Vocația propovăduirii (II)

Ilie TRIF
Publicat în Dilema Veche nr. 194 din 28 Oct 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- predica: prospețime vie a Evangheliei sau bîjbîală nevertebrată? - Proorocul adevărat nu va avea niciodată cutezanţa de a articula vreun cuvînt în faţa oamenilor, fără să-i fie descoperit de Sus. În cazul în care vorbeşte conform inimii lui, divorţat de puterea Celui de Sus, fără sinergia şi racordarea la voia dumnezeiască, cuvîntul lui devine o icoană a pustiirii, a nerodirii: "Nu ascultaţi cuvintele proorocilor, care vă profeţesc, că vă înşală, povestindu-vă închipuirile inimii lor, şi nimic din cele ale Domnului" (Ier. 23, 16). Cuvîntul predicii trebuie să radiografieze perfect sufletul auditoriului, aşa cum a făcut şi Iisus cu ucenicii Lui în drum spre Emaus. Nu are voie să meargă pe dibuite sau bîjbîite. "Puternicia" preotului-prooroc se vădeşte în iscusinţa lui de a depista şi vindeca toate bubele hidoase de pe harta lăuntrică a poporului. Poporul să simtă atît de aproape şi de adevărat diagnosticul "prescris" prin cuvîntul rostit, încît să nu mai aibă puterea de a-l contesta, impunîndu-i-se ca un adevăr, nu implacabil, ci indubitabil, extrem de "real" pentru configuraţia lui psiho-somatică. Preotul-prooroc poate fi "puternic" în cuvînt, doar dacă este îndestulător de "puternic" şi-n faptă. Şi succesiunea biblică ("puternic în 1. faptă şi-n 2. cuvînt") ne obligă şi ne atrage atenţia la aşa ceva. Cuvîntul trebuie neapărat prefaţat de faptă; trebuie născut în faptă, să fie un "efect" al experienţei faptei. "Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor" (Mt. 5, 19). Fapta e cea care naşte, în lumea duhului, cuvîntul, şi nu invers. Praxis-ul generează logos-ul, el este interfaţa, preludiul adevărat şi autentic al acestuia. Numai în felul acesta cuvîntul va izbuti să fie un bisturiu al evidenţei, care să facă incizie exact acolo unde e nevoie de aşa ceva. Să fie ca un sfredel care să sfredelească sufletul auditoriului şi să-l pună în faţa evidenţelor "tari", capabile de schimbare şi purificare a vieţii. Puterea cuvîntului rezidă şi în capacitatea preotului-prooroc de a activa "sentimentul" de sete neostoită după realităţi complet nedorite de el pînă atunci. Profetul Amos spunea: "Iată vin zile, zice Domnul Dumnezeu, în care voi trimite foamete pe pămînt, nu foamete de pîine şi nu sete de apă, ci de auzit cuvintele Domnului" (8, 11). Setea neostoită de auzit cuvintele Domnului e înrădăcinată în fiecare făptură de pe faţa pămîntului: "Mulţimea îl îmbulzea ca să asculte cuvîntul lui Dumnezeu" (Lc. 5, 1). E nevoie doar de activarea şi conştientizarea de către sacerdot, ca slujitor al cuvîntului, a acestei dorinţe de sete, atît de inerentă firii noastre. Cuvîntul-predică îşi împlineşte menirea ("... cuvîntul Meu care iese din gura Mea nu se întoarce către Mine fără să dea rod, ci el face voia Mea şi îşi îndeplineşte rostul lui" (Is. 55, 11) numai atunci cînd reuşeşte "să up-dateze" realităţi existente în noi, să le racordeze la dumnezeiesc. Se impune a fi cerut fermentul "răscolirii". Un cuvînt care nu ne răscoleşte, nu ne provoacă ameţeli sufleteşti, insomnii duhovniceşti rămîne un simplu bruiaj fonic. Predica îşi verifică autenticitatea şi prin puterea ei de a răscoli, de a ne întoarce sufletul pe "dos", ca să simţim nevoia de a-l întoarce şi pe "faţă", de a aduce clocot şi nelinişte liniştită în firava noastră existenţă: "Cuvîntul Meu nu este el, oare, ca un foc, zice Domnul, ca un ciocan care sfărîmă stînca" (Ierem. 23, 29). De reţinut! Un ciocan care sfărîmă "stînca", şi nu "nisipul". Cuvîntul preotului pare a fi dur tocmai atunci cînd trebuie să oblojească şi foarte dulceag atunci cînd ar trebui să mai sfărîme ceva din stîncile indolenţei, insuficienţei şi ale indiferenţei. Desigur, cu condiţia ca tot acest demers să fie expresia puternică a dragostei şi a gingăşiei faţă de popor. Vreme e să mustri, dar, mai ales, vreme e să şi mîngîi prin cuvînt. Predica nu are dreptul să-şi aroge statutul de ciomag sau bocanc la adresa sufletului ascultător. Gingăşie şi mustrare, leac şi rană, condescendenţă şi sfat constituie ingredientele unei predici reuşite. Altfel, vom fi vrednici de mustrarea profetului: "Pe cele slabe nu le-aţi întărit; oaia bolnavă n-aţi lecuit-o şi pe cea rănită n-aţi legat-o; pe cea rătăcită n-aţi întors-o şi pe cea pierdută n-aţi căutat-o, ci le-aţi stăpînit cu cruzime" (Iez. 34, 4). Predica între "abia viu" şi "mai mort" Din păcate, predica zilelor noastre se zbate între "stingere" şi "licărire", în ceea ce priveşte învelişul şi modul în care este transmisă (nu ne permitem luxul de a face o facilă şi păgubitoare generalizare; sîntem "contemporani" şi ai unor excepţii fericite şi dătătoare de nădejdi luminoase). Are un chip de muribund care tînjeşte în zadar după viaţă. Această pseudopredică nu mai contaminează pe