„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”

Publicat în Dilema Veche nr. 980 din 19 ianuarie – 25 ianuarie 2023
Cea mai bună parte din noi jpeg

Acum douăzeci de ani, cînd am început munca în televiziune, la Matinal, mă trezeam la ora 4 și un sfert. La 5 venea mașina de la serviciu și cam atît îmi lua să ies din casă val-vîrtej și să ajung la punctul de întîlnire. Ora 11 mă găsea la masa de prînz, iar ochii mi se închideau înainte de 9 seara, inclusiv în week-end. Mai amuzant este că, deși știam de ceva timp că voi veni în acea vară la Matinal, să văd cum se lucrează, nu am reușit să mă trezesc nici măcar o dată să urmăresc la televizor emisiunea, care începea la 7. Vîrsta de 24 de ani implică nepăsare și energie, în același timp, și e bine să fie așa.

Să te ridici din pat în zorii zilei sau abia după ce au plecat toate mașinile din parcare, dar și productivitatea ta cînd lucrezi sau trebuie să te concentrezi țin de ceea ce numim „cronotipul” fiecăruia. El este cel care ne împarte în matinali și nocturni. De fapt, aceasta este o clasificare sumară, specialiștii au identificat, în timp, mai multe cronotipuri. Se pare că ele au și o componentă genetică și este util să fie luate în seamă cînd o persoană își organizează programul zilnic.

Îmi amintesc că, elevă fiind, ora la care îmi terminam temele s-a mutat, încet, de la miezul nopții spre 2 dimineața și, în liceu, la 4 sau chiar 5. Ai mei au încercat să mă convingă în diverse feluri că nu e sănătos, au suspectat că nu sînt destul de organizată sau că pierd timpul aiurea, dar adevărul este că, peste zi, nu mă puteam concentra. Au amenințat că vin să îmi închidă lumina la o anumită oră, dar n-au făcut asta niciodată. Tot de la ei am aflat că, în primii mei ani de viață, făceau cu rîndul noaptea să stea cu mine. Nu plîngeam, dar ceream atenție. Cînd venea ziua și trebuia să merg la grădiniță, eram imposibil de trezit și, din cauza mea, întîrziau și ei.

Din toate momentele „academice” importante – olimpiade, concursuri, bacalaureat, examene –, dar și din plecările în excursii sau concedii, ce îmi amintesc pregnant este cît de îngrozitor de somn îmi era. Lucrurile nu s-au schimbat cu vîrsta, cum se mai întîmplă. Scriu textele noaptea și, într-o vreme în care prezentam o emisiune în direct de la 10 dimineața și trebuia să ajung din timp în TVR, în noaptea de dinainte dormeam două-trei ore. Adrenalina transmisiei mai rezolva cîte ceva, dar nu eram nici pe departe în cea mai bună formă. Jetlag social” este denumirea folosită pentru situațiile în care cerințele programului tău sau obligațiile sociale sînt în contradicție cu cronotipul pe care îl ai – cu diverse consecințe nefaste asupra sănătății tale, fizice și psihice. În toate acestea însă, a contat mult faptul că nu am copii de a căror creștere să mă ocup, care să mă trezească din varii motive sau pe care să-i pregătesc pentru grădiniță și școală. Cunoștințele mele care au devenit mame îmi spun că abia acum realizează cît de mult timp pierdeau înainte și cîte lucruri se pot rezolva înainte de prînz.

Tendința înrădăcinată este să se asocieze somnul pînă tîrziu cu lenea, iresponsabilitatea sau imaturitatea. Celor care preferă să lucreze noaptea li se induce de timpuriu un sentiment de vinovăție, precum și ideea că ar fi de dorit să schimbe lucrurile. Acest grup, din care fac parte, alege să-și programeze mail-urile scrise nocturn pentru expediere în dimineața următoare, ca să ascundă ora la care au fost redactate și să nu dea impresia că sînt workaholici, că n-au altceva mai bun de făcut seara, că nu ies din casă. Pe scurt, nu vor să alimenteze concepția că ar fi niște ciudați.

Am lucrat, cu aceiași oameni dintr-o echipă mică, aproape zece ani, la talk-show-uri politice în TVR. Cam pe la ora 9 seara trebuia să fim în cea mai alertă formă a noastră. În repetate rînduri, întîlnirile se prelungeau, iar noi ajungeam acasă mult după miezul nopții. Colegii mai matinali se băteau cu pumnul în piept că erau în televiziune cînd noi dormeam, uitînd că terminam programul cînd nu mai era nimeni pe străzi. Societatea acceptă mai greu sau deloc faptul că unii lucrează la fel de mult sau de bine, numai că la alte ore. Destui manageri au preferat să-și cheme angajații la serviciu chiar și în pandemie, pentru a fi „la program”, opinia generalizată pînă în epoca „remote” fiind aceea că, dacă lucrezi de acasă, tragi chiulul. 

© wikimedia commons
© wikimedia commons

Cronobiologul german Till Roenneberg, cel care a conceput și un chestionar pentru a desemna cronotipul fiecăruia, este de părere că scurtarea perioadei de expunere la lumină naturală ne mută un pic înainte ceasurile interne. Tocmai de aceea, majoritatea oamenilor au nevoie de alarma de trezire. Roenneberg propune o lume ideală fără deșteptătoare, în care oamenii să meargă la culcare cînd le e somn și să se trezească atunci cînd ritmul biologic le-o dictează. A fi „pasăre de noapte” nu e același lucru cu a fi insomniac, din contra, somnul poate fi excelent, pe fusul lui orar. Problemele apar atunci cînd cerințele de la muncă îți impun altceva. Oamenii te caută dimineața și fac comentarii sarcastice cînd constată că te-au trezit, deși tu nu-i suni la ore mici, cînd ai mai mare chef de vorbă.

Experții spun că cronotipul mai poate suferi modificări, cu vîrsta, dar acestea nu se produc forțat. Ce putem schimba sînt obiceiurile legate de somn, așa încît să fie unul de calitate, numărînd suficiente ore, dacă e posibil, în același interval. Se pare că nu putem recupera somnul pierdut peste săptămînă în week-end și că o oră în minus ne afectează mai mult decît am crede. Dacă acum cîțiva ani stilul de viață sănătos implica mișcare, o alimentație echilibrată, renunțarea la fumat și la alcool în exces, acum prioritizarea somnului e tot mai des pomenită.

Cu ceva vreme în urmă, un bărbat la care țineam mă suna în fiecare dimineață la 9. Eu puneam alarma la 9 fără un sfert, ca să îmi beau cafeaua și să pot fi activă și atentă în conversație, dat fiind că dormisem doar cîteva ore. După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Departe de casă
Ce-mi doresc pentru anul viitor? Nimic altceva decît să călătoresc și să scriu.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.