Dulcele stil al democraţiei suedeze

Eraldin FAZLIU
Publicat în Dilema Veche nr. 668 din 8-16 decembrie 2016
Dulcele stil al democraţiei suedeze jpeg

În luna septembrie am fost invitat, alături de alţi zece jurnalişti din mai multe ţări, la Stockholm, de către Ministrul Afacerilor Externe din Suedia, cu ocazia conferinţei „Libertatea de expresie pentru o democraţie deschisă şi drepturile omului“. Conferinţa marca 250 de ani de la Legea Libertăţii Presei din Suedia, văzută ca prima lege din lume care garantează libertatea presei şi a informaţiei.

Programul vizitei a inclus întîlniri cu oficiali ai Ministerului Afacerilor Externe, ai Ministerului Culturii şi Democraţiei, reprezentanţi ai presei, membri ai comisiei Centrului pentru Migraţiei şi cercetători de la diferite instituţii ale capitalei suedeze. Deşi am avut parte de multe surprize în timpul celor trei zile cît a durat vizita, un lucru a fost cert: Suedia este una dintre ţările de top în ceea ce priveşte libertatea de exprimare şi drepturile omului.

Am putut vedea pe viu cît de transparente sînt instituţiile şi cît de deschişi sînt funcţionarii faţă de jurnalişti, iar modul în care lucrează aici jurnaliştii ne a uimit pe toţi. Şi doar nu veniserăm de pe altă planetă, nu era ca şi cum n-am fi avut nici o idee despre sistemul transparent şi deschis al societăţii suedeze, dar ni s-a părut oarecum suprarealistă dimensiunea acestei deschideri. După fiecare întîlnire oficială, puteai auzi comparaţii şi bombăneli de la jurnalişti, în ceea ce priveşte situaţia din ţările lor.

Pe măsură ce înţelegeam mai bine mersul lucrurilor, dimensiunea accesului jurnaliştilor, dar şi al oricărui cetăţean, la informaţie – incluzînd aici şi accesul la e-mail-urile politicienilor –, am rămas cu gura căscată. Asemenea oportunităţi, pentru un jurnalist, nouă ne păreau ireale, dar cu toate acestea, suedezii nu sînt pe deplin mulţumiţi şi cer mai multă deschidere şi transparenţă. Oficialii suedezi chiar ne vorbeau despre cum vor să perfecţioneze sistemul, astfel încît să nu lase absolut nici o portiţă pentru un posibil act de corupţie sau abuz din partea politicienilor. „În Suedia, corupţia nu este acceptată, fiind considerată sinucidere politică“ – ne-a spus unul dintre oficialii Ministerului Afacerilor Externe. Am avut nevoie de cîteva clipe ca să-mi dau seama că această afirmaţie este chiar una autentică şi nu doar o vorbă retorică dintre cele pe care le tot auzim în ţările noastre, în fiecare zi, în special din partea elitei politice.

O imensă invidie a pus stăpînire pe mine gîndindu-mă la Kosovo şi amintindu-mi, printre altele, de contractul pentru cea mai costisitoare construcţie din istoria statului – autostrada terminată în 2013 care uneşte Kosovo de Albania –, care nu a fost făcut public niciodată. Estimat la o valoare de 800 de milioane de euro, contractul nu a beneficiat de transparenţă, iar cei 77 de kilometri ai autostrăzii Ibrahim Rugova par a fi cei mai scumpi din istoria unei autostrăzi construite vreodată în Europa.

Am revenit însă cu picioarele pe pămînt, la discuţiile din sală, în timp ce participanţii începeau să împărtăşească exemple ale lipsei de transparenţă care duce la abuzuri de putere şi despre politicienii corupţi din ţările lor. În acel moment devenea clar că geografia nu mai conta cînd descriai sisteme politice corupte. Deodată, am avut senzaţia că jurnalistul din Macedonia nu este singurul meu vecin din grup. Cei din Columbia, Belarus, Iordania, Polonia, Thailanda, Spania, Rusia şi Vietnam – toţi îmi păreau vecini, chiar dacă ne despărţeau oceane şi continente. Ei bine, distanţa nu conta, realitatea corupţiei neavînd graniţe.

