Ia, cocoană, ia, cocoană

Emil BELU
Publicat în Dilema Veche nr. 1019 din 19 octombrie – 25 octombrie 2023
image

În copilărie – inutil să menționez originile oltenești –, eram nelipsit din căruța care mergea la oraș, la piață. Aproape că făceam parte din marfa încărcată la limită, cu loitrele căruței trosnind sub povara greutății la fiecare groapă. Mi se găsea întotdeauna un loc printre coșurile cu struguri, lubenițe, roșii, legume. Nu prea iubeam sculatul în zori, pentru că se pleca pe întuneric, mai ales toamna, iar cînd se lumina de ziuă trebuia ca marfa să fie pe tarabă. Mă trezeam la intrarea în oraș, sub palida lumină a rarelor becuri din acel început de electrificare a țării. Semnalul deșteptării îl dădea Liza, nelipsita noastră cățea legată de căruță, ea era cea care valida pașaportul oltenesc al transportului. Credinciosul oficiu de pază – caméra de surveillance – al căruței, pe dosnicele  străzi din apropierea pieței, era atributul ei.

Dacă vînzarea mergea ceva mai bine, cu tata și cu vecinul Costică luam o gustare pe o stradă din apropiere, la o cîrciumă cu cîteva mese de metal ruginit așezate pe trotuar, unde eram răsfățat cu vreo doi mititei, iar însoțitorii, sub influența berii, se țineau de glume. Lîngă cîrciumă era o croitorie, iar un ucenic, în fața intrării, învîrtea în draci un fier de călcat cu cărbuni aprinși, practică curentă în acele vremuri. Nea Costică, vecinul nostru, un glumeț fără pereche, spune o glumă, cu vocea lui baritonală dată la maximum, ca să audă și ceilalți mușterii. I-auziți una: poate nu știți că la croitoria asta ar fi venit unul mai „dotat”, de la noi din sat, să-și facă o pereche de pantaloni, iar croitorul l-a întrebat, firesc, pe ce parte o poartă, iar omul, sincer, i-a răspuns: pe „stînga-mprejur”! Rîsete. Apoi, vocea înfuriată a nevestei lui nea Costică, țața Ileana, chema soțul la tarabă. Taci, fă, că îți aduc și ție un „țap” – uitînd să menționeze că era de bere –, răspundea împricinatul, stîrnind rîsete.

Îmi amintesc și acum spectacolul la care eram martor: vînzoleala haotică, inconfundabilul univers sonor în care originalele strigături ale precupeților stîrneau mai degrabă rîsul decît îndemnul la cumpărături. O benefică terapie „poetică”, plină de umor:  „Ia, cocoană, ia, cocoană, / Nu umbla cu geanta goală, / Ia roșii pentru copii, / Nu umbla după prostii...”.

În piața dintr-un oraș ardelenesc, cu producători veniți din toate colțurile țării, am auzit un umoristic dialog, stîrnit instantaneu de „spiritul” concurenței, un fel de tonică gîlceavă: „Luați struguri de la noi, / C-avem marfă, nu gunoi, / Ca bănățenii de lîngă noi”.

Bănățenii, să nu se lase mai prejos, doar „îs fruncea”, le răspundeau scurt, cu rimă la ultimul vers: „Baje dracu-n voi!”.

În Montréal, merg destul de des în cea mai mare piață a orașului (Marché Jean-Talon), un fel de Piața Mare sau Matache Măcelaru, din Bucureștiul de altădată. Recent, într-o luminoasă zi de toamnă, am fost la obișnuitele tîrguieli de sezon. Atmosfera era tonică, luminoasă, spectrul coloristic, abundența și varietatea produselor, curioși și precupeți, într-o firească vînzoleală – iată un colț de lume care te scoate din monotonia cotidianului. 

Marfă pe toate gusturile, dar dacă întrebi de leuștean (livèche), răspunsul vînzătorului  sună a certitudine: „Sînteți român!”. Nu te întreabă de etnie dacă ceri altceva: cimbru, busuioc, mărar, coriandru etc. Curioasă asociere, văzînd că originile leușteanului sînt asiatice.   

Ce nu am găsit, în aproape 30 de ani de Canada, este măcrișul (l’oseille). Duc dorul gustului inconfundabil: acrișor, ușor acidulat, în nu prea multe variante gastronomice.

La ultima vizită, mi-a stîrnit curiozitatea un mioritic, dibuit după accent, care tîra după el o găleată de plastic, închisă ermetic cu un capac. Amabil, mi-a dezvăluit misterul încărcăturii: fructele degradate erau aruncate la coșul de gunoi, dar la un preț insignifiant puteai să le cumperi înainte de a se strica. Acasă, un butoi încărcat cu borhot așteaptă conversia în „unguentul” destinat gîtlejului, preparat distilat într-un mic cazan de țuică. 

L-am vizitat pe un asemenea amator de licori la domiciliu, era nemulțumit de producția redusă (doi litri pe zi), iar un prieten al lui, cu o instalație ceva mai mare, scotea mai mult (patru litri pe zi). Inutil să menționez că și vînzarea ilegală a licorii mergea onorabil, iar de clienți nu ducea lipsă. Era în așteptarea unui nou cazan, mai încăpător, „goarna” se lărgise și cererea era în creștere.

Dacă mă bate gîndul să trec și eu la o mică „distilerie”, prietenul mi-a dezvăluit un secret: să cauți o locuință care, pentru închiriere, să aibă și curentul inclus în contract. Consumul e mare, de obicei mergeau simultan toate cele patru „ochiuri”electrice, cum le zicea el (nu avea gaz metan).  

Încă o confirmare a faptului că spiritul de economie al imigrantului român nu are limite. 

Emil Belu este scriitor și trăiește în Canada.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Românca desemnată „Omul anului“ în Anglia. Cristina este șoferiță de autobuz în orășelul Hertford. „Ne face ziua mai frumoasă“
O șoferiță de autobuz, originară din București, a primit titlul „Omul anului”, acordat de o comunitate din Anglia. Cristina a întrunit cele mai multe voturi din partea membrilor comunității.
image
Tiramisu alb, un desert spectaculos, cu succes garantat. Secretul prăjiturii cu gust demențial
Nu doar că este delicios, ci este și simplu de făcut. Tiramisu alb este desertul de care nu te mai saturi. Rețeta necesită doar câteva ingrediente și multă răbdare, pentru că se servește a doua zi. Dacă este ținut la rece 24 de ore, rezultatul va fi unul spectaculos.
image
Cine este doctorița înjunghiată mortal în Franța. Tânăra se pregătea pentru rezidențiat
O tânără româncă, care se afla în Franța pentru a-și pregăti rezidențiatul, a fost descoperită moartă într-un apartament. Tragedia s-a petrecut în orașul Amiens, într-un apartament închiriat de ea prin platforma Airbnb.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic