Un inginer filolog despre liceul anilor ’60

Anton POPESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 1002 din 22 iunie – 28 iunie 2023
image

N-aș putea să mă identific cu formularea lui Bacovia, „liceu, cimitir al tinereții mele”, dar cred că sînt pe undeva pe aproape. În acei ani, din 1963 pînă în 1966, adolescența depindea mai ales de felul în care fiecare reușea să se adapteze vremurilor, să se înscrie în matricea regimului, să supraviețuiască normelor comuniste. Eu n-am prea reușit, deși poate am avut și momente frumoase. Era o epocă crispată, plină de restricții, în care nu puteai să fii liber în exprimări, să trăiești fără complexe. Nu eram noi, adolescenții, prea cuplați la desfășurarea istoriei, dar aceasta își punea amprenta, fără ca noi să observăm, asupra vieților noastre. De pildă, nu am trăit prea intens, după moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, venirea la putere a lui Ceaușescu, în martie 1965. Noi ne vedeam de școală, eram într-un cerc destul de strîmt al activităților zilnice, al pulsiunilor adolescentine. A fost o perioadă cînd chiar am crezut că ceva se va schimba în bine, că uite, a venitla putere un om mai tînăr, care ne va lăsa să ascultăm muzică occidentală, să ieșim din țară (evident că nu singuri, ci cu părinții), să putem să ne exprimăm mai liber. Și, într-adevăr, la început chiar așa părea. Răul s-a produs însă după 1971, după vizitele în Coreea de Nord și China, dar asta s-a întîmplat cînd nu mai eram la liceu.

Terminasem școala generală la o unitate de la Gara de Est unde am fost premiant și am strălucit nu numai datorităcalităților mele, ci poate mai mult datorită nivelului destul de scăzut al elevilor, proveniți în principal din cartierul Baicului. Fusesem încoronat cu diploma de merit pe școală și trebuia să-mi aleg liceul pe care îl voi urma. Situația materială precară a mamei care mă creștea singură după ce divorțase, cînd aveam doar 4 ani, a determinat-o să caute o școală care trebuia să fie și destul de aproape de casă, dar să îndeplinească și cerința de a-mi asigura masa de prînz, adicăun fel de semi-internat, așa cum fusese și la școala de la Gara Obor. Și iată că a găsit Liceul „Iulia Hasdeu”, pe Dimitrov,colț cu Mihai Bravu. Acolo mi-am dus zilele și am trăit, în general, o adolescență cenușie, lipsită de strălucire, aș zice chiar anostă, chiar tristă. Îmi voi aminti mereu cu amărăciune anii petrecuți între zidurile unei clădiri neprimitoare, între niște colegi cu care nu aveam prea multe în comun, cu profesori mediocri.

Surprizele au venit chiar de la început, din primele zile ale clasei a VIII-a. Deși eram încă aureolat de rezultate de top am reușit, îmi amintesc perfect pentru că am avut efectiv un șoc, să iau o primă notă de 8, la chimie. Cum?! Eu, care nu aveam decît note de 10, să încasez un 8? Am primit lovitura drept în piept. Eram supărat desigur și mi-am zis că a fostdoar un accident. Dar după aceea au venit și alte note, și mai proaste, deși învățam la fel, nu-mi schimbasem modul de abordare. Azi așa, mîine așa, am început să mă obișnuiesc. Constatam însă că erau în clasă elevi privilegiați, cu relații la profesori, care încasau notele cele mari pe ochi frumoși. Am trecut și peste asta, mi-am zis că așa e viața și că, de fapt,trebuie să mă adaptez situației. Dintr-un elev de nota 10 am ajuns destul de repede la unul de 7 sau chiar de 6, adică în zona mediocrității. La vîrsta aceea, 15-16 ani, nu realizezi că trebuie să te lupți pentru a te impune, eu avusesem totul înainte fără nici un efort, doar pocnind din degete. În plus a mai existat ceva: școala a făcut un experiment cu generația noastră la care s-a renunțat ulterior, ne-a despărțit în clase de băieți și de fete. S-a întîmplat din clasa a IX-a. Ne făcuserăm fiecare prietene, simpatii, chiar pasiuni și, dintr-odată, nu ne mai vedeam decît în pauze, nu o mai vedeam pe iubita mea Nadolu Liliana cum se dezbrăca la ora de sport sau nu mă mai puteam întoarce în bancă la altă iubită, Stoian Mioara, ca să-i arunc ocheade și să ne scriem bilețele. Eram numai noi, niște hăndrălăi de băieți care făceam numai tîmpenii, ne băteam, ne înjuram. Nu existau, desigur, Internet, TikTok sau alte rețele sociale, nu erau calculatoare, telefoane mobile. Nimic. Numai noi care așteptam ora de sport ca să ne înfruntam la fotbal pentru că un profesor nepăsător, în loc să ne disciplineze prin tot felul de activități sportive, ne arunca mingea și ne trimitea în curte, ca să scape de noi. Iar noi ce făceam? Băteam mingea, urlam și făceam clasamente. Apoi reveneam în clasă și o așteptam pe ciumăfaia de profă de mate, celebra madam Motaș, o femeie urîtă și de o severitate cumplită care abia aștepta să ne trîntească vreun 3, dacăcredea ea că ai copiat tema de la alt coleg și ne trosnea și cu catalogul peste scăfîrlie, ca o pedeapsă de Ev Mediu. Avea faliții ei și, evident, unii chiar o meritau. Apoi mai venea și profa de chimie care nu avea nici o tragere de inimă legată de meseria ei și nu reușea să ne insufle nici nouă vreo înclinație spre materia respectivă. La fel și profa de română, doamna Muscă. Îmi plăcea materia, citeam cărți de literatură și mi-ar fi plăcut niște dezbateri în clasă pornind de la ceea ce citisem, cu argumente care să nu fie copiate după cele din manuale, pe care eram obligați să le învățăm. Cred că și acum e la fel, creativitatea elevului e aruncată la coș, el fiind pedepsit să învețe interpretările manualului, cuvînt cu cuvînt.