După un moment de reflecţie, mi-am „uşurat“ niţel angoasele. Mi-am spus că Kosovo şi-a declarat independenţa în urmă cu doar opt ani, iar eu participam la o conferinţă care sărbătorea 250 de ani de tradiţie a libertăţii de exprimare. Mai apoi însă, ascultîndu-i pe ceilalţi participanţi, ideea că timpul este definitoriu pentru un sistem politic transparent a fost pusă din nou sub semnul întrebării. Guillermo, un jurnalist spaniol, spunea că, deşi Spania a devenit membru UE în urmă cu 30 de ani, abuzul de putere este încă un factor îngrijorător în ţara sa. Dilema comparaţiei ţărilor a continuat, cînd ni s-a adus aminte că în Suedia, de sute de ani, n-a avut loc nici un război. În final, am renunţat la această bizară angoasă lăuntrică şi mi-am dat seama că există o înţelegere dincolo de cuvinte între participanţi – aceea a realităţii pe care o experimentam: o ţară a minunilor, a siguranţei, a libertăţii presei şi a democraţiei.

Şi nu vorbesc de faptul că mass-media, în Suedia, ar duce-o pe roze. Finanţarea, provocările erei digitale şi, în ultima vreme, ameninţări ale grupurilor extremiste – toate au devenit motive de îngrijorare. Cu toate acestea, în ciuda provocărilor, toată lumea e de acord că mass-media joacă un rol-cheie în menţinerea şi cultivarea siguranţei în Suedia.

Cineva ne-a spus că, anul acesta, ministra Educaţiei a demisionat pentru că a fost prinsă conducînd sub influenţa alcoolului. În privinţa asta pare a exista o înţelegere unanimă: în plus, faţă de consecinţele legale, aceste fapte cer o reacţie morală din partea politicienilor implicaţi. Gîndindu-mă la acest nivel ridicat al conştiinţei politicienilor, mi-a venit, inevitabil, din nou, în minte Kosovo. Mi-am dat seama că, dacă politicienii noştri ar lua asemenea decizii pe fond moral, întregul guvern ar trebui să demisioneze. Bineînţeles, este interzis să conduci beat, cu toate acestea consecinţa faptei ministrului suedez n-ar avea acelaşi ecou în Kosovo, dacă e să vorbim despre recentele acte ale politicienilor kosovari.

Cu două luni înaintea vizitei noastre, portalul online de investigaţii Insajderi a făcut publice conversaţii înregistrate cu microfonul ascuns, datînd din 2011, care dădeau la iveală cazuri de abuz de putere din partea figurilor-cheie ale celui mai mare partid din coaliţia guvernamentală, PDK, care îl implicau şi pe preşedintele Kosovo, Hashim Thaci (pe atunci, premier), pe Kadri Veseli şi pe liderul grupului parlamentar PDK, Adem Grabovci.

Grabovci a urmat, într-o anumită măsură, exemplul suedez, demisionînd din poziţia sa de lider al grupului parlamentar, dar a rămas deputat. Într-un mod absurd, succesorul lui Grabovci, Zenun Pajaziti, a devenit şi el protagonist al înregistrărilor. Pe de altă parte, atît Thaci, cît şi Veseli au preferat să nu comenteze. Şi, ce este mai ironic, amîndoi agită zilnic lozinca „anticorupţie“, predicînd legea, în timp ce corupţia continuă să fie una dintre marile probleme din societatea noastră.

Revenind la Suedia, programul nostru a inclus o vizită la centrul de migraţie Farsta, de la marginea Stockholm-ului, care a început să-mi ridice întrebări despre acea Suedie – ţară a minunilor. Discuţia cu comitetul de migraţie a aruncat o altă lumină asupra societăţii din Suedia unde, ca şi în alte ţări europene, xenofobia şi sentimentele antiimigranţi sînt în creştere, iar grupurile de extremă dreapta prind puteri. Discursuri antiimigranţi, demonstraţii şi figuri vocale contra valului de refugiaţi – în 2015, mai mult de 163.000 de oameni au cerut azil în Suedia. Aceste voci au avut efectul să diminueze imaginea de altruism atribuită Suediei.

