Mesajul din sticlă

Publicat în Dilema Veche nr. 906 din 19 – 25 august 2021
Mesajul din sticlă jpeg

            „Nu este nimic greșit în schimbare,

dacă schimbarea este făcută în direcția cea bună.”

(Winston Churchill)  

Mai întîi, mărturisesc că ultimii ani au fost greu de dus. Am fost sănătos, slavă Domnului, dar gîndurile m-au purtat către schimbare, iar rezistența pe care am opus-o acestor gînduri m-a obosit și m-a lăsat cu sentimentul că am dus o luptă inutilă prea mult timp. Din mijlocul unor repere cunoscute, pare că nădăjduiesc din ce în ce mai mult la o viață lipsită de angajamentele asumate pînă acum. Uite așa, precum o rebeliune.

Îți spun că e drum lung din oraș pînă pe insulă. Am venit ca să mă dezvălui: dacă timpul și locul îmi permit desfășurarea unui astfel de demers, aleg un om pe care îl privesc fără așteptări o perioadă și cîteodată descopăr o frumoasă poveste, un alt fel de a trăi. Protagonistul acestei introduceri mă preocupă de cîteva zile încoace. Imaginează-ți-l: pantaloni scurți portocalii, borsetă veche de piele agățată de brîu cu rol de portofel, dar și de curea. Cît era soarele pe cer, omul purta sandale sau umbla desculț și întotdeauna fără tricou. Prelua comenzile oamenilor de pe plajă și curăța nisipul dintre cele cîteva șezlonguri de gunoaiele rostogolite de briza mării. Cărunt, părul creț îi acoperea ceafa, cu un cercel discret în ureche, obișnuia să arunce o sticlă cu apă în sus și o prindea rîzînd copilărește, apoi bea cu sete lăsînd capul mult pe spate. Omul intermedia între plajă și barul de pe faleză pe nume „Cactus”. La bustul gol, stătea în soare toată ziua. Din cînd în cînd, trecea cineva prin fața barului și-l saluta sau îl striga de pe strada aglomerată, iar el răspundea vesel cu strigăte și gesturi largi. Invita oamenii la plajă sau la bar, le potrivea șezlongurile după cerințe, fixa umbrela de plajă și stătea la povești cu oricine avea chef de vorbă. Îl vedeam din cînd în cînd coborînd spre marea rece în care se arunca hotărît. Înota cîteva minute, apoi se trîntea pe un șezlong portocaliu aruncat la întîmplare pe plajă lîngă valuri și adormea.

Eram fascinat. Mă întrebam cît cîștiga omul pe lună: 800 de euro, 1.000 de euro?! „Este prea mult pentru ceea ce face!”, îmi spuneam, dar nu părea a fi genul de om care are nevoie de multe ca să trăiască. Voiam să-l aduc în lumea mea, să-mi explic modul lui de viață prin reperele lumii mele, lumea orașului. Am părăsit rușinat narațiunea care se forma în capul meu și-am continuat să-l privesc fără a mai interveni.

Este prima seară cînd stau la o masă la bar. Atras de muzica bună care se aude pe tot bulevardul, personajul meu butonează la laptop. Alege muzica direct de pe YouTube: Pink Floyd, AC/DC, Metallica, Nirvana, Guns’n’Roses, The Who, Whitesnake, alternate cu Earth Wind and Fire, Miles Davis, Chris Rea, Marvin Gaye sau Bob Marley. Seara pare diferit, ușor distant, serios, poartă ochelari, are aceiași pantaloni portocalii, borseta este tot la brîu. Remarc că este desculț și poartă o cămașă albă de bumbac. Oamenii aflați în plimbare pe faleză se opreau la bar pînă cînd locul se umplea. Așa cum se schimba atmosfera se schimba și muzica, iar cînd „aerul” devenea plictisitor, el știa cum să revigoreze terasa cu o nouă melodie (japonezii au o vorbă: „Kuki Yomenai” care înseamnă „nu poți să citești aerul”; ei folosesc această expresie atunci cînd nu poți să interpretezi emoția unui loc).

Am întrebat o chelneriță: „Al cui este localul acesta?”. „Al lui Yannis!”, mi-a răspuns fata. „El e the boss și aici, și pe plajă”, arătînd spre bărbatul care tocmai arunca în sus o sticlă cu apă rîzînd copilărește.

Ce viață simplă duce acest om pe fața căruia descopăr însă multe povești… Nu ajungi să fii desprins de statu quo de ieri pînă azi, să te joci cu o sticlă cu apă în mijlocul lumii, atît de convins că dacă o arunci în aer o vei prinde negreșit, de fiecare dată. Asta presupune experiență, repetiție, adică să continui joaca, copilăria.

