Două pagini de Facebook

Publicat în Dilema Veche nr. 815 din 3-9 octombrie 2019
Două pagini de Facebook jpeg

Am auzit de curînd o tînără, foarte tînără prietenă declarînd, cu tonul cuiva care dezvăluie, oarecum plictisit, un adevăr universal, unui nou-născut în era comunicării fără bariere: „Facebook-ul este pentru bătrîni, Instagram-ul este la modă, acum…“ Nu știu, evident, care este diferența dintre cele două, dar am bănuit că există suficiente argumente pentru viața prea scurtă a „Facebook-ului“: sînt un privitor de pe margine al fenomenului și pot spune, cu mîna pe inimă, că după sute de pagini „citite“, nu reușesc să pricep care îi este scopul. În afara unuia pur comercial, în care o inițiativă privată poate atrage prin rețelele de socializare atenția asupra lor, așa-numitele pagini private rămîn niște pagini private.

De curînd, însă, am dat peste două pagini de Facebook aparținînd unor personaje celebre ale elitei culturale românești. Două pagini cu puternica amprentă a „proprietarilor“ lor, în care chipul fiecăruia prinde contur, dar prin expresii complet diferite. Una dintre pagini este „întreținută“ de unul dintre actorii mari autohtoni. Cele mai bune și mai premiate filme românești l-au avut ca interpret principal, cei mai mari și mai pricepuți regizori l-au vrut și l-au pus în valoare pe scenă sau pe platourile de filmare. Știam, din parcursul său profesional și civic, că este un personaj extrem de inteligent, cultivat, talentat, oricînd pregătit să declare război imposturii și corupției. Ceea ce nu știam și am aflat din paginile rețelei de Internet este că e și generos, modest, cu nostalgii rafinate, îndreptate către tot ce a avut și are mai bun lumea artistică. Postările domniei-sale sînt pline de omagii aduse colegilor de film și teatru, de amintiri care pun în valoare artiști uitați de public sau de presă, de fotografii rare, emoționante, splendide, cu monștrii sacri ai ecranului sau ai scenei, de aici și din lume. Strecurate printre ele, secvențe din cărțile lui Camus și filme clasice rusești, interviuri cu poeți sau cîntăreți, știri fierbinți din lumea politică, un pic de Bach și oleacă de Gershwin, plus încurajări înțelepte și insistente pentru tinerele generații. Comentariile actorului sînt extrem de rare, căci selecția de carte, de muzică, de film, de fapte și de personaje reale sau livrești vorbește de la sine: din ele, chipul actorului capătă culorile vremurilor noi, cu nuanțele vii ale celor trecute…

A doua pagină de Facebook este a unui scriitor român, mai curtat și mai prezent în lumea literară străină decît în cea românească. De ani buni, presa de pe aici are ca personaje principale lichele, corupți, mitocani, analfabeți. Și nu găsești, decît foarte rar și marginal, o vorbă bună despre succesele scriitorului. Așa stînd lucrurile, e de înțeles de ce pagina de Facebook a domniei-sale e plină de interviuri, fotografii, premii, colocvii, dezbateri în care este personaj principal. Sînt informații importante, uluitoare, despre prețuirea și recunoașterea de care se bucură în cele mai înalte cercuri intelectuale internaționale, informații care lipsesc cu desăvîrșire din buletinele de știri de la București, Timișoara sau Cluj. Curg postările cu recenzii pline de admirație, cu cărți traduse în zeci de limbi străine, cu invitații la cele mai importante tîrguri de carte sau festivaluri de literatură și cu emoțiile și bucuria care le însoțesc. Toate compun un jurnal oferit în timp real cititorului, un jurnal la fel de valoros precum cele ce ne-au rămas din secolele trecute.

Cele două pagini sînt tot atîtea motive să îmi pară rău că Facebook-ul a ajuns să fie învechit pentru tînăra generație, căci sînt pagini numai bune de studiat în școli și licee. (Mă gîndesc, spre exemplu, cum ar fi ca orele de literatură, muzică, arte să înceapă cu un nou fel de „revistă a presei“ compusă din știri preluate de pe paginile de pe Internet ale marilor scriitori sau artiști români sau din lumea largă.) Numai bune de reflectat și de dezbătut în dialogul cu elevii de azi, diferiți de noi, cei de ieri, care ne adunam modelele din frînturi, fragmente, povești, legende. 

Maria Iordănescu este psiholog.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.