nimeni cu viaţă, rîvnă şi dor de a urca cît mai sus treptele cuminţi ale vieţuirii în Duh. Face o contramisiune. Se loveşte doar de zidurile reci ale bisericii, fără să penetreze, să plonjeze în adîncul inimii omului. Are un chip şi o configuraţie dezgustătoare. Se "îmbracă" în expresii "inexpresive", în cuvinte "necioplite", în morală "demoralizatoare" şi în gînduri "negîndite" vreodată de Duhul Sfînt. Cancerul limbajului de lemn şi mort, deprins prin seminarii sau facultăţi, e modul ei de viaţă. Mai pe scurt, e o predică "ne-predică". Aşa se face că, atunci cînd cineva ajunge în situaţia de a se sătura de tine pentru că-i dai poveţe, ţi se trînteşte în gură căluşul expresiei "hai, lasă-mă, scuteşte-mă de predici; iar îmi ţii predici?". Motivele care brodează, care urzesc această imagine a predicii zilelor noastre sînt multiple şi diverse, ca să nu zic "împestriţate". Preotul care nu mai face nici un fel de pact cu meditaţia, cu rumegarea noetică şi "cardiacă" a cuvîntului Scripturii şi al Părinţilor, nu face decît să invoce permanent eşecul unei propovăduiri lipsite de duh şi viaţă, de har şi bucurie. Cuvîntul lui nu mai este plămădit de rugăciune, meditaţie şi studiu, ci de efectul divorţului faţă de acestea. În multe cazuri, se întîmplă un fapt inedit şi, în acelaşi timp, hazliu: primul contact cu pericopa, rînduită spre citire, are loc exact în momentul în care preotul cu Evanghelia în mînă vesteşte cuvîntul biblic neotestamentar. Nu e precedat de dese "vizitări", de neîncetate interpelări ale cuvîntului biblic. E întîlnire la prima vedere cu acest text. Trist că nu se dovedeşte a fi şi dragoste la prima vedere. Rămîne un accident, o întîlnire pasageră, care trebuie "executată" doar în virtutea existenţei ei în cultul Bisericii. Predica care nu este prefaţată de o meditaţie truditoare pe marginea cuvîntului Scripturii riscă să devină un puternic atentator la exigenţele poruncii a III-a din Decalog: "Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deşert numele Lui" (Ieş. 20, 7); sau cade sub incidenţa cuvîntului lui Hristos: "Din cuvintele tale te voi judeca" (Lc. 19, 22). Preotul "certat" cu elementele ce stau la baza predicii (rugăciune, meditaţie şi studiu, inclusiv al ştiinţelor "profane", mai ales poezia şi literatura) nu va putea niciodată să detecteze nucleul, să extragă miezul din cuvîntul dumnezeiesc, care să constituie mesajul viu, contemporan, al lui Hristos, pentru oameni. Din această neglijenţă, parcă înadins alimentată de lene intelectuală şi duhovnicească, se naşte şi odrasla nefericită a lipsei de putere a cuvîntului rostit. Energia cu care este înzestrat orice cuvînt este asasinată de criminalul apatiei totale faţă de aceste elemente-pietre: "Piatra cea din capul unghiului nebăgată în seamă de către ziditori" (Ps. 117, 22). Actualizarea cuvîntului Domnului, prin predică, e declinată de rugăciune, meditaţie şi studiu. Numai acestea pot asigura prospeţimea, actualitatea verbului divin, îndreptat către oameni. Nu în sensul că acest verb şi-a pierdut actualitatea şi noi trebuie, din răsputeri, să-l scoatem ca fiind actual. El este actual şi dacă noi nu punem în evidenţă acest adevăr. Hristos ne dă mărturie: "Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece" (Mt. 24, 35). Cuvîntul lui Hristos e veşnic. Trist e că noi îl efemerizăm, îl plasăm, prin tipul nostru de propovăduire, la capitolul "cuvinte spuse cîndva", şi peste care s-a aşezat praful istoriei şi al muzealităţii. Îl arheologizăm, îl punem la "naftalină", scoţîndu-l, cînd şi cînd, ca pe un exponat - ce bine ar fi să fie măcar şi aşa - de mare preţ. (va urma) Ilie Trif este preot la Catedrala Arhiepiscopală din Alba Iulia, asistent la Facultatea de Teologie din acelaşi oraş, doctorand la Facultatea de Teologie din Atena, secţia Patristică şi Istoria Dogmelor, editor al volumului Paradoxul creştin şi cartea tinereţii, Alba Iulia, 2007 (în curs de apariţie).

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

Adevarul.ro

image
Reacţii după şedinţa foto a lui Brad Pitt pentru GQ Magazine: „Arată ca un cadavru”
Desemnat în anii '90 cel mai sexy bărbat în viaţă de revista People, actorul Brad Pitt şi-a şocat fanii cu cea mai recentă şedinţă foto realizată pentru revista GQ, mai mulţi internauţi comentând că arată ca un cadavru.
image
Lacul căutat de zeci de mii de turişti pentru tratamente s-a colorat în roz. Explicaţiile cercetătorilor VIDEO
Pe lângă culoare, lacul emană şi un miros neplăcut. În fiecare an, aici vin zeci de mii de turişti la tratament. Specialiştii vin cu explicaţii.
image
CTP ne trezeşte la realitate: „Popovici? Dar de ce să mă simt mândru?“
Cristian Tudor Popescu a comentat, în stilul său caracteristic, performanţa lui David Popovici la Mondialele de nataţie, unde sportivul de 17 ani a cucerit două medalii de aur.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.