Zgomotul curățeniei

Marian VASILE
Publicat în Dilema Veche nr. 965 din 6 octombrie – 12 octombrie 2022
image

Bucureștiul are straturi de zgomote. Treburile cotidiene mă duc pe bulevarde mari cum sînt Ștefan cel Mare, Dacia, Regina Elisabeta sau Calea Crîngași. Zgomotul rutier, inclusiv poliție, ambulanțe, pompieri în misiune, este omniprezent, șantierele duduie mai ales că, de cele mai multe ori, nu sînt separate de trotuar prin protecții specifice, unii oameni se exprimă zgomotos și altele. În cartierele-dormitor se aude permanent cum meseriașii sparg pereți, taie faianță, în general cum remodelează apartamentele care și-au uitat structura originală. Este firesc să fie zgomotos, fiind un oraș mare. De fapt, nu este firesc și tocmai mi-am dat seama că această afirmație arată cît de bine m-am obișnuit cu zgomotele acestea.

Din aceste bulevarde ajungi destul de rapid în Grădina Cișmigiu, Parcul Crîngași sau Parcul Circului. În ultimii ani, am observat/auzit un zgomot cel puțin la fel de nociv, care se infiltrează în urechile rezidenților acestui oraș. Zgomotul curățeniei din parcuri. Puține și deseori înconjurate de bulevarde mari tranzitate de mii de mașini pe zi, parcurile, te-ai gîndi, sînt oaze de liniște și aer cît de cît mai curat. Spații de pauză de la iureșul vieții din Capitală. Însă permanent se aude o suflantă, o motocositoare, o drujbă, un vîjîit tehnologic. Deși iarba nu trebuie tunsă zilnic, praful-frunzele-apa nu trebuie suflate, din punctul meu de vedere, niciodată, copacii nu trebuie toaletați permanent, aceste lucruri se întîmplă deseori în parcurile bucureștene. Zgomotele enumerate te străpung prin nonritmicitatea lor, prin creșterea și descreșterea scrîșnetului care îți zgîrie timpanele. Sus-jos sus-jos, cineva joacă un joc crud prin care îți încearcă suportabilitatea, rezistența la tortură.

Deși reflectă modernul prin tehnologiile mai mult sau mai puțin recent inventate, sînt zgomote ale unei lumi conservatoare. Instrumentele respective sînt manevrate de bărbați, rareori de femei. Aceste zgomote au un sens existențial care le confirmă sau atribuie o identitate manevratorilor. Cel care manevrează ține aparatul cu picioarele înfipte bine în pămînt, căștile după gît – dacă există –, tricoul transpirat, cu o culoare incertă. Așa arată, atunci cînd este privită de o persoană abrutizată de zgomotul care îi macină bunul-simț, o persoană abrutizată de statul în soare, zgomot și gaze de benzină care trebuie să zîmbească și să arate că muncește cu spor și eficient cînd i se face poză pentru pagina de social media a instituției. Zgomotul este necesar pentru identitatea manevratorului, dar și pentru confirmarea activității pe care o desfășoară. Timpul nu trebuie irosit. Dacă șeful brigăzii nu face poză cu tăietorii aliniați trebuie să se audă că lucrează. Zgomotul marchează prezența instituției, a grijii nețărmurite față de cetățean. Zgomotul este grijă. E grija cuiva care știe cum e mai bine pentru noi toți, noi toți fiind la fel, apreciind intervenția și direcția. Zgomotul ne spune că cineva are grijă de noi, ne ține în curățenie și ordine cu orice preț, chiar și cu prețul sănătății noastre mintale și fizice. Sănătatea noastră mintală, în viziunea celor care administrează curățenia, nu este afectată de suprazgomotul zdrăngănitoarelor și vuruitoarelor utilaje de grădinărit. Sănătatea noastră fizică nu este afectată de noxele nefiltrate, dar infiltrate în spațiul care ar fi trebuit să purifice existența locuitorului urban. Parcul nu înseamnă verdeață, aer curat, răcoare, liniște, toate atribute ale unei oaze într-un oraș aglomerat. Parcul înseamnă curățenie și grijă. Este o afirmație sonică a grijii.