Membrii comisiei de migrare ne-au explicat condiţiile oferite celor mai mult de 500 de refugiaţi – cei mai mulţi din Orientul Mijlociu, care locuiau în centrul foarte bine întreţinut.

Cu toate acestea, în timp ce vorbeau, atenţia mi-a fost atrasă în altă parte. Împrejurimile mi-au adus aminte de anul 1999, petrecut în altă ţară scandinavă, Danemarca, unde am fugit cu familia din cauza războiului din Kosovo. Cu toate că pe atunci aveam 9 ani, am păstrat amintiri vii din acel centru similar cu cel pe care îl vedeam acum, după 17 ani, ca jurnalist.

Deodată, amintirile mi-au fost întrerupte cînd „doi albanezi“ au fost men­ţio­naţi în lista refugiaţilor din centru. Cu toate că nu am putut înţelege întreaga lor poveste, pentru că nu fusese aranjată nici o întîlnire cu cei doi, mi-am imaginat că erau veniţi cu cel mai recent val de refugiaţi din Kosovo, de la începutul anului 2015, cînd mai mult de o sută de mii de kosovari treceau ilegal graniţa înspre ţările UE, căutînd azil economic.

Cine ar fi crezut că, la 17 ani după război, kosovarii încă vor căuta azil? Dar rata mare de şomaj, sărăcia, lipsa de drepturi şi lipsa de oportunităţi pentru tineri pot motiva oamenii, în egală măsură, să fugă din ţara lor. De altfel, aceste frici derivă, ca şi în cazul războiului, din frica siguranţei zilei de mîine.

Am încheiat vizita la centru vizitînd dormitoarele, camerele de rugăciune, camerele pentru copii şi bucătăriile comune. Impresionat de condiţii, unul dintre tinerii jurnalişti, Trung, din Vietnam, a exclamat: „Camera asta arată mai bine decît camera mea din Hanoi!“ Într-adevăr, impresia generală asupra condiţiilor era că este un loc unde oamenii – ­mulţi traumatizaţi – erau îngrijiţi bine şi aveau toate condiţiile.

În ultima zi a conferinţei, ministrul Culturii şi Democraţiei, Alice Bah Kinke, ni s-a adresat, pe un ton extrem de pasional. Spre deosebire de politicianul stereotip, cînd Kunke a vorbit despre libertate am simţit autenticitatea. Fostă jurnalistă, ea a explicat că democraţia nu este doar un cuvînt, ci un simbol al societăţii suedeze şi, demonstrînd acest lucru, ne a ascultat, la rîndul ei, problemele, îngrijorările venite din propriile noastre ţări, căutînd o metodă prin care ea, ca ministru, ar putea ajuta.

A fost finalul perfect pentru această vizită. Experienţa a ridicat multe subiecte de discuţie, atît personal, cît şi la un nivel general, în ceea ce priveşte democraţia şi drepturile omului. Suedia are problemele ei, cărora trebuie să le facă faţă, dar pare o utopie, cînd o compari cu Kosovo, unde lupta pentru valorile fundamentale este încă într-o etapă a copilăriei. 

Eraldin Fazliu este jurnalist la Kosovo 2.0.

traducere de Stela GIURGEANU

Foto: wikimedia commons

Acest text a fost realizat într-un program de parteneriat cu Osservatorio Balcani e Caucaso pentru Centrul European de Presă şi Libertatea Presei (ECPMF), cu sprijinul Comisiei Europene. Responsabilitatea pentru conţinutul acestui text aparţine exclusiv revistei Dilema veche şi nu se poate în nici un fel considera că el ar reflecta punctul de vedere al Uniunii Europene.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

image
Alina Pușcaș, internată în spital cu o afecțiune rară. „ Nu am știut că există așa ceva“ | adevarul.ro
Prezentatoarea emisiunii „Te cunosc de undeva“ are probleme de sănătate și se află în spital de câteva zile.
image
21 de ani de închisoare pentru unul dintre răpitorii câinilor cântăreţei Lady Gaga | adevarul.ro
Unul dintre cei trei indivizi acuzaţi că au împușcat un angajat al cântăreţei americane Lady Gaga pentru a răpi câinii vedetei a fost condamnat luni, la Los Angeles. Pedeapsa primită de individ este de 21 de ani de închisoare, relatează AFP

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.