Și uite așa, cam după două trimestre de liceu, am fost chemat la cancelarie unde m-a întîmpinat tovarășa directoare a școlii, care, cu o tristețe impusă, m-a întrebat sec: „Dar ce s-a întîmplat cu tine? Ai venit de la școala generală un elev premiant, iar aici te zbați în zone mediocre?”. Ei bine, aș fi vrut să-i spun că eram total dezorientat, descumpănit, mîhnit de ceea ce trăiam acolo, de felul în care corpul profesoral trata preferențial elevii, dar m-am abținut fiindcă realizasem între timp că mă adaptasem perfect acelui regim, nu mai aveam nici o ambiție, e adevărat că nici nu  mă mai trăgea ața la învățătură, la 15 ani mă blazasem deja îngrozitor, mă adaptasem sistemului de nonvalori ale acestei țări. Ce rost avea săîncerci să strălucești, ce să faci cu acea strălucire, pentru cine, pentru ce?

Astfel că, în clasa a XI-a, cînd maică-mea a venit la școală, la o ședință cu părinții și madam Motaș, care era și dirigintă, a întrebat părinții ce și-ar dori elevii să urmeze mai departe, iar  maică-mea a îndrăznit să spună că Politehnică, reacția ei a fost rapidă și extrem de dură: nu acolo, în nici un caz, el nu e făcut pentru Politehnică. Abia atunci, după acea ședință, mi-a revenit ambiția și am înfruntat sentința, învățînd matematică și fizică, și am intrat în prima jumătate de tabel la Energetică. Ceea ce ulterior s-a dovedit că a fost o greșeală și că profa de matematică avea dreptate: nu eram făcut pentru tehnică, dar te pui cu ambiția omului? Ulterior am regretat și am îndreptat cumva greșeala, mai apoi absolvind și Filologia, ceea ce l-a făcut pe celebrul profesor Ovid S. Crohmălniceanu, la examenul de licență, să exclame: „Uite,domnule, la așa ceva nu mă așteptam, un inginer filolog! Bravos!”.

Anton Popescu este inginer și redactor de carte. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Imagini spectaculoase de pe Transapuseana, cel mai scump drum din ţară. Primul tronson este aproape gata VIDEO
Primul tronson din drumul de 78 de kilometri, care face legătura între Aiud (Autostrada A10) şi zona Bucium – Abrud (DN 74), va fi recepționat în decembrie.
image
Schimbarea la față a Bisericii Ortodoxe Române: Aprobarea Sfintei Mucenițe Anticorupția
Sfântul Sinod a făcut publice măsurile pe care le ia pentru a combate corupția din cadrul Bisericii Ortodoxe. Preoții nu vor mai putea solicita și primi donații decât dacă acestea sunt de un real folos unităţilor bisericeşti, iar cei care vor fi prinși cu mită riscă excluderea din BOR.
image
Cât se pierde dintr-un porc viu după tăiere: Prețul real al unui kilogram de carne
Porcii „în viu” se vând cu prețuri cuprinse între 15 și chiar 25 lei/kg, însă puțini știu că după tăiere se pierde un procent uriaș din greutate, ceea ce face ca prețul să fie mult mai mare.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic