Viciul mesianismului politic

Publicat în Dilema Veche nr. 126 din 29 Iun 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Eşecul creştin-democraţiei în România de astăzi aparţine nu doar clasei politice, ci şi liderilor sau formatorilor de opinie ai Bisericii. Cu cîteva notabile excepţii, ierarhii sau teologii oficiali s-au abţinut să emită consideraţii tranşante cu privire la sfera politicii. În spaţiul universitar, teologia s-a bucurat de specializări în domeniul pastoral, patrimonial sau al asistenţei-sociale, părăsind dialogul genuin cu ştiinţele umaniste, de la filozofie şi istorie, la sociologie sau politologie. Competenţele mărunte în aceste domenii au împiedicat o articulare lucidă a poziţiei Bisericii - reprezentată fie de cler, fie de laicat - într-un spaţiu public marcat de confuzii identitare şi dezorientări axiologice. Din păcate, n-au lipsit ocaziile cu care Ortodoxia s-a lăsat reprezentată, în gîlceava veacului, de personaje compromiţătoare, care nu trecuseră nici testul credibilităţii publice, nici examenul fidelităţii ecleziale. Cel mai elocvent exemplu este oferit de George Becali, cunoscut tuturor în multiplele sale ipostaze de afacerist, finanţator al clubului sportiv Steaua, lider al PNG, ctitor de biserici, filantrop mediatic, dar mai ales viitor candidat la funcţia de preşedinte al României (2009). Acest personaj ambiguu şi inclasabil a instrumentalizat copios aproape orice element din capitalul simbolic al Bisericii. Din acest motiv, cazul trebuie tratat nu doar cu instrumentele jurnalistului de investigaţie (care vrea să explice înmulţirea spectaculoasă a unei considerabile averi) sau metoda eseistului oţărit (care contemplă stilistica indigerabilă a personajului). Portretizarea lui George Becali ca "mahalagiu" "obsedat de fantasma cetăţii" (Ruxandra Cesereanu), sau drept "om nefericit de sălbatic" (Traian Ungureanu) e poate justă, dar nu are suficientă forţă euristică pentru ecuaţia care se cere dezlegată. De asemenea, nici comparaţiile morfologice între crezul lui C.V. Tudor şi manifestul lui G. Becali nu duc foarte departe. Ele ating doar muchiile unei anumite percepţii despre aliajul postdecembrist între naţionalism şi populism. Sondajele însă par surde la indignarea elitelor care sînt vocea societăţii civile într-un context eminamente urban. Nu întîmplător, preşedintele Traian Băsescu sau liderii Bisericii Ortodoxe n-au părut foarte stînjeniţi de judecata vigilentă a intelighenţiei la adresa lui George Becali. Depăşind aşadar retorica terapeutică a indignării, studierea acestui fenomen de resurgenţă a dreptei ortodoxiste trebuie făcută nu doar din perspectiva ştiinţei politice, ci şi din aceea a teologiei. De ce? În primul rînd pentru că, sfidînd limbajul secularizat al multor altor lideri de partide, George Becali a reintrodus teme explicit religioase în discursul său politic. Pentru sensibilitatea europeană, oricum neliniştită de familiaritatea referinţelor sacre din mediul public american, simpla aluzie la datele clasice ale faptului religios (care în termenii creştini includ miracole, descoperiri, sfinţi, sacramente) pare ilicită. Dacă politica se poate face printr-o expurgare a tuturor metaforelor cu rezonanţă religioasă rămîne o întrebare deschisă. Trebuie spus însă că nu atît semantica unui vocabular sărăcit compromite poziţia lui George Becali, cît mai ales sintaxa defectă a gîndirii sale etno-teologice. Adîncit într-o pietate dezlînată şi plin de rîvnă pentru puterea fără autoritate promisă de orice exerciţiu utopic, dl George Becali trece, în straturile "României profunde", drept unul dintre puţinii apărători ai valorilor creştine. El a reluat cutuma bizantină a vizitelor princiare la muntele Athos, vorbind fără înconjur despre funcţia expiatoare a milosteniei creştine, în raport cu destinul neamului românesc. Asumînd un rol mesianic, el ne-a vorbit despre "învierea neamurilor" într-o viziune eshatologică care exclude orice lectură alegorică. Remitologizarea prezentului a continuat printr-un pelerinaj la Maglavitul care, deşi aflat în lunca colbăită a Dunării, a fost comparat cu austerul munte Sinai. Se înţelege că revelaţia primită de Moise are, în