Dulcea sfîrîială

Publicat în Dilema Veche nr. 384 din 23 - 29 iunie 2011
Democraţia cititului jpeg

Presupun că nu interesează pe nimeni relaţia mea personală cu micii. Tubuleţele alea din carne tocată care se pun pe grătar şi se mănîncă. Va trebui însă să spun două vorbe despre relaţia asta înciudată între noi, pentru că am de gînd să vorbesc despre grătare. Nu întotdeauna cu simpatie. 

Aş mînca mici dimineaţa, la prînz şi seara. I-aş mînca în convalescenţă, la cura de slăbire, în timpul unei crize de ulcer. La restaurante cu miliarde de stele Michelin, în bodegi de stradă (cu bicarbonatul din ei clăbucindu-mi gura), la cină cu regina. În cazurile astea pătimaşe, probabil că pasul firesc ar fi ca acel cineva să-şi cumpere un grătar. Să fie autonom, el cu micul lui. Un grătar din cele adevărate, care merg cu lemne şi cărbuni, nu plăcuţele teflonate de pus pe aragaz. Şanse sînt să-mi iau mai degrabă componente de MIG, şi nu un grătar. Nu că aş avea unde să ies cu el, dar chiar dacă aş avea, n-aş grătărui.  

Relaţia asta de, cum îi zice, dragoste-ură, e veche. Pentru că am văzut grătarul făcut pe trotuare, în buricul oraşului. Pe balcoane de bloc cu chiloţi puşi la uscat în fum de frigărui. În şi lîngă cimitire. În ateliere auto şi în fabrici – grătare improvizate din diverse piese de metal, nituri şi gaz tras nu ştiu cum. (Recunosc, grătarele alea industrial-vintage aveau un aer artistic, de steam-punk, aşa.) Am văzut grătare în poieniţe umblate şi neumblate. Grătare la 8 dimineaţa cînd lumea abia făcuse ochi, grătare la buletinele de ştiri în zilele de sărbătoare. Grătare la lansări de candidaturi şi în campanii electorale. 

Omul-cheie în toată treaba asta a cărnurilor rumenite va fi mai întotdeauna un bărbat. Stăpîn pe sine, va cunoaşte toate misterele pregătirii unui jar bun şi, mai apoi, a unor bucate bine pătrunse. În jurul lui vor roi mulţime de ajutoare. (Din mulţimea asta mă revendic şi eu.) Care vor spăla, curăţa, coji şi tăia diverse legume-însoţitoare ale numitelor cărnuri. Care îi vor pune la îndemînă cîte o bere rece gata deschisă. Ăla va învîrti – demiurg incontestabil al cefei de porc – hălcile, de pe o parte pe alta, va ostoi cu o mişcare simplă de udare cîte o flacără învoaltă care ameninţă integritatea unei cruste bine rumenite. Între ajutoarele generice ale creatorului, imposibil să nu se remarce şi o cucoană în pantaloni scurţi, cu burta revărsată, doar cu sutienul de la costumul de baie în partea de sus. E posibil să aibă şi o şapcă spălăcită cu „Neptun 86“ pe capul permanentat. E cea care a împachetat şi a pus în diverse castroane de plastic cărnurile condimentate şi piperate încă de acasă. Ea a avut grijă ca berea să fie rece, muzica – alături şi ca nici un copil să nu-l deranjeze pe Einsteinu cărbunilor din sfîrîiala cît se poate de nerelativă.  

Nici tot instrumentarul implicat în grătăreală nu e de uitat. Începînd chiar cu grătarul: pe cărbuni, lemne, gaz sau electric. Clasic, de piatră, de lut, de inox, pliabil, purtabil. Doi grataragii într-o poieniţă îşi vor cîntări reciproc armele. După aia, tot instrumentarul de suport: cleşti, furci şi furculiţe, ţepuşe, vătraie sau ziare îndoite de aţîtat focul. Cănuţa ciobită cu apă lîngă. O perie cu coadă de răzuit slinul de după.  

Am asistat (observator dinafară) la multe asemenea chermeze pe te miri unde. Am asistat şi am participat de asemenea la grătăreli cu prietenii; destul de demne, cred, pentru că nu le-am făcut nici pe trotuare, nici în poieniţe şi nici în balcoanele blocului. Pentru că, odată respectat minimum de confort al celorlalţi şi intimitatea mesenilor, cine credeţi că scocioreşte în jarul ăla şi trebuie neapărat să mănînce primul mic făcut? Zic că nu-mi place ideea de grătar şi mor de plăcere să mă joc cu focul ăla. Zic că imaginea munţilor de cărnuri cu grăsime îmi repugnă şi sînt cel mai vorace mîncător de mici din lume. Ce o fi asta? Oi fi un snob care o recunoaşte. Sper ca amicii mei să mă cheme în continuare pe la un grătar. Vin negreşit. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
Destinul trist al Prinţesei Aiko a Japoniei, numită „Cea mai singură prinţesă din lume"
Fiica Împăratului Naruhito trăieşte izolată şi, deşi unii cred că are o existenţă privilegiată, viitorul nu sună bine, în niciuna dintre variantele acceptate de Palat.
image
Un șofer care a sărit la bătaie cu bâta, pus la respect de victimă VIDEO
În baza datelor strânse de polițiști, șoferul a fost reţinut, urmând a fi prezentat magistraţilor cu propunere legală.
image
Cele mai bune trei alimente pe care să le consumi dimineața. Sunt sățioase și nutritive
Micul dejun nu este o masă obligatorie, nu este necesară tuturor. De fapt, e chiar mai indicat să sari peste micul dejun decât să consumi ceva nesănătos. Ideal este să începi ziua cu ceva ușor, nutritiv și sățios.

HIstoria.ro

image
Apogeul și căderea lui Ernest Urdăreanu, favoritul regelui Carol al II-lea
Odată cu sfârșitul domniei Regelui Carol al II-lea, și-au pierdut pozițiile de la Curte și marii săi demnitari. Urdăreanu însă a fost singurul dintre aceștia ales de fostul suveran pentru a-l însoți într-un exil care s-a dovedit definitiv.
image
Prosecco și Macarons, două produse care au cucerit întreaga lume și altele din bucătarie
Radio România Cultural și Revista Historia, prin vocea Danielei Ivanov, vă aduc un proiect cultural inediat „Povești parfumate”.
image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.