Bărbatul dormea pe plajă neîntors în unele după-amieze în care vîntul era lin și plaja mai mult goală. Cînd zgomotul regulat al valurilor era întrerupt de vreun claxon, se trezea o clipă, privea în jur ca să constate dacă e tot acolo, în lumea lui, sau dacă s-a trezit în altă parte. Apoi adormea la loc pe șezlongul lui de lîngă mare.

p7 2 wc jpg jpeg

Altă dată, am virat la stînga în sudul insulei pe un drum cu pietriș de marmură mărunțită, printr-un lan de floarea-soarelui. Am ajuns la un restaurant din lemn construit periculos de aproape de marginea unei stînci abrupte care se înălța din mare. Înăuntru nu părea să fie nimeni. Ventilatoare mari circulau briza mării prin sala obscură unde erau cîteva mese strînse și puse unele peste altele. Parcă mirosea a tutun aromat. Aveam senzația că am ajuns într-un loc care mai era acolo pentru mine o scurtă perioadă.

Mă salută un om cu ochi albaștri, trecut de vîrsta a doua, care semăna cu Richard Chamberlain doar că avea părul lung, șaten deschis și bine îngrijit. Fuma dintr-o pipă. Am cerut de mîncare, a întors o masă peste care a întins o husă albă de hîrtie și nu l-am mai văzut un sfert de ceas. Nu apucasem să comand, așa că nu am știut la ce să mă aștept. A revenit cu un ibric de cafea și pîine prăjită cu usturoi, unt și măsline. Am mîncat împreună fără să ne spunem mare lucru. Într-un fel, cred că amîndoi aveam nevoie de absurdul unei întîlniri într-un moment nepotrivit. Am mîncat aperitivul cu poftă, apoi s-a ridicat și nu l-am mai văzut douăzeci de minute. A revenit cu cartofi prăjiți și un fel de chiftele cu salată de roșii, ceapă și un fel de lipii pufoase. Am înțeles că îmi servea ce avea.

Venise pe insulă acum douăzeci de ani, cumpărase restaurantul pe care mai bine de cincisprezece ani l-a gestionat împreună cu nevasta lui. „Noi am dat un nume acestui loc care era în paragină atunci cînd l-am cumpărat”, spunea. Dar hotelurile care astăzi servesc all-inclusive ne-au împuținat clienții!” Se despărțiseră cu doi ani în urmă, aveau doi copii mari, pe care i-a așteptat la restaurant vreme de doi ani. Dar nu au venit, așa că era cazul să plece fără a i se fi oferit prilejul unui rămas-bun. „Să plecați unde?”, l-am întrebat. Privea absorbit pînza albă a unui windsurfer care sărea pe valuri paralel cu orizontul. „Înapoi în Australia!”, a răspuns zîmbind. 

Mi-am adus aminte de acești oameni în mijlocul orașului meu și-am început să-mi vorbesc pentru a-mi reaminti că este o vreme pentru zgomot și o vreme pentru liniște: „Îți spun că e drum lung din oraș pînă pe insulă, dar tu parcurge-l fără teamă. Mergi pe scurtături numai dacă sînt întîmplătoare, nu le căuta. Ce scriu are legătură cu viitorul tău pentru că aici nu mai știi cum să trăiești, în aparenta fericire din limitele date ale orașului tău. O insulă e însă altceva. Îi poți distinge fiecare margine, limitele sînt bine definite, de la mărginimea pămîntului la nemărginimea insulei, apoi începe neantul. Oceane și mări spre care privesc umil ca înspre orice nu are sfîrșit. Adu-ți aminte de tine pentru că acolo unde trăiești simțurile nu se disting, gîndurile nu se aud. Oprește-te din muncă și stai în liniște oriunde găsești o insulă. Ascultă vîntul, plimba-te în ploaie, miroase marea și stai desculț ori de cîte ori se poate”.

Alexandru Gheorghe este jurist, specialist în protecția datelor și implementare a programelor de securitate cibernetică.

Foto: wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

calinic si balasoiu 01 foto arhiepiscopia argesului jpg
Arhiepiscopul Calinic, reacție în cazul deputatului Bălășoiu, exclus de PSD după un scandal sexual FOTO
Exclus din PSD după ce ar fi apărut în mai multe imagini dezbrăcat alături de un tânăr, deputatul Aurel Bălășoiu a fost exclus și din Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului.
Prospecţiuni Niş Petrol la Cenad FOTO Ştefan Both
Percheziții DIICOT la Gazprom România. Adresele la care au descins mascații, în Timișoara și în București
Mai multe birouri ale NIS Petrol, filiala din România a Gazprom, sunt vizate de percheziții DIICOT. Anchetatorii au descins luni, 3 octombrie, la cinci adrese din Timișoara și la trei din București.
kristalina georgieva
FMI susţine că 20 de ţări ar avea nevoie de asistenţă de urgenţă pentru a face faţă crizei alimentare
Directorul general al Fondului Monetar Internaţional (FMI), Kristalina Georgieva, afirmă că 48 de ţări sunt expuse la criza alimentară globală, iar jumătate din ele sunt vulnerabile.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia