Dragă S,

Publicat în Dilema Veche nr. 862 din 15 - 21 octombrie 2020
Invizibilii jpeg

Știu ce o să spui, că iar am întrerupt rutina scrisului și am intrat într-una din stările mele cînd mă sigilez ca melcul în cochilie cu o ușă întărită de bale între mine și lume, dar, vezi și tu, deja nu mai e nimic special în asta dacă te uiți la ce se întîmplă în general pe afară. (Balele alea de melc cică ar conține proteoglicani care-s buni pe piele și mai ales la cearcăne; aș avea nevoie, ha-ha.)

În orice caz, uite că acum îți scriu iar. Știu că nu te-ai supărat și că răbdarea ta legendară e ca diamantul – sclipitoare, mult și degrabă îndurătoare. O să profit iar de ea, așa cum am făcut întotdeauna, iar tu nu o să te superi. Ce am făcut în ultima vreme? Aș fi tentat să spun că mai nimic, pentru că fizic, activ și social am fost un zero barat. Dar n-o să spun asta pentru că în capul meu s-au învîrtejit furtuni emoționale și tot soiul de amintiri, și mai cu seamă reintrerpretări de fapte vechi, așa cum găsești doar la însingurații absoluți (sau „însingurații absolut”? Expresia asta e pe același model cu „bolnavii cronic”? În fine, nu-mi mai bat capul acum). Am și citit, e drept, dar bănuiesc că nu pui asta în categoria evenimentelor demne de a fi amintite, deși, iar, dacă mă uit pe afară...

Nu mă întreba ce am citit pentru că va deveni probabil caraghios. Dar îți spun totuși, altminteri scrisoarea asta s-ar termina mult prea devreme. Să știi că m-am reîntors la niște pasaje din Murakami în 1Q84. Mă interesa brusc, nu-mi explic de ce, cum a fost introdusă fata aia misterioasă, Fuka-Eri, și de ce punea întrebări ca și cum ar fi comunicat o informație. Adică n-avea intonația interogativă a unei întrebări, ci linia plată urmată de un punct a unei afirmații: Cine a mai fost cu tine? / Cine a mai fost cu tine. Cam așa. Tot răsfoind prin carte ca să caut, m-am gîndit că ce tip straniu e și Murakami ăsta și că mi-a luat ceva timp să-l plac și chiar îl plac. Scenele de sex le scrie prost însă, mai bine le lăsa naibii și sugera ceva comun, o platitudine, gen o cădere lină de flori de cireș, că înțelegeam noi, ha-ha.

M-am băgat apoi adînc în eseurile lui Joan Didion, ca să le las brusc și să mă întorc la Susan Sontag și la Nora Ephron – ce linie formidabilă de femei asemenea și diferite – și m-am gîndit apoi cum ar fi fost dacă făceam studii feministe la una dintre celebrele Ivy Leagues. Să fi fost ca într-un film al lui Woody Allen în perioada lui bună, că acum, bietul, a devenit o pastișă a lui însuși. Bine, e bătrîn și are reverii proaste. Nu pentru că e bătrîn, în fine, înțelegi tu.

Am citit apoi o carte a unui englez despre bird-watching, mai vechea mea pasiune care intră în coliziune directă cu reticența de a ieși, dar cine a mai pomenit bird-watching de pe canapea? În orice caz, ideea ar fi că iubesc păsările de orice fel, că vederea lor mă face să zîmbesc, orice mi s-ar fi întîmplat, și că am zărit de la geam în ultimele luni o ciocănitoare, o mînă de pitpalaci și o codobatură (Motacilla Alba) al naibii de guralivă, cu cea mai aerodinamică coadă ever.

Sigur că am stat și pe net o grămadă, am terminat porția gratis lunară pe care ți-o dă New Yorker-ul, fir-ar al naibii, cînd ți-e lumea mai dragă îți apare mesajul ăla cu You’ve run out. Bașca, n-ai cum să-ți faci cont din România, am încercat în vreo două rînduri, shithole country ce sîntem, vorba lui Trump. Am citit ce ți-am scris pînă acum, iar impresia e îngrozitoare. Plutește aici un aer snob și nu cred că m-ar ajuta cu ceva să-ți zic că m-am amuzat o lungă perioadă cu un articol în care niște oameni erau comparați cu pisici. Asemănările erau izbitoare în atitudine și culoare, în expresiile fețelor. Din articolul ăla am ajuns în altceva, cu moda toamnă-iarnă 2021. 2021 deja! Mi s-a părut de două ori mai frivol, mai ales că, bună parte din anul ăsta nenorocit în care ne aflăm, multă lume nu a ieșit din pijamale. Și îmi dau seama că iar am evitat să-ți spun lucruri cu adevărat despre mine și despre ce mă mai frămîntă, dar, vezi tu, am încredere că o să citești iar printre rînduri, că o să te îngrijorezi și că o să mă suni. Sună-mă de regulă pe la șase, dar nu mai devreme, că sînt în metrou și nu aud. Promit să scriu, regulat.

            A

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.