Cui îi folosește zgomotul? Zgomotul pare o decizie asumată de administratorii gospodari care ajută orașul să se curețe, să se purifice și să se dezvolte. Zgomotul pare mai intens în parcurile din cartierele-dormitor care li se par atractive clasei mijlocii pentru locuire, în zone unde se dezvoltă proiecte imobiliare semnificative, iar vechiul murdar este înlocuit de noulcurat. Xochitl Gonzales, povestind despre experiențele sale sonice din campusul unei universități importante din SUA și ale cartierului său gentrificat, vorbește despre liniște ca virtute, ca semnal pozitiv al poziției sociale de la mijlocul spre vîrful ierarhiei sociale. În cazul nostru, zgomotul este moral, arată virtutea curățeniei care va fi.

Cum se vorbește despre zgomot? Dacă dăm o căutare pe Internet, observăm că referirile din presă sînt, în general, la zgomotul generat de traficul rutier. Dacă ne uităm în Planul de acțiune pentru aglomerarea București disponibil pe versiunea veche a site-ului Primăriei Municipiului București, observăm că măsurile sînt direcționate către zgomotul generat de traficul rutier, feroviar (tren, tramvai), aeroportuar și industrial. Zgomotul curățeniei este un zgomot invizibil la nivel instituțional, ceea ce îl face și mai insidios. În ceea ce privește populația, două treimi din bucureșteni se declară nesatisfăcuți de zgomotul din oraș, doar în Istanbul fiind mai mulți rezidenți nesatisfăcuți. Dintre capitalele Uniunii Europene, Bucureștiul are cei mai puțini rezidenți satisfăcuți de zgomotul din oraș. Zgomotul curățeniei din parcuri, deci conotat pozitiv pentru un oraș perceput murdar (62% sînt nesatisfăcuți de curățenie, procent care ne pune în coada capitalelor UE, mai rău fiind în Lisabona, Atena, Sofia, Bratislava și Roma), probabil nu este, încă, în prim-planul mentalului colectiv. Există astfel riscul să ne obișnuim cu el așa cum am făcut și cu zgomotul traficului rutier, al șantierelor mici din apartamente, al șantierelor mari pentru viitoarele centre comerciale, rezidențiale și de birouri, al festivalurilor din parcuri și multe altele. Pentru că toate acestea au fost și sînt „semnele bune” ale progresului nu o să sesizăm că ne fac rău, că de fapt, pe termen lung, contribuie la degradarea sănătății noastre fizice și mintale. Cam cum se întîmplă cu încălzirea globală.

Marian Vasile este conferențiar dr. la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București și autorul, printre altele, al volumului Introducere în SPSS pentru cercetarea socială și de piață. O perspectivă aplicată,Editura Polirom, 2014.

Foto: wikimedia commons 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

florica boboi 8 jpg
Florica Boboi, noua câștigătoare Chefi la Cuțite! „Îmi bate inima de mor. N-am câștigat nimic în viața mea”
Florica Boboi este câștigătoarea sezonului 10 al emisiunii Chefi la Cuțite. Chiar de Ziua Națională a României, cei trei finaliști au avut o bătălie de zile mari pentru marele trofeu.
Evgheni Prigojin FOTO TASS
Fost coleg de închisoare cu Prigojin: Este un bulangiu, literalmente
„Noi doi am ispăşit o pedepsă în acelaşi timp. Aş vrea să vă spun că Prigojin este un bulangiu, literalmente”, declară Saşa Kurara într-o înregistrare video.
11172012 jpg
Costa Rica - Germania. Fosta campioană mondială din 2014 părăsește pentru a doua oară consecutiv competiția încă din faza grupelor
Multipla campioană mondială, Germania, părăsește pentru a doua oară consecutiv această competiție după triumful obținut în 2014.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.