl evităm, uneori, pentru că montatul pieselor e minuțios, și doar îl privim cu coada ochiului. De destule ori, însă, funcționează și îl folosim. Conform denumirii lui, în anumite situații chiar aduce cu un urs: e uriaș și produce un soi de mormăit. Folosim, în sfîrșit, și noul filtru de cafea, care vine după ce, mult timp, am făcut cafeaua într-o cană care nu se potrivea vechiului filtru: cana originală ni s-a spart și nu am mai găsit una ca ea. Nu se mai fabrică, ni s-a spus. Așa că am cumpărat și noi ce-am găsit și am aplicat o soluție de Trăsnea: țineam cana cu mîna, ușor ridicată, ca să curgă cafeaua. Și am făcut asta à la longue, fără să ne mai dăm seama, aproape.

Nu pot să nu îmi amintesc de bucătăria bunicului meu, cea dintîi pe care am „prins-o“ în viața asta, în care cafeaua se rîșnea de mînă, carnea se toca tot manual, la mașina prinsă de marginea mesei de bucătărie, fierul de călcat se încălzea pe aragaz, iar cozonacul era lăsat să crească într-un lighean acoperit pe soba (e drept, cu gaze) din sufragerie. Și toate astea nu se întîmplau într-un sat din fundul Moldovei, ci în buricul tîrgului, pe lîngă Parcul Tineretului, prin anii ’70 spre ’80. De altfel, în anii ’90, cînd propriul meu copil era mic și apăruseră aparate electrocasnice mai complicate, țin minte că, avînd o perioadă mai prosperă, am tot cumpărat – era în trend. Cum nici noi, nici bona din Republica Moldova nu prea știam să le folosim, de multe din ele, din păcate, s-a cam ales praful.

Acum ne aflăm într-o altă epocă: mai matură și mai conștientă. Mînuim aparatele mai cu grijă, mai cu frică. Dar fără să le luăm prea tare în serios. Și ne jucăm de-a gospodăria mai delicat, fără patima anilor ’90, sau chiar a anilor 2000. Ne bucurăm că le avem, dar nu sîntem dependenți de ele...

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

Horoscop - zodii - zodiac FOTO Shutterstock
Horoscopul zilei, 3 decembrie. O zodie se va confrunta cu probleme mari
Horoscopul zilei pentru ziua de sâmbătă, 3 decembrie, este realizat de astrologul Click, Lorina, și vine cu predicții complete pentru toate zodiile.
Becali
Lucian Bode la Consiliul JAI FOTO Facebook Lucian Bode
Ce este Consiliul JAI, care decide dacă România poate sau nu să adere la Schengen
Consiliul JAI este format din miniștri de Interne, responsabili cu migrația, gestionarea frontierelor și cooperarea polițienească, însă nu toate statele membre UE au aceeași repartizare a sarcinilor între miniștri.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.