ochii dlui Becali, aceeaşi demnitate ontologică cu descoperirile faimosului Petrache Lupu ("Moşul"). Această apetenţă pentru sincretism estetic şi debandadă dogmatică rezonează din plin cu obscurantismul noii ere ("New Age"). Este puţin probabil ca electoratul lui George Becali să distingă diferenţa între un sacerdot ortodox şi o vrăjitoare păgînă. Mesajul "războinicului" valah conţine doar elemente subrudimentare de cultură istorică şi religioasă. Evantaiul de oferte e însă bogat, iar galeria aplaudă aproape orice paralogisme. Autovictimizarea capitalizează sentimentele anticomuniste ale unei drepte trădate, cel puţin aparent, de preşedinţii de pînă astăzi ai României. Imaginea haiducească despre triumful dreptăţii şi al neatîrnării speculează, pe de altă parte, aşteptările clasei paupere, antiglobaliste, care nu-şi doreşte decît un stat hegemonic şi asistenţialist. Practicate natural, simplificările cele mai aiuritor-apodictice au, în gura lui George Becali, un efect hipnozant. Mizeria istorismului domneşte pretutindeni în agenda sa de lucru. Cultura agramată a rezumatului îl face să extragă din memoria naţională doar frescele voievodale, confundînd cu graţie "liber-schimbistă" cauzele şi efectele. Sugestia genealogică şi promisiunea continuităţii abia se lasă ghicite. Evocarea cultului dedicat sfîntului Andrei Apostolul a putut întări stereotipiile bovarice ale antieuropenilor protocronişti. Luciditatea este prima asceză pe care dl Becali şi-o refuză. Renăscînd modelul legionar al taberelor de muncă, liderul PNG angajează curent imaginea Bisericii în aproape toate activităţile sale de mecenat electoral (legitimînd astfel imnul naţional: "preoţi cu crucea-n frunte..."). Liderul "noii generaţii" are vocaţii catehontice: el nu doreşte numai ieşirea României din starea de sărăcie, ci ţinteşte la împăcarea ţării cu Dumnezeu. Soteriologia este o afacere strict imanentă. De aceea, dl Becali a promis "să facă curăţenie" atît în instituţiile statului, cît şi în bisericile atinse de virusul corupţiei. În acest fel, logica raportului de subsidiaritate între Stat şi Biserică se pulverizează. Teologia este redusă la ideologie, iar Ortodoxia este tratată ca o simplă religie civică, lipsită de autonomie în raport cu "nevoile şi neamul" acestui personaj revoluţionar. Pe scurt: pentru că îşi doreşte să funcţioneze fără uzul sănătos al raţiunii, înlocuind simţul realităţii prin delirul frazeologic, promovînd "charisma personală" a conducătorului "revelat", în locul rutinei anonime a instituţiilor verificate istoric, Partidul Noua Generaţie nu reprezintă decît o versiune mutantă a creştin-democraţiei româneşti, hrănită pe trunchiul unei duble ignoranţe (politico-teologice), astăzi grav generalizate.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
Destinul trist al Prinţesei Aiko a Japoniei, numită „Cea mai singură prinţesă din lume"
Fiica Împăratului Naruhito trăieşte izolată şi, deşi unii cred că are o existenţă privilegiată, viitorul nu sună bine, în niciuna dintre variantele acceptate de Palat.
image
Un șofer care a sărit la bătaie cu bâta, pus la respect de victimă VIDEO
În baza datelor strânse de polițiști, șoferul a fost reţinut, urmând a fi prezentat magistraţilor cu propunere legală.
image
Cele mai bune trei alimente pe care să le consumi dimineața. Sunt sățioase și nutritive
Micul dejun nu este o masă obligatorie, nu este necesară tuturor. De fapt, e chiar mai indicat să sari peste micul dejun decât să consumi ceva nesănătos. Ideal este să începi ziua cu ceva ușor, nutritiv și sățios.

HIstoria.ro

image
Apogeul și căderea lui Ernest Urdăreanu, favoritul regelui Carol al II-lea
Odată cu sfârșitul domniei Regelui Carol al II-lea, și-au pierdut pozițiile de la Curte și marii săi demnitari. Urdăreanu însă a fost singurul dintre aceștia ales de fostul suveran pentru a-l însoți într-un exil care s-a dovedit definitiv.
image
Prosecco și Macarons, două produse care au cucerit întreaga lume și altele din bucătarie
Radio România Cultural și Revista Historia, prin vocea Danielei Ivanov, vă aduc un proiect cultural inediat „Povești parfumate”